Plângere contravenţională. Sentința nr. 5659/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5659/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 886/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 5659/2013
Ședința publică din 22 martie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul C. D. M., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 ianuarie 2013, sub nr. de mai sus, petentul C. D.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 10.01.2013, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii s-a arătat că procesul-verbal atacat este nul întrucât nu se indică locul exact unde petentul ar fi oprit neregulamentar, acesta nu este semnat de către un martor, nu s-a identificat persoana fizică ce a săvârșit contravenția și a fost întocmit la 5 luni și jumătate de la săvârșirea faptei, astfel încât nu mai există posibilitatea de a se dovedi cine a săvârșit fapta.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 5), dovadă de comunicare (f. 6).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 17 februarie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că descrierea faptei este suficientă, aceasta completându-se cu fotografiile realizate de agentul constatator. Mai arată intimatul că petentul nu s-a conformat notei de constatare, astfel încât a fost necesară identificarea sa, acesta fiind motivul pentru care a trecut atât timp până la încheierea procesului-verbal și nu a mai putut fi identificat un martor. În fine, se arată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea termenului legal, iar petentul nu a făcut proba contrară stării de fapt reținute în procesul-verbal atacat.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: adresă (f. 10).
La termenul din 29 martie 2013 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 10.01.2013 (f. 5) petentul C. D.-M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, la data de 20.07.2012, ora 16:00, a staționat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public aparținând municipiului C.-N., . ca loc de parcare cu plată, fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil.
În drept, potrivit art. 10 lit. a) din HCL C.-N. nr. 26/2010 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 la 400 de lei staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentului, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentului rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă. În concluzie, din punctul de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora procesul-verbal este nul întrucât nu s-a indicat numărul imobilului în fața căruia a parcat, instanța reține că petentul nu a arătat exact în ce manieră această împrejurare este de natură să îi producă o vătămare. Împrejurarea că petentul a parcat autoturismul pe un loc de parcare cu plată a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator și, câtă vreme petentul nu a putut aduce probe care să ridice măcar un dubiu în ceea ce privește existența faptei (cum ar fi, de exemplu, că ar fi putut să fi parcat pe . C.-N. într-o zonă care să nu fie marcată ca loc de parcare cu plată), lipsa mențiunii privind numărul imobilului în dreptul căruia era parcat autoturismul nu poate duce la anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petentul nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentului. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
Petentul a arătat și că procesul-verbal ar fi nul întrucât nu a fost identificată persoana fizică ce a săvârșit contravenția, fiind sancționat proprietarul autovehiculului. Față de aceste afirmații, instanța reține că petentul înțelege să critice prezumția folosită de către intimat, potrivit căreia proprietarul autoturismului este cel care se face vinovat de săvârșirea contravenției. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție nu se poate opune prezumțiilor de fapt a căror valoare este recunoscută de majoritatea statelor membre, cu condiția ca aceste prezumții simple să nu depășească un caracter rezonabil, astfel încât judecătorul să nu fie pus în situația de a nu mai avea puterea de a stabili faptele, ele fiind admisibile cât timp prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (a se vedea în acest sens cauza Salabiaku c. Franței și cauza Pham Hoang c. Franței).
Analizând prezumția de fapt aflată în discuție în prezenta speță instanța ajunge la concluzia că aceasta este compatibilă cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prezumția este una simplă, putând fi răsturnată de către persoana interesată, care este liberă să propună probe pentru a dovedi că nu ea este cea care se face vinovată de parcarea autoturismului fără a achita contravaloarea acestui serviciu. De asemenea, prezumția este una rezonabilă, întrucât în mod obișnuit proprietarul unui autoturism deține controlul asupra acestuia și - în afara unor situații excepționale, care pot fi la rândul lor probate - cunoaște persoanele cărora le încredințează respectivul autoturism, pe care le poate indica instanței, astfel încât judecătorul își păstrează puterea de a stabili faptele. În fine, în lipsa acestei prezumții intimatului i-ar fi dificil să probeze cine este persoana care a săvârșit fapta, câtă vreme producerea unor asemenea probe ar însemna practic că agentul constatator trebuie să aștepte lângă fiecare autoturism parcat nelegal întoarcerea conducătorului auto, ceea ce ar putea dura mult timp și ar cere resurse de personal foarte mari. În concluzie, este suficient faptul că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri faptul că autoturismul este parcat nelegal, constatare de care a legat prezumția de fapt potrivit căreia cel care a parcat autoturismul a fost proprietarul acestuia, prezumție pe care, deși a avut posibilitatea, contravenientul nu a încercat măcar să o răstoarne.
În fine, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat la mai mult de 5 luni de la săvârșirea faptei, ceea ce ar fi de natură să îl pună pe petent în imposibilitate de a se apăra, instanța reține în primul rând că intimatul a încheiat procesul-verbal cu respectarea termenului legal de 6 luni de la săvârșirea faptei, prevăzut de art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001. Prin urmare, dacă petentul considera că instuirea unui asemenea termen este de natură să îi încalce drepturile, acesta trebuia să critice textul de lege arătat și nicidecum modul de a acționa al intimatului, care a respectat reglementarea în vigoare, astfel încât acesta nu poate constitui un motiv de anulare a procesului-verbal. De altfel, trebuie subliniat că petentului i s-a solicitat de către intimat să indice utilizatorul autovehiculului care a parcat în mod nelegal încă de la data de 17.10.2012, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar (f. 10). Or, deși la acel moment, mai apropiat în timp de săvârșirea faptei, petentul ar fi putut cel mai probabil să identifice persoana respectivă, acesta nu a dovedit că ar fi oferit vreun răspuns intimatului.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D.-M., cu domiciliul în C.-N., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-7, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 martie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./23 aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 4985/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
