Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 31605/211/2011
R O M A.
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
ODCP 3185
SENTINTA CIVILA Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-V. P.
Grefier E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de către reclamanta I. S. V. in contradictoriu cu pârâta ..A, având ca obiect constatarea existenței clauzelor abuzive, respectiv anulare act.
La apelul nominal făcut in cauză se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 24.09.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 01.10.2013,04.10.2013 si apoi pentru termenul de față.
INSTANȚA,
Deliberând:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul IONAȘCA S.-V.
a solicitat, in contradictoriu cu pârâții V. R. SA si V. R. S.A. – SUCURSALA A. V. următoarele: - constatarea nulității absolute parțiale a Conventiei de Credit nr._/06.02.2008 in ce privește următoarele clauze: - p. 3. lit. d), p. 3.11, pș.5 lit. a); p. 3.5; - desființarea clauzelor contractuale menționate; - desființarea scadențarului; - sa se constate ca prin act adițional pârâtele au modificat abuziv si unilateral contractul in sensul transformării comisionului de risc in comision de administrare credit; - sa se constate abuzive si nule clauzele prin care pârâtele au introdus in convenție comisionul de administrare credit; - sa se dispună înlăturarea din convenție si actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc si comisionul de administrare credit; - sa fie obligate pârâtele să restituie sumele achitate de reclamant, cu titlu de comision de risc si comision de administrare credit din luna noiembrie 2008 până la data achitării in sumă de 5285,26 CHF. S-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In drept s-au invocat prevederile art. 969, art. 948 C.civ., art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Pârâta ..A. a depus întâmpinare in data de 13.06.2012 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată (f. 161-164).
În motivare a precizat că intre părți s-a încheiat contractul de credit nr._/06.02.2008 prin care i s-a acordat reclamantului un credit de 75.200 CHF pe o perioada de 300 luni cu o dobânda anuală efectivă de 6,97% si un comision de risc de 0,22% pentru acoperirea cheltuielilor personale curente. Prin actele adiționale nr. 1 si nr. 2/10.12.2010 au fost puse in aplicare prevederile OUG nr. 50/2010, banca dovedind transparență în modul de calcul al dobânzii si a comisionului de administrare. În prezent creditul a fost rambursat, împrumutatul si-a achitat in întregime ratele de credit fata de bancă. Parata a precizat că deși reclamantul folosește noțiunile de „clauza abuzivă”, „clauza ilicita”, din tot ce era disponibil pe piață a ales oferta pârâtei. După 4 ani de la încheierea convenției reclamantul, în contextul generat de legislația părtinitoare creată de OUG nr. 50/2010, neagă tot ce și-a asumat in speranța obținerii unor sume de bani de la creditoare. Daca orice clauza din contratul tipizat nu i-ar fi convenit, reclamantul avea ocazia să formuleze obiecțiuni sau să renunțe la a mai încheia convenția. In opinia pârâtei p. 3 lit. d), p. 3.11 din convenție nu constituie clauze abuzive deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art.4 din Legea nr. 193/2000. Clauza contractuala prevăzută la p. 5 lit. a) reglementează dreptul paratei de a percepe comisionul de risc si nu este o clauza abuzivă in înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000. Comisionul de risc face parte din prețul contractului, se regăsește in graficul de rambursare, aceasta clauza a fost negociată si nu creează un dezechilibru semnificativ contrar bunei credințe. In opinia paratei, fata de prevederile art. 4 par. 1 al Directivei nr. 93/13/CEE si art. 4 alin 6 din Legea nr. 193/2000 instanța va trebuie să excludă analiza acestei clauze din sfera posibilului caracter abuziv. Rațiunea economică care justifica solicitarea acestui comision este existența riscului de credit. Comisionul de risc reprezintă un preț acceptat de ambele părți si nu o clauză contractuală in sensul art. 1 din Legea nr. 193/2000. Pârâta a menționat că nu a modificat nici o clauză din contract de la data încheierii acestuia si pana la închiderea creditului. Ca si alte comisioane, comisionul de risc este un element al prețului băncii. Riscul bancar este un element de care banca este obligată să țină cont și să încerce să-l acopere. Prin acest mecanism, costul ce cuprinde riscul denumit comision de risc, devine o parte importantă a prețului contractului. Se știe că debitorul băncii suportând costul creditului este dator să suporte cele două componente ale acestuia, respectiv dobânda si comisionul, la care se adaugă penalizarea pentru întârzierea rambursării creditului si a plăților dobânzii. In opinia paratei, de fapt reclamantul solicită modificarea clauzelor convenției privind anularea comisionului de risc si de administrare, tinzând astfel să modifice date esențiale ale contractului, care reprezintă trăsături caracteristice ale produsului, pentru care reclamantul si-a exprimat acordul de achiziționare. Reclamantul a interpretat in mod eronat art. 36 din OUG nr. 50/2010, banca introducând prin actele adiționale numai comisionul de administrare, restul comisioanelor fiind excluse din convenție. In contextul modificărilor impuse de OUG nr. 50/2010 banca a adaptat structura de comisioane astfel încât să se încadreze în enumerarea limitativă prevăzută de art. 36, menținând astfel valoarea aferentă cum a fost agreată inițial de părți.
In data de 15.06.2012 reclamantii au depus precizare de acțiune prin care au precizat petitele II, IV, V. VI din cererea astfel: - I) sa se declare abuzive si nule si sa fie desființate următoarele clauze ale convenției de credit nr._/06.02.2008: - p. 5 lit. a) „Comisionul de risc”; - p. 3.5. din Secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției, art. 3 p.5.1 lit. a) din actul aditional nr. 1/10.12.2010, art. 2 p. 5.1. lit. b) din actul adițional nr. 2/10.12.2010; II) – sa fie obligate pârâtele sa restituie sumele achitate cu titlu de comisiona de risc si comision de administrare credit din luna noiembrie 2008 pana la data achitării creditului in cuantum de 5285,26 CHF, -III sa fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 C.pr.civ. S-a renunțat la petitul nr. III (f. 181-184).
În motivare s-a invocat caracterul abuziv al clauzelor menționate ceea atrage caracterul ilicit al convenției. Cu privire la p. 5 lit. a) din condițiile speciale si p. 3.5 din condițiile generale referitoare la stabilirea comisionului de risc s-au invocat prevederile art. 969 C.civ. coroborate cu art. 948 C.civ. si art. 14 din Legea nr. 193/2000. Clauzele din convenția de credit indicate sunt ilicite si abuzive și pe cale de consecință au o cauză ilicită pentru faptul că banca a pus la dispoziția împrumutatului un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut si negociate de către acesta, întregul act juridic fiind impus în forma respectivă de bancă. Prin urmare, banca a transformat tacit contractul de credit ., context in care aceste clauze sunt abuzive deoarece nu au putut fi negociate de părți si a creat în detrimentul reclamantului și contrar bunei credințe un dezechilibru grav în ceea ce privește drepturile si obligațiile contractuale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000. S-a făcut referire și la prevederile art. 3 al contractului.
Cu privire la comisionul de risc s-a invocat că nu s-a specificat exact ce reprezintă acest comision și fără a fi identificat suficient de clar si pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar. Totodată este nejustificat prin prisma faptului că s-au adus garanții imobiliare pentru executarea contractului. Ca urmare a introducerii comisionului de risc, alături de dobândă, reclamantul urma sa achite aproape dublul sumei împrumutate, ceea ce creează un dezechilibru grav ce privește drepturile si obligațiile contractuale. În ce privește comisionul de administrare s-a precizat că acesta este de asemenea abuziv aspect ce reiese din art. 4 din Legea nr. 193/2000 întrucât nici acest clauze nu au fost negociate. Din conținutul actelor adiționale rezultă că acest comision are aceeași destinație ca si comisionul de risc, respectiv administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului. Este evident că noul comision nu este altceva decât comisionul de risc din convenția inițială, banca operând doar o schimbare formală a denumirii comisionului pentru a-i da o aparență leagă. Procedând la înlocuirea comisionului de risc cu cel de administrare, în considerarea acelorași rațiuni, pârâtele au încălcat atât legislația Uniunii Europene cât și legislația națională. Reclamanta a precizat că în prezent a rambursat întregul credit.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, art. 969 si 948 C.civ.
Pârâta ..A. a depus răspuns la întâmpinare (f. 189-191) in care a reiterat poziția sa in sensul că prevederile contractuale contestate nu constituie clauze abuzive, cu un preț al creditului acceptat de ambele părți. Riscul de credit este definit ca fiind „ riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale, constând în rambursarea creditului si a costurilor aferente”. Comisionul de risc nu este un echivalent al garanției reale-ipoteca, comisionul este perceput pentru gestionarea si a altor riscuri de neplată: riscul de neexecutare a garanției, riscul de urmărire al garanției, de pieire a garanției etc. si orice alte riscuri care există in legătură cu creditul acordat.
Cu privire la cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare din actele adiționale nr. 1/2010 si 2/2010 in conformitate cu OG nr. 50/2010 acesta va fi respinsă ca ilegală, OUG nr. 50/2010 a fost modificată si aprobată prin Legea nr. 288/2010 conform căreia nu OUG nr. 50/2010 nu se aplica contractelor in derulare. Reclamanții nu au înțeles să uzeze de dreptul prevăzut de această lege si anume acela de a notifica banca si de a solicita revenirea la condițiile inițiale prevăzute în convenție.
Parata s-a opus restituirii sumei de 5285,26 CHF reprezentând comision de risc si comision de administrare deoarece a fost perceput conform legislației bancare în vigoare. In lumina art. 4 din Legea nr. 193/2000 clauzele prin care se percep comisioanele de risc si administrare nu constituie clauze abuzive, nefiind clauze care ar putea crea un dezechilibru între prestațiile părților, comisioanele reprezentând exclusiv un cost de administra re al creditului. Faptul că reclamantul a plătit creditul dovedește fără drept de tăgadă că acesta cunoștea clauzele contractuale, le recunoaște si a dorit să ramburseze creditul conform graficului de rambursare.
Prin încheierea din 25.05.2012 instanța a constatat că primul petit din cererea de chemare în judecată, in formularea inițială este inadmisibil (f. 157).
În ședința publică din data de 11.09.2012 instanța a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 244 al. 1 p. 1 C.pr.civ. până la pronunțarea unei hotărâri de către CJUE cu privire la întrebările preliminare înaintate de Tribunalul Comercial Cluj în cadrul dosarului nr._ (f. 236).
La solicitarea pârâtei cauza a fost repusa pe rol în 02.07.2013 (f. 247).
În probațiune s-au administrat înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a înțeles să cheme în judecată atât ..A cât și ..A. Sucursala A. V.
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 42 C.proc.civ. (1865), doar subiectele care au capacitate de folosință a drepturilor civile pot sta singure în judecată cu calitate procesuală activă. Sucursala Cluj a ..A. nu are personalitate juridică, prin urmare nu poate sta în judecată, în nume propriu.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei ..A. –SUCURSALA A. V..
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Între reclamantul I. S. –V. si pârâta ..A. s-a încheiat convenția de credit nr._/06.02.2008 având ca obiect suma de 72.500 CHF acordata reclamantului pentru cheltuieli personale curente, împrumut garantat cu ipoteca (f. nr. 7-16).
In data de 10.12.2010, în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2010 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la convenția de credit nr._/06.02.2008 (f. 26-32).
La aceeași data părțile au încheiat si actul adițional nr. 2 (f. 33-37).
Prin acțiunea precizată reclamantul a contestat clauza prevăzută in art. 5 lit. a) din convenția de credit, art. 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției, art. 3 p. 5.1 lit.a) din actul adițional nr. 1/10.12.2010; art. 2 p. 5.1 lit. b) din actul adițional nr. 2/10.12.2010.
Clauza prevăzută la art. 5 lit. a) din contract prevede obligația reclamantului de a achita comisionul de risc in cuantum de 0.22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
De asemenea art. 3.5 din condițiile generale ale convenției stabilește obligația reclamantului de a achita comisionul de risc.
Art. 3 p. 5.1 lit. a) din actul adițional nr. 1/10.12.2010 s-a stabilit obligația reclamantului de a achita un comision de administrare credit in valoare de 0,22% pe luna aplicat la soldul creditului, datorat si plătibil lunar.
Art. 2 p. 5.1 lit. a) din actul adițional nr._ stabilește obligația reclamantului de a achita un comision de administrare credit in valoare de 0,17% lunar aplicat la soldul creditului, datorat si plătibil lunar.
In prezent creditul a fost rambursat integral, aspect susținut de ambele părți.
Suma perceputa cu titlu de comision de risc este in valoare de 5285,26 CHF, sumă recunoscută de pârâta .).
In drept sunt incidente dispozițiile art. 1 al. 3, art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 966, 969C.civ. (1864), art. 36 din OUG nr. 50/2010.
Cu privire la comisionul de risc inclus in contractul de credit in forma inițiala, instanța reține că nu s-a explicat motivul perceperii acestui comision. Comisionul a fost inclus in art. 5 lit. a) din convenția de credit, art. 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției dar nu s-a explicat rațiunea perceperii comisionului. Definiția oferita de pârâta in răspunsul la întâmpinare (f 289) nu se regăsește in convenția încheiata in 06.02.2008.
In actele adiționale s-a instituit comisionul de administrare in cuantum de 0,22% respectiv 0,17%. Conform susținerilor pârâtei din precizările la întâmpinare depuse in data de 11.09.2012 (f. 189-191) in actul adițional la convenție a fost redenumit comisionul de risc in comision de administrare. Se reține că atât dispozițiile art. 2 p. 5.1 lit. a) din actul adițional nr. 1/10.12.2010 cât si art. 2 p. 5.1. lit. b) din actul adițional nr. 2/10.12.2010 instituie practic același tip de comision, chiar dacă valoarea lui este diferită, de 0,22% lunar respectiv 0,17% lunar. Comisionul de administrare inclus in aceste acte adiționale reprezintă fostul comision de risc. In actele adiționale pârâta a înțeles să explice necesitatea perceperii acestui comision in sensul că ar acoperi administrarea „riscului de credit” si al „riscului de piață”. Riscul de credit implică in opinia pârâtei situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/codebitorilor/garanților pe toată durata convenției, modul de îndeplinire de către aceștia întocmai si la timp pe toată durata convenției a tuturor obligațiilor asumate in baza acesteia, riscul de urmărire si de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție in orice moment pe toată durata convenției, riscul neîncasării valorii asigurate. Riscul de piață implică in opinia pârâtei variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse in garanție și la valorificarea acestora în orice moment si pe toată durata convenției.
In opinia instanței clauza prevăzută de p. 5 lit. a) din contractul de credit in forma inițiala, respectiv p 3.5. secțiunea 3 din condițiile generale este abuzivă raportat la dispozițiile art. 966 si 968 C.civ. si art. 1 al. 3 si art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000.
Contractul de credit semnat de părți este in fapt un contract de adeziune, fiind redactat pe un formular tipizat ce conține clauze standard pentru acest tip de credit. Este evident că la momentul încheierii contractului, egalitatea din punct de vedere juridic a părților contractante era doar aparentă, în fapt reclamantul aflându-se pe o poziție de inferioritate, întrucât banca pârâtă este un profesionist în domeniul financiar-bancar, cu o putere financiară care i-a permis să-și impună condițiile în acest gen de contracte, cu vaste cunoștințe juridice și multiple tehnici de marketing si publicitate.
Conform art. 4 al. 3 din Legea nr. 19/2000 băncii ii revenea sarcina de a dovedi că a negociat clauzele contestate, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Prin modul cum a fost redactata clauza referitoare la comisionul de risc, fără a se explica scopul comisionului, este evident că pârâta urmărea doar majorarea costurilor reclamantului in mod nejustificat. Prin perceperea acestui comision s-a afectat si echilibrul prestațiilor părților, deoarece suma percepută cu acest titlu a afectat patrimoniul reclamantului.
Prin actele adiționale, comisionul de risc a fost denumit comision de administrare, aspect recunoscut de pârâta in precizarea la întâmpinare. Din mențiunile inserate in clauzele indicate mai sus, este evident că aceste comisioane nu vizau administrarea creditului ci instituirea unor costuri suplimentare si nejustificate, denumite de pârâtă „risc de credit” și „risc de piață”.
Deoarece actele adiționale s-au încheiat în scopul (declarat de pârâtă) actualizării clauzelor contractuale in funcție de OUG nr. 50/2010 instanța reține că aceste comisioane denumite impropriu „de administrare” au fost instituite cu încălcarea prevederilor art. 35 al. 1 lit. b) si art. 36 al. 1 din OUG nr. 50/2010.
Este adevărat că inițial, printre comisioanele aferente creditului era inclus si un comision de administrare garanții (art. 5 lit. d), însă acesta nu avea nici o legătură cu „riscul de credit” sau „riscul de piata”. Astfel, prin clauzele contestate incluse in actele adiționale, se menține comisionul de risc de 0,22% si se include un alt comision cu aceeași destinație, de 0,17%, ambele purtând denumirea de „comision de administrare credit”, pentru a se încadra aparent in prevederile art. 36 al. 1 din OUG nr. 50/2010. Legiuitorul a explicat motivul pentru care se poate percepe comisionul de administrare in art. 36 al. 3 din OUG nr. 50/2010 respectiv ”pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului”. Este evident că acoperirea “riscului de credit” si a “riscului de piață” nu se încadrează in scopurile avute in vedere de legiuitor in ce privește comisionul de administrare.
Aceste clauze in care au fost explicate motivele perceperii comisioanelor „ de administrare” conțin o redactare prea generală și ambiguă care nu permite consumatorului să înțeleagă motivul pentru care i se pretind aceste sume. În ce privește riscul de credit ce ar viza comportamentul reclamantului pe parcursul contractului, se reține că au fost incluse dispoziții detaliate care reglementează aceste aspecte în secțiunile. 8 „Scadenta anticipata” si 9 „Garantii”; la fel si in ce privește modalitatea de valorificare a garanțiilor. Este de remarcat că împrumutul a fost garantat cu ipoteca. Cu privire la riscul de piață, nu se poate stabili care au fost variațiile la care se referă pârâta sau împrejurările avute in vedere de aceasta, ce ar justifica un comision suplimentar.
Pârâta a mai invocat si dispozițiile art. 4 par 1 din directiva nr. 93/13/CEE care ar exclude de la aprecierea asupra caracterului abuziv, clauzele privind prețul contractului. A susținut pârâta că acest comision de administrare este inclus in prețul contractului, in sensul art. 4 din directivă respectiv art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la aceste susțineri instanța reține că Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a fost transpusă în legislația română prin Legea nr. 193/2000 iar art. 4 par. 1 se regăsește modificat in art. 6 al. 4 din lege care prevede „ (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Fără a aprecia dacă respectivul comision poate fi sau nu inclus in noțiunea de „obiect” sau „preț” al contractului, instanța va avea in vedere considerentele Curtii de Justitie CE din cauza C-484/08 (Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid) potrivit cărora, art. 4 al. 2 din directivă, preluat in art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000 nu poate fi considerat ca stabilind domeniul de aplicare material al directivei. Dimpotrivă, in opinia Curții „clauzele vizate de respectivul articol (…) sunt exceptate totuși de la aprecierea caracterului lor abuziv numai in măsura in care instanța națională competentă considera, in urma unei analize de la caz la caz, că acestea au ost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar si inteligibil”. După cum s-a reținut mai sus, in contractul in forma inițială, nu s-a explicat scopul perceperii comisionului de risc, obligația fiind astfel lipsită de cauza, iar in actele adiționale, clauzele au indicat acoperirea unor pretinse riscuri de credit și de piață, noțiuni vagi si insuficient explicate, care nu permiteau consumatorului să înțeleagă necesitatea sumelor consistente achitate cu acest titlu. F. de aceste argumente, clauzele contractuale contestate intră sub incidența controlului instanței de judecată in ce privește caracterul lor abuziv, conform art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000.
Pentru toate considerentele expuse mai sus instanța va admite cererea de chemare în judecată precizata formulată de reclamantul IONAȘCĂ Ș. V. în contradictoriu cu pârâta ..A. si, in aplicarea art. 966, 968 C.civ, art. 1 al. 3, art. 4 al. 1-3 si 6 din Legea nr. 193/2000, art. 35 si 36 din OUG nr. 50/2010, va constata caracterul abuziv si nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse in convenția de credit nr._/06.02.2008 încheiată între părți:punctul nr. 5 lit. a) „Comision de risc”; -punctul 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției; -articolul 3 punctul 5.1 lit. a) din actul adițional nr. 1/10.12.2010; -articolul 2 punctul 5.1 lit. b) din actul adițional nr. 2/10.12.2010
În consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului reclamantului suma de 5285,26 CHF in echivalent lei la cursul BNR valabil in data plății, reprezentând comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare credit achitat in temeiul convenției de credit nr._/06.02.2008.
În temeiul art. 274 al. 1 C.pr.civ. va obliga pârâta ..A. la plata sumei de 2000 lei reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial conform chitanței anexate (f. 250).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei ..A. SUCURSALA A. V. cu adresa de citare in Cluj-N., .. 1 jud. Cluj.
Admite cererea de chemare în judecată precizata formulată de reclamantul IONAȘCĂ Ș. V. cu domiciliul procesual ales în A. I. .. 26 cam. 11 jud. A., în contradictoriu cu pârâta ..A. cu sediul in București, . etaj 3-8 si 10 sector 2.
Constată caracterul abuziv si nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse in convenția de credit nr._/06.02.2008 încheiată între părți:
- punctul nr. 5 lit. a) „Comision de risc”
- punctul 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției
- articolul 3 punctul 5.1 lit. a) din actul adițional nr. 1/10.12.2010
- articolul 2 punctul 5.1 lit. b) din actul adițional nr. 2/10.12.2010
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5285,26 CHF in echivalent lei la cursul BNR valabil in data plății, reprezentând comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare credit achitat in temeiul convenției de credit nr._/06.02.2008.
Obligă pârâta ..A. la plata sumei de 2000 lei reclamantului reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedință publică azi, 09.10.2013.
JUDECATOR:GREFIER:
D.-V. PopoviciEdith S.
Red./dact. DVP 30.01.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
