Plângere contravenţională. Sentința nr. 9521/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9521/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 5101/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 9521/2013
Ședința publică din 14 iunie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul D. T., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, iar la data de 10.06.2013, s-a depus la dosarul cauzei la filele 37-59 prin serviciul registratură al instanței de către intimat un înscris la care a anexat dispoziția primarului nr. 275/01.02.2012 privind împuternicirea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției Poliției Locale pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C.-N., precum și fișa postului agentului constatator N. V..
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001.
Raportat la prevederile art. 238 alin. (1) C. proc. civ. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în baza art. 258 C. proc. civ. coroborat cu art. 255 C. proc. civ. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 februarie 2013, sub nr. de mai sus, petentul D. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 28.01.2013, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii s-a arătat că petentul este avocat stagiar, neavând calitatea de persoană juridică, că întocmirea procesului-verbal nu a fost rezultatul constatării personale a agentului constatator, întrucât acesta nu a identificat persoana fizică care a condus autovehiculul, că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă fără a fi semnat de un martor și că acesta a fost întocmit de o persoană care nu are calitatea de agent constatator.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: practică judiciară (f. 5-6), proces-verbal (f. 7).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 23 aprilie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că persoana juridică răspunde contravențional, în conformitate cu prevederile actului de stabilire a contravențiilor. De asemenea, se arată că instituirea unei prezumții de responsabilitate este compatibilă cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că petentului i s-a solicitat să comunice utilizatorul autovehiculului, însă nu a dat curs acestei solicitări. Mai arată intimatul că procesul-verbal cuprinde mențiuni privind lipsa unui martor și că agentul constatator era competent să sancționeze fapta. În fine, se arată că petentul nu a făcut proba contrară stării de fapt reținute în procesul-verbal atacat.
La întâmpinare au fost anexate: dispoziție (f. 15-18), adresă (f. 19), fotografii (f. 20), notă de constatare (f. 21), dovadă de comunicare (f. 21), proces-verbal (f. 22).
La data de 10 iunie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: dispoziție (f. 38-42), fișa postului (f. 43-48).
La termenul din 14 iunie 2013 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 28.01.2013 (f. 7) petentul avocat stagiar D. T. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, la data de 01.10.2012, ora 16:17, a staționat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public aparținând municipiului C.-N., ., amenajat ca loc de parcare cu plată, fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil.
Starea de fapt reținută în procesul-verbal atacat este confirmată de fotografiile depuse la dosar (f. 20).
Din dispoziția nr. 275/2012 a Primarului municipiului C.-N. (f. 38-42) rezultă că agentul constatator care a încheiat procesul-verbal atacat, N. V., aparține direcției Poliție Locală a municipiului C.-N..
În drept, potrivit art. 10 lit. a) din HCL C.-N. nr. 26/2010 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 la 400 de lei staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentului, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentului rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă. În concluzie, din punctul de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora nu poate fi subiect activ al contravenției întrucât nu are personalitate juridică, instanța reține că, potrivit art. 187 C. civ. orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general, iar potrivit art. 188 C. civ. sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187. Analizând prevederile Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea UNBR nr. 64/2011, se desprinde faptul că avocații stagiari îndeplinesc condițiile art. 187 C. civ., având o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu de afectațiune, destinat desfășurării activității profesionale. De altfel, chiar petentul a recunoscut că poate dobândi anumite drepturi și are anumite obligații, cum sunt cele fiscale, ceea ce nu ar putea fi imaginat în cazul unei entități fără personalitate juridică, întrucât nu ar exista un patrimoniu în care aceste drepturi și obligații să se regăsească. Față de aceste împrejurări, instanța reține că se impune concluzia potrivit căreia petentul are personalitate juridică și, prin urmare, poate fi subiect activ al contravenției.
În ceea ce privește susținerile petentului, potrivit cărora fapta nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, instanța reține că ceea ce intenționează de fapt petentul e să critice prezumția folosită de intimat, potrivit căreia proprietarul autoturismului este cel care se face vinovat de săvârșirea contravenției. Față de aceste împrejurări, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție nu se poate opune prezumțiilor de fapt a căror valoare este recunoscută de majoritatea statelor membre, cu condiția ca aceste prezumții simple să nu depășească un caracter rezonabil, astfel încât judecătorul să nu fie pus în situația de a nu mai avea puterea de a stabili faptele, ele fiind admisibile cât timp prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (a se vedea în acest sens cauza Salabiaku c. Franței și cauza Pham Hoang c. Franței). Analizând prezumția de fapt aflată în discuție în prezenta speță instanța ajunge la concluzia că aceasta este compatibilă cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prezumția este una simplă, putând fi răsturnată de către persoana interesată, care este liberă să propună probe pentru a dovedi că nu ea este cea care se face vinovată de parcarea autoturismului fără a achita contravaloarea acestui serviciu. De asemenea, prezumția este una rezonabilă, întrucât în mod obișnuit proprietarul unui autoturism deține controlul asupra acestuia și - în afara unor situații excepționale, care pot fi la rândul lor probate - cunoaște persoanele cărora le încredințează respectivul autoturism, pe care le poate indica instanței, astfel încât judecătorul își păstrează puterea de a stabili faptele. În fine, în lipsa acestei prezumții intimatului i-ar fi dificil să probeze cine este persoana care a săvârșit fapta, câtă vreme producerea unor asemenea probe ar însemna practic că agentul constatator trebuie să aștepte lângă fiecare autoturism parcat nelegal întoarcerea conducătorului auto, ceea ce ar putea dura mult timp și ar cere resurse de personal foarte mari. În concluzie, este suficient faptul că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri faptul că autoturismul este parcat nelegal, constatare de care a legat prezumția de fapt potrivit căreia cel care a parcat autoturismul a fost proprietarul acestuia, prezumție pe care, deși a avut posibilitatea, contravenientul nu a încercat măcar să o răstoarne.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petentul nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentului. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
În fine, în ceea ce privește calitatea persoanei care a încheiat procesul-verbal, instanța reține că actul atacat provine de la Direcția Poliție Locală, iar agentul constatator aparține acestei direcții. Or, atribuția poliției locale de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea și parcarea este conferită de art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 și, prin urmare, nu mai este necesar niciun alt act prin care agentului constatator să îi fie împuternicit în acest sens.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. (2) din OG nr. 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, motiv pentru care instanța urmează să îl oblige pe petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul avocat stagiar D. T., cu sediul în C.-N., .. 1, ., CUI_, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-7, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iunie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./15 iulie 2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6216/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
