Plângere contravenţională. Sentința nr. 580/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 580/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 8632/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ 580/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
GREFIER: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. I. AVOCAT B. T. și pe intimat M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată conform art. 104 (13) din Hot. 387/2005.
La apelul realizat la sfârșitul ședinței de judecată, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
INSTANTA
Deliberand asupra plangerii de fata:
Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta sub nr._ din data de 3 aprilie 2012, petentul C. I. B. T. a solicitat in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Directia Politia Comunitara ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea procesului verbal de contraventie nr._/15.03.2012 iar in subsidiar sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie ca netemeinic.
In motivare se arata in esenta ca agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001, respectiv nu au fost mentionate date privind codul fiscal al cabinetului, datele cu privire la persoana ce o reprezinta, iar datele cu privire la sediu sunt inexacte.Se mai arata ca persoana juridica nu putea sa conduca autoturismul in litigiu si astfel nu are cum sa se faca vinovata de savarsirea contraventiei constatate, acesta neputand fi subiect activ al unei contraventii prev de HCL nr.857/2007.
Intimatul a depus intampinare solicitand respingerea plangerii si mentinerea procesulu iverbal ca fiind legal si temeinic.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/15.03.2012 întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLITIA LOCALA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. b din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară, întrucât în data de 20.10.2011 ora 9,33, s-a retinut ca pe domeniul public din M. C.-N., P-ta S. cel M. nr. 3, amenajat ca loc de parcare, stationa cu tichet sau abonament de parcare expirat recent, autoturismul cu nr. de inmatriculare_ ,proprietatea petentului.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c.Olandei, Lutz c Germaniei, Lauko c Slovacia și Kadubec c Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.C.L, nr. 26/2010 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c Slovaciei, Ziliberberg c Moldovei, N. c României, A. c României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal".
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut,din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic c Suediei, paragraf 113,23 iulie 2002).
In ceea ce privește susținerea petentului în sensul că subiect al savarsirii contraventiei nu poate fi decat o persoana fizica, instanța o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
In materie contravenționala, deși nu este prevăzut in mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, care definesc contravenția drept o fapta săvârșită cu vinovatie stabilita si sancționată prin lege, ordonanța sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de alta parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, un scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator.
Potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 „ Persoana juridică răspunde contraventional în cazurile și condițiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc și sancționează oontraienții.”
Pornind de la aceste considerente, instanța retine ca potrivit prevederilor art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, constituie contravenție parcarea autovehiculului în locurile de parcare aprobate și semnalizate cu nerespectarea prevederilor art. 179 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și a prevederilor art. 3 lit. a-e din prezenta H.C.L.
Din economia acestei norme, instanța retine ca aceasta hotărâre de consiliu local cu caracter normativ stabilește, indirect, că această contravenție poate fi săvârșită de persoanele fizice sau de persoanele juridice, potrivit art. 11 care prevede modul de achitare a amenzii contravenționale aplicate potrivit acestui act normativ.
Instanța reține astfel că petentul, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
F. de situatia expusa, instanta considera ca procesul verbal contestat este legal si temeinic, iar sanctiunea aplicata este corect individualizata, astfel incat urmeaza ca instanta sa o respinga ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petentul C. I. Avocat B. T. cu sediul in C.-N., .. 14, jud. C. impotriva procesului verbal de contraventie nr._ din data de 15.03.2012 incheiat de intimatul IPJ C. cu sediul in C.-N., ., jud. C..
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 15.01.2013.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
PEE./PEE./4 EX./07.02.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
