Plângere contravenţională. Sentința nr. 8604/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8604/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 152/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. UNIC_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8604/2013
Ședința publica din data de 27.05.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. C. R.
GREFIER: A. PĂTEANU
Pe rol se afla solutionarea plangerii contraventionale formulate de către petentul P. S.-I.-A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 29.12.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care
Instanta constata ca dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 20.05.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea hotararii in cauza pentru data de 27.05.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2013, sub nr. de mai sus, petentul P. S.-I.-A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat in data de 29.12.2012 de către intimat.
In motivare, petentul a aratat, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională imputată.
În drept, nu a fost indicat temeiul juridic al cererii formulate.
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate și menținerea, ca temeinic și legal întocmit, a procesului-verbal de contravenție contestat (f. 9-12).
Prin precizarea plangerii contraventionale (f. 18-20) petentul a solicitat:
- admiterea plangerii;
- anularea ca netemeinic si nelegal a procesului-verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 29.12.2012 de catre IPJ Cluj, Politia Municipiului Cluj-N., Sectia 2 P.;
- restituirea permisului de conducere retinut;
- exonerarea de plata amenzii dispuse in valoare de 280 lei;
- cu cheltuieli de judecata.
In secundar, petentul a solicitat modificarea sanctiunii aplicate in avertisment in temeiul art. 7 din OG nr. 2/2001.
Motivele precizarii plangerii contraventionale, in fapt si in drept, se afla expuse la filele 19-20 din dosar.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială, fiind audiat martorul B. M., potrivit declarației consemnate și atașate la dosarul cauzei, fila 26.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._ încheiat in data de 29.12.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul P. S.-I.-A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 29.12.2012, în jurul orei 17:35, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Cluj-N. și, ajungând la semaforul aflat în funcțiune din dreptul imobilului cu nr. 3, a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric.
În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata în baza aceluiași text de lege.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravenționala, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform aceluiasi text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform aceluiași text de lege.
Având în vedere că, în speța de față, din probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției contestat este legal și temeinic.
In privinta declaratiei martorului B. M. (f. 26), instanta apreciaza ca aceasta este lipsita de obiectivitate, avand in vedere ca martorul este prieten cu petentul si il cunoaste pe petent de vreo 10 ani, motiv pentru care instanta va inlatura aceasta declaratie.
În speță, instanța reține că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate petentului.
Instanta apreciaza ca este obligatorie aplicarea sancțiunii contraventionale a suspendarii exercitarii dreptului de conducere ori de cate ori se constata savarsirea contraventiei prev. de art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, nefiind posibila inlocuirea cu avertisment. Aceasta deoarece sanctiunea avertismentului si cea a amenzii sunt sanctiuni contraventionale principale, iar sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce reprezinta o sanctiune contraventionala complementara, ce fiinteaza pe langa o sanctiune principala, indiferent ca aceasta este amenda contraventionala sau avertismentul.
In consecinta, instanta apreciaza ca plangerea contraventionala, astfel cum a fost formulata si precizata, este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată și precizată de către petentul P. S.-I.-A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 29.12.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ si va menține procesul-verbal atacat, considerandu-l legal si temeinic.
Avand in vedere ca intimatul nu se afla in culpa procesuala, vazand prevederile art. 274 si urm. din vechiul Cod de procedura civila, instanta va respinge ca fiind neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată și precizată de către petentul P. S.-I.-A., cu domiciliul in Cluj-N., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 29.12.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține procesul-verbal atacat.
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
R. C. R. A. PĂTEANU
Red./Dact./R.C.R./5 ex./30.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8157/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 9585/2013. Judecătoria... → |
|---|
