Plângere contravenţională. Sentința nr. 8857/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8857/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 6830/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR.8857/2013
Sedinta publica din 22.05.2013
Instanta constituita din:
P.: A. M. P.
GREFIER: I. M. S.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de petentul . in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, avand ca obiect plangere contraventionala.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 15 mai 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 15.03.2013, sub nr._, formulată de petenta . contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat constatarea nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013, iar, în subsidiar, anularea acestuia ca neîntemeiat.
In motivarea plângerii, petenta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a sa întrucât nu poate fi subiect activ al faptei reținuta in sarcina sa, HCL nr. 857/2007 neinstituind răspunderea persoanei juridice, fiind evident ca persoana juridica nu poate savarsi contravenții. Nu suntem in prezenta unei răspunderi a comitentului pentru fapta prepusului întrucât aceasta răspundere este expres reglementata de dispozițiile art. 1000 alin.3 C.civ. vechi. Totodată, procesul-verbal nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului, fiind incălcate prevederile art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001. De asemenea, procesul verbal nu a fost semnat de un martor. Mai invoca si excepția prescripției executării amenzii pe considerentul ca intimata avea obligația de a aplica sancțiunea la data constatării faptei, or, in mod arbitrar, a încheiat procesele verbale la aproape 5 luni de la data constatării faptei, nefiind respectat astfel termenul de 1 luna pentru comunicarea procesului verbal raportat la data constatării faptei.
Plângerea a fost motivata in drept pe dispozițiile art. 16 si urm., art.32 si urm. din OG
nr. 2/2001.
În probațiune, s-au depus copia procesului-verbal atacat (f. 4).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal, întrucât este temeinic și legal, iar motivele invocate de către petent nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională.
La întâmpinare s-au atașat urm. înscrisuri: notificare (f. 12-14), proces-verbal cu anexe, fotografii (f. 11).
Petenta a depus note de ședință, prin care a reiterat motivele invocate în plângere. Totodată, a depus la dosar fotografii cu locul săvârșirii contravenției și practică judiciară.
La termenul din 15 mai 2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013, încheiat de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei fiecare, pentru că, în data de 1 septembrie 2012, a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public/privat a municipiului C.-N., respectiv pe ., săvârșind fapta contravențională prev. de HCL 149/2009, care sancționează oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor, autovehiculelor destinate transportului de persoane sau de marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al mun. C.-N..
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
În primul rând, susținerea că o persoană juridică nu poate fi subiect activ al contravenției, întrucât HCL nr.857/2007 nu instituie răspunderea persoanei juridice, nu poate fi luată în considerare, deoarece actul normativ sancționator nu este HCL nr. 857/2007 ci HCL nr. 149/2009 astfel cum rezulta fara echivoc din procesele verbale contravenționale.
Potrivit prevederilor art. 3 al. 2 din OG nr.2/2001, persoana juridică răspunde contravențional in cazurile si condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții. De asemenea, potrivit art. 5 din HCL nr. 149/2009, proprietarul sau deținătorul vehiculului/ autovehiculului are obligația de a comunica Politiei Comunitare, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/ autovehiculului la data si ora sãvarsirii contravenției. In caz contrar, procesul-verbal urmeazã a fi încheiat pe numele proprietarului sau detinãtorului vehiculului/ autovehiculului, chiar dacã acesta este o persoanã juridicã. Așadar, persoana juridică poate răspunde și pentru o asemenea contravenție ca cea reținută în sarcina petentei, fiind prevăzut expres în HCL nr.149/2009.
Totodată, atâta timp cat petenta avea posibilitatea comunicării către intimat a numelui persoanei fizice vinovate, in baza notei de constatare lăsate pe parbriz, dar a ales sa nu se conformeze nici după solicitarea expresa a intimatului de comunicare a datelor de identificare a utilizatorului autovehiculului, in mod corect sancțiunea s-a aplicat petentei. Aceasta deoarece nu se poate aplica un tratament discriminatoriu intre contravenienții persoane fizice si persoanele juridice, pe considerentul ca acestea din urma nu ar putea fi sancționate, ca urmare a prevalării de propria culpa, refuzul de comunicare a persoanei fizice vinovate. Acesta a fost si motivul pentru care s-a menționat expres in actele normative posibilitatea antrenării răspunderii contravenționale a persoanei juridice.
În al doilea rând, potrivit art. 13 din OG 2/2001, (1): Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, astfel că, în speță, instanța nu poate reține apărarea petentului conform căreia procesul-verbal a fost întocmit la mai bine de 5 luni de la data săvârșirii, atât timp cât, în baza dispozițiilor legale antemenționate, agentul constatator poate aplica sancțiunea și încheia procesul verbal în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, termen respectat în cauză. De asemenea, termenul de o lună pentru comunicarea proceselor-verbale curge de la data aplicării sancțiunii, anume 25.09.2012, or, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către intimat (f. 19-25), procesele-verbale au fost comunicate în data de 25.10.2012, deci înăuntrul termenului de o lună, motiv pentru care instanța va respinge excepția prescrierii executării amenzii invocată de către petenta ca neîntemeiată.
Sub aspectul încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța reține că, de lege lata, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu impun obligația agenților constatatori de a chema persoana sancționată contravențional la întocmirea actului contravențional, respectarea legalității procedurii de încheiere a actului contravențional fiind asigurată prin instituția martorului asistent prevăzută de art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001.
Cât privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petentă, lipsa menționării unui martor în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că dispozițiile art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 reglementează instituția martorului asistent pentru acele situații limitativ prevăzute de lege, când contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, iar nu aspecte legate de fapta contravențională reținută. Obligația impusă de lege nu trebuie privită ca având caracter absolut, dispozițiile alin 3 al aceluiași articol prevăzând posibilitatea încheierii procesului-verbal chiar în lipsa martorului asistent, cu singura condiție a menționării motivelor care au condus la încheierea acestuia în acest mod.
Astfel, instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent constând în nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, întrucât lipsa martorului asistent nu atrage în mod automat nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci trebuie ca petentul să facă dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Or, în condițiile în care petentul nu a invocat faptul că ar fi semnat procesul-verbal sau că ar fi fost prezent la încheierea acestuia, nu se poate reține că acesteia i-ar fi fost cauzată vreo vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, constituind o probă de vinovăție în săvârșirea contravenției, pe care contestatorul are posibilitatea de a o înlătura prin administrarea unor probe certe și concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Astfel, instanța reține că în probațiune intimatul a depus la dosar planșa foto (f. 11), din care se poate observa doar nr. de înmatriculare al unui autoturism, anume_ . Mai exact se observă că este vorba de partea din spate a unei remorci de autotren. Din descrierea faptei făcută în cuprinsul procesului-verbal rezultă că autovehiculul a fost parcat pe . Sub P..
Cu toate acestea, din coroborarea înscrisurilor antemenționate cu planșa foto depusă în cauză de către petentă și cu cartea de identitate a vehiculului, instanța reține că locul arătat ca fiind cel în care a fost parcat camionul este situat sub un pod sub care fizic nu ar putea fi parcat un autocamion, având în vedere gabaritul acestuia. De asemenea, din planșa foto depusă în probațiune de către intimat nu se poate identifica locul în care a fost efectuată fotografia. Prin urmare, este posibil ca autovehiculul cu nr._ să fi fost parcat oriunde în mun. C.-N. sau în afara orașului, astfel că nu face dovada săvârșirii contravenției la data și locul reținute în cuprinsul procesului verbal, existând astfel un dubiu în ceea ce privește existența faptei, dubiu ce profită petentei.
Având în vedere aceste probe, instanța apreciază că există un dubiu cu privire la corectitudinea situației de fapt consemnate în procesul-verbal. Acest dubiu trebuie să profite presupusului contravenient, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și principiului in dubio pro reo.
Pentru aceste considerente, în baza art. 34 din OG 2 /2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție nr._/10.01.2013 ca fiind netemeinic ș va exonera petenta de plata amenzii stabilite prin acesta.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. C. N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA C., cu sediul in C. N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal nr._/10.01.2013 ca fiind netemeinic.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 400 lei, aplicată prin procesul-verbal anulat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. S.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./31.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2158/2013. Judecătoria... → |
|---|
