Plângere contravenţională. Sentința nr. 8157/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8157/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 8557/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8157/2013
Ședința publică din data de 15 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul T. I. V., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar - Direcția Poliția Locală la data de 10.01.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosarul cauzei în data de 09.05.2013, de catre intimat, intampinare cu inscrisuri anexe in doua exemplare din care un exemplar a fost comunicat petentului la data de 13.05.2013, conform dovezii de indeplinire a procedurii de citare de la fila 23.
În temeiul art. 167 C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în baza art. 150 C.pr.civ. declară închisă faza cercetării judecătorști și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 05.04.2013, sub nr. de mai-sus, petentul T. I. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – prin Primar- Direcția Poliția Locală, anularea proceselor-verbale de contravenție nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013 de către intimat.
În drept, nu a fost indicat temeiul juridic al cererii introductive de instanță.
In motivarea cererii, petentul a criticat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei si legalitatii acestuia, invederand instantei ca nu a săvârșit fapta contravențională imputată. De asemenea, petentul a argumentat ca procesele-verbale sunt nelegale, intrucat la data savarsirii pretinsei fapte contraventionale detinea tichete de parcare valabil eliberate.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul cauzei procesele-verbale de contravenție contestate, tichete parcare, în copii (f.5-10).
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instantei, in esenta, respingerea plangerii contraventionale formulate si mentinerea actului contraventiei contestat ca legal si temeinic intocmit.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesele-verbale de contravenție nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, intocmite de către intimat, petentul T. I. V. a fost sancționat contravențional cu amenzi contraventionale în cuantum total de 2000 lei, reținându-se că, în perioada 04.10.2012 – 12.10.2012, petentul a parcat auto cu nr._ pe . mun. C.-N., . ca parcare cu plata, iar petentul nu detinea tichet sau abonament de parcare valabil.
În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționata in baza aceluiasi text normativ.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității proceselor-verbale de contravenție contestate, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesele-verbale de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că faptele contravenționale, astfel cum au fost conturate și reținute de agentul de poliție, au fost în mod corespunzător încadrate, în drept, în dispozițiile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționate in baza aceluiasi text normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesele-verbale de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept faptele petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționate in baza aceluiasi text normativ.
Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite. Mai mult, tichetele de parcare depuse in copie la dosarul cauzei nu constituie mijloace de proba de natura sa combata prezumtia de adevar de care se bucura procesele-verbale de contraventie, in contextul in care acestea nu au data certa. Or, chiar daca ar fi fost in posesia acestor tichete, petentul era tinut de obligatia de a le expuse pe bordul autoturismului.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesele-verbale de constatare a contravenției contestate sunt legale și temeinice.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesele-verbale de contravenție contestate.
Mai mult, în speță, instanța reține că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravențiile concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul T. I. V., cu domiciliul în mun. C.-N., .. 194, . contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - prin primar- DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., .-3, jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, nr._/484/10.01.2013, emise de către intimat, ca fiind legal și temeinic întocmite.
F. cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./5 ex./
| ← Succesiune. Sentința nr. 7680/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8604/2013.... → |
|---|
