Plângere contravenţională. Sentința nr. 7929/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7929/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 582/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7929/2013
Ședința publică din data de 10.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. T. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal facut în cauză se prezintă petentul și martora T. A. Ivantea, lipsă fiind intimatul și martorul asistent A. L..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța administrează proba testimonială cu martorul T. A. Ivantea, mărturia acestuia fiind consemnată și depusă la dosar la fila 19.
Față de lipsa martorului asistent A. L., legal citat două termene consecutiv, raportat la prevederile art. 188 alin. 3 C.pr.Civ. instanța dispune omisiunea audierii acestuia în cauză.
Întrebat fiind, petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat în prezenta cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă petentului cuvântul pe probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.Civ. a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată în cererea introductivă de instanță. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei în temeiul art. 150 C.pr.Civ. și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 11.01.2013, petentul T. T. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.01.2013 întocmit de intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN CLUJ și exonerarea de plata amenzii stabilite.
În fapt, petentul a arătat că a fost încheiat un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.01.2013, reținându-se că în data de 03.01.2013, orele 14:55, în Dezmir, Imob. 6, a adresat cuvinte și expresii jignitoare soției și fiului.
Petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât a avut loc doar o ceartă în familie.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 5-6).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare(f. 7-8), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform art. 1169 C.civ. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 9-10)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.01.2013, întocmit de intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, întrucât în data de 03.01.2013, orele 14:55, în Dezmir, Imob. 6, a adresat cuvinte și expresii jignitoare soției și fiului.
Urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11.01.2013.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice („Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”) sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 („Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28);”).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Conform declarației martorului T. A. Ivantea, consemnată la dosarul cauzei (f. 19), fără a putea reține existența vreunei contradicții și nici indicii de părtinire, de natură a discredita depoziția, acesta a arătat că între petent și fiul său au existat un schimb de replici întrucât petentul nu a vrut să-l primească în casa sa, fiindcă fiul era băut.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentei.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. (5) coroborat cu art. 21 alin. (3) O.G. 2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța va avea în vedere că petentul prin plângerea formulată, a recunoscut că au existat certuri, însă acestea erau în cadrul familiei, având un puternic caracter personal, apreciind că nu era necesară intervenția organelor de poliție.
Având în vedere cuantumul amenzii aplicate petentului, pericolul social concret redus al faptei săvârșite, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.
Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În raport de aceste considerente și apreciind că sancțiunea avertismentului corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, instanța în baza art. 1 art. 7, art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.01.2013 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.01.2013 formulată de petentul T. T., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._/03.01.2013 întocmit de către intimat cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./5 ex./13.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7924/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 15-03-2013, Judecătoria... → |
|---|
