Plângere contravenţională. Sentința nr. 6566/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6566/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 23618/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6566/2013
Ședința publică din data de 09.04.2013
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta M. I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr._/06.08.2012 întocmit de intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.04.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 09.10.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petenta M. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, s-a solicitat în primul rând repunerea acesteia în termenul de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale, iar pe fond anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 06.08.2012 și exonerarea de la plata amenzii în valoare de 200 lei.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că în luna august a fost plecată din țară, iar procesul-verbal i-a parvenit doar în partea a doua a lunii septembrie. A mai arătat că staționarea la care se referă procesul-verbal a fost efectuată, probabil, de către soțul acesteia, M. I. L., fapt pentru care măsura punitivă este greșit îndreptată.
A mai arătat că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, nefiind semnat de către un martor. A mai arătat că starea de fapt nu a fost constatată de către funcționarul care a redactat, întocmit și semnat procesul-verbal, acesta aplicând sancțiunea la o distanță de 6 luni de la data la care susține că a fost săvârșită fapta, situație în care ar fi trebuit ca la imortalizarea evenimentului să fi asistat și un martor.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii principale cu avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, O.U.G nr. 195/2002.
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat (f. 4).
Plângerea nu a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca tardiv formulată, iar pe fond, respingerea ca nelegală și neîntemeiată.
În apărare a arătat, în esență, că în data de 14.02.2012, ora 11:20, a fost constatată pe drumul public din mun. C.-N., ., autoturismul cu nr. de înmatriculare_, staționând fără tichet sau abonament de parcare valabil. A arătat că procesul-verbal a fost comunicat la data de 16.08.2012, așa cum reiese din confirmarea de primire semnată, iar plângerea a fost înregistrată la Judecătoria C.-N. la data de 09.10.2012.
În probațiune a depus copie de pe procesul-verbal contestat (f.10), dovada comunicării (f.11), nota de constatare (f. 12), planșa foto (f. 13), înscrisuri privind lipsa din țară în perioada lunii august 2012 (f.18-23), practică judiciară (f.24-25).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
La termenul din data de 02.04.2013 instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, a respins-o și a repus petenta în termenul legal de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr._ încheiat la data de 06.08.2012, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 14.02.2012, ora 11:20, a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, Calea Dorobanților, amenajat ca parcare cu plată, fără să aibă tichet sau abonament de parcare valabil (f. 4).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/06.08.2012, încheiat de către intimat la data de 06.08.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Situațiile care atrag nulitatea absolută a procesului-verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului-verbal, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Apărarea formulată de către petentă, în sensul că procesul-verbal a fost încheiat la 6 luni de la constatarea faptei nu este întemeiată. Astfel, procesul verbal a fost încheiat la data de 06.08.2012 iar fapta a fost constatată la data de 14.02.2012, rezultând așadar că procesul- verbal a fost încheiat în termenul de prescripție a răspunderii contravenționale de 6 luni prevăzut de art. 1 din OG nr.2/2001. Nici susținerea că procesul-verbal a fost încheiat de către o altă persoană decât cea care a efectuat constatarea nu poate fi primit de către instanță, din procesul-verbal (f.4) și nota de constatare (f. 12) rezultând că este vorba despre aceeași persoană, și anume agentul constatator P. D..
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța reține că din planșa foto atașată la dosar rezultă ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a staționat pe Calea Dorobanților, fără a avea tichet sau abonament de parcare (f.13). De altfel chiar petenta recunoaște că staționarea la care se referă procesul-verbal a fost efectuată, probabil, de către soțul acesteia. Or, dacă avea certitudinea că fapta a fost săvârșită de altă persoană, petenta putea și trebuia să producă probe în acest sens. În lipsa probelor contrare, prezumția relativă că autovehiculul a fost condus de către proprietar, nu a fost răsturnată.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzilor, de câte 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 06.08.2012 ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M. I. P., cu domiciliul în C.-N., .. 36, jud. C. în contradictoriu cu intimatul Mun. C.-N., Direcția Poliției Locale, cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 06.08.2012 ca temeinic și legal întocmit.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.04.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGAADRIANA-M. F.
Red.Dact/I.G./4 ex/17.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6557/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1691/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
