Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 6076/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013

Ședința publică de la 22 August 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S. I.

Grefier E. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul N. D., reclamanta N. LUCREȚIA și pe pârâții C. DE C. CLUJ-N., F. A., B. C., M. V., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal și asistat de avocat D. O. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că pârâții au depus întâmpinare și acte anexă la dosar, prin care invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N..

Reprezentanța reclamanților arată că i s-au comunicat întâmpinările pârâților, mai puțin cea formulată de pârâta F. A., motiv pentru care solicită instanței să-i comunice un exemplar și de pe această întâmpinare.

Instanța constată că reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea pârâților.

Instanța comunică reprezentantei reclamanților un exemplar de pe întâmpinarea pârâtei F. A..

Reprezentanta reclamanților solicită instanței să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. invocată de către pârâți., având în vedere valoarea sumei pretinse de către reclamanți.

Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de către pârâți pe calea întâmpinării.

INSTANȚA

Deliberând asupr a prezentei cauze civile, reține că:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții N. D. și N. LUCREȚIA au chemat în judecată pe pârâții C. DE C. CLUJ, F. A., B. C. și M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate că prin Sentința civilă nr. 3735/2011, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1414/29.05.2007 întocmit de BNP P. L., pentru lipsa obiectului contractului, mai precis a suprafeței de 2.000 mp; să fie obligați pârâții, în solidar la restituirea sumei de 118.000 euro, reprezentând echivalentul valoric a celor 2.000 mp lipsă pentru reaua lor credință în confecționarea și constituirea clauzelor contractului autentic, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, la data de 28.02.2013, sub nr. 5, Biroul de Mediator B. A. L. a încheiat procesul verbal în conformitate cu prev. art. 2 al. 1 din Legea 192/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Conform procesului verbal susmenționat, la ședința de informare nu s-a prezentat nici unul din pârâții din prezenta acțiune, cu toate că au fost legal citați, iar obiectul conflictului, „pretenții privind restabilirea situației anterioare constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1414/29.05.2007 BNPA P. L. și I.” nu a putut fi mediat.

Astfel au fost nevoiți să acceadă la procedura contencioasă.

Prin sentința 3735/2011 pronunțată în dosar nr._/2008, Judecătoria Cluj-N. a stabilit irevocabil nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 1414/2007 pentru lipsa obiectului acestuia, respectiv pentru lipsa a 2.000 mp teren.

Conform contractului, C. de C. Cluj s-a obligat să le predea suprafața de 3600 mp teren reclamanții având reprezentarea că încheie un contract pentru suprafața de 3600 mp, suprafață pentru care au plătit prețul, iar vânzătorul le-a prezentat terenul ca fiind de la drum până la vale.

Potrivit situației relevate în cauză, pârâta C. de consum Cluj putea vinde valabil doar 1600 mp și cunoștea că diferența de teren până la 3600 mp nu îi aparține, lucru pe care l-au ascuns cu rea credință.

Aceeași sentință a recunoscut irevocabil împrejurarea că reclamanții cumpărători au fost de bună credință.

De aceea pârâții sunt datori să restituie prejudiciul efectiv suferit de reclamanți adică valoarea de piață a terenului lipsă (2.000 mp).

Pentru evaluarea terenului lipsă s-au efectuat mai multe expertize, instanța de fond oprindu-se la prețul de 118.000 euro stabilit de o comisie formată din 3 experți.

Pârâții au înstrăinat cu crea-credință suprafața de 2000 mp din terenul cu nr. top 102 și 103 supra cărora nu aveau calitatea de proprietari, deci sunt aplicabile prevederile art. 998 – 999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală, fiind vinovați și de o faptă ilicită săvârșită din culpă, prin care i s-au adus prejudicii (aceasta pe lângă efectele directe ale constatării nulității absolute ale unui contract de vânzare-cumpărare).

In drept, cererea nu a fost motivată.

In probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Acțiunea civilă de față a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. DE C. CLUJ SOCIETATE C. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Excepții:

  1. Excepția prescripției dreptului material la acțiune:

Potrivit art. 3 din Decretul Lege 167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani” iar potrivit art. 7 din același act normativ „prescripția începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune”.

Potrivit art. 8 din Decretul Lege 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea.”

Contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nr. 1414 prin care pârâta a înstrăinat reclamanților imobilul înscris în CF 1309 Luna de Sus nr. top 102, 103 compus din construcție și suprafața de teren de 3600 mp a fost încheiat la data de 29.05.2007.

Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dată de la care reclamanții au intrat în stăpânirea de drept a imobilului.

Posesia imobilului a fost predată reclamanților, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, conform procesului verbal de predare primire încheiat la data de 16.05.2007, reclamanții cunoscând starea reală de la fața locului: „imobilul a fost preluat în starea în care se afla azi 16.05.2007 fără obiecțiuni din partea cumpărătorului”.

Prin sentința civilă nr. 3735/2011 pronunțată în dosar nr._/211/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4959/R/2012 a Curții de Apel Cluj, Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, pentru lipsa parțială a obiectului acestuia respectiv pentru lipsa suprafeței de 2000 mp teren.

Nulitatea absolută parțială constatată de Judecătoria Cluj-N. a produs efecte retroactiv de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În concluzie, acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 29.05.2010.

  1. Excepția inadmisibilității acțiunii.

Consideră că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă raportat la motivarea în drept a acesteia.

Între pârâtă și reclamanți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat, contract valabil și în prezent.

Prin sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei Cluj-N. s-a constatat doar nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2000 mp teren, vânzarea fiind legală pentru construcție și suprafața de 1600 mp de teren.

În practica judiciară s-a stabilit faptul că, creditorul nu are dreptul de a opta între acțiunea contractuală și acțiunea delictuală. A recunoaște creditorului contractual, în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, posibilitatea de a recurge la acțiunea în răspundere civilă delictuală, încălcându-se domeniul de aplicare a răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, derogatorie, înseamnă, pe de o parte a nesocoti legea, iar pe de altă parte a contraveni voinței comune a părților contractante.

Admiterea unui drept de opțiune al creditorului contractual înseamnă a-i oferi posibilitatea să introducă acțiunea în reparație pe temei delictual chiar și atunci când dreptul la acțiune pe temei contractual s-a stins prin prescripție, ori de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, deși debitorul răspunde numai în limita daunelor directe și previzibile. În acest mod i s-ar permite creditorului contractual să ocolească și să încalce legea.

De altfel, chiar reclamanții din prezenta cauză au formulat o acțiune pentru atragerea răspunderii contractuale a pârâtei, prin formularea cererii de chemare în garanție în dos. nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., invocând ca și temei juridic răspunderea contractuală a vânzătorului în contractul de vânzare-cumpărare, cererea de chemare în garanție fiind respinsă de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 4959/2012.

În concluzie, raportat la aceste aspecte acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, sens în care solicită să fie respinsă.

  1. Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N.

Potrivit art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ. Judecătoria Cluj-N. este competentă de a soluționa litigiile evaluabile în bani, de până la 200.000 lei.

Or, raportat la suma pretinsă de reclamant, respectiv 118.000 euro, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Cluj și nu Judecătoriei Cluj-N..

4. Excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul nr. II din acțiunea introductivă:

Prin prezenta acțiune civilă reclamanții solicită instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 118.000 euro, reprezentând echivalentul valoric al celor_ mp teren lipsă, pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Prin cererea de chemare în garanție formulată în dos. nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., reclamanții au solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare valorii de circulație a 2000 mp teren Cererea de chemare în garanție fiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 4959/2012 de Curtea de Apel Cluj.

Prin urmare, sunt îndeplinite toate cele trei condiții de existență a autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză.

Părțile sunt reclamanții N. D. și Lucreția, C. de C. Cluj.

Obiectul prezentei acțiuni este identic cu cel menționat și în cererea de chemare în garanție.

Scopul prezentei acțiuni este același cu scopul cererii de chemare în garanție, rezultând din același raport juridic, respectiv obținerea unor despăgubiri pentru lipsa suprafeței de 2000 mp de teren.

În consecință, solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

5. Excepția inadmisibilității petitului nr. I din acțiunea introductivă:

Consideră că petitul nr. I din acțiunea introductivă este inadmisibil întrucât instanța de judecată poate constata doar existența sau inexistența unui drept și nu a unei stări de fapt.

Mai mult, instanța de judecată nu poate să pronunțe o nouă hotărâre prin care să se constate din nou un aspect constatat deja anterior printr-o altă hotărâre judecătorească.

Cu privire la fondul cauzei:

Referitor la valoarea terenului de 2000 mp respectiv suma de 118.000 euro pretinsă de reclamanți, aceasta a fost stabilită printr-o expertiză de evaluare în dos. nr._/211/2008 însă Curtea de Apel Cluj a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții N. D. și Lucreția, justificată cu această expertiză de evaluare.

Această expertiză de evaluare a fost întocmită în anul 2010 a fost contestată de pârâtă și nu reflectă valoarea reală a celor 2000 mp teren din prezent, aceasta fiind mult mai mică, neavând valoare probatorie în prezenta cauză.

Astfel, dacă în anul 2007, în plină expansiune a pieței imobiliare, valoarea construcției și a suprafeței de 3600 mp teren a fost de 270.000 lei,în anul 2010 când a fost efectuată expertiza de exp. Craciunaș S. și V. D., în plin declin al pieței imobiliare, nu poate să fie o valoare reală de 480.000 lei (118.000 euro) doar pentru suprafața lipsă de 2000 mp teren, fiind de notorietate faptul că n ici chiar în unele zone din mun. Cluj-N. nu se mai vindeau și nu se mai vând nici în prezent trenuri cu o astfel de valoare.

Mai mult stabilirea valorii actualizate se face potrivit legii române în moneda națională (leu) și nu în euro așa cum în mod greșit au stabilit experții.

De asemenea, arată faptul că reclamantul N. D. a preluat întreg imobilul cumpărat la data de 16.05.2007 conform procesului verbal de predare-primire, cunoscând starea reală de la fața locului „imobilul a fost preluat în starea în care se afla azi 16.05.2007 fără obiecțiuni din partea cumpărătorului”.

Faptul că reclamantul a cumpărat imobilul în cunoștință de cauză este dovedit și de coroborarea procesului verbal de predare-primire cu răspunsurile date de acesta atât la interogatoriul formulat de reclamantul Hindrich A. cât și la interogatoriul formulat de pârâtă în dos. nr._/211/2008.

Astfel, reclamantul N. D. arată în răspunsurile la interogatoriu că la momentul la care a văzut prima dată terenul i s-ar fi spus de vânzător că acesta este de la drum până la vale precum și că a văzut gardul vechi care era la jumătatea terenului, gard care delimitează proprietatea cumpărată de proprietatea reclamanților.

Ca atare, întrucât reclamantul nu a măsurat terenul aferent construcției cumpărate, deși a fost la fața locului împreună cu expertul care a măsurat clădirea, anterior vânzării, precum și având în vedere că a văzut gardul vechi dintre proprietăți, care nu avea nici o cale de acces către proprietate pe care urma să o cumpere, consideră că a cumpărat în cunoștință de cauză fără a fi vorba de vreo faptă ilicită, în cauză putând fi vorba doar de o eventuală răspundere contractuală și nu de răspunderea civilă delictuală.

Având în vedere aceste aspecte solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. V. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Excepții:

  1. Excepția prescripției dreptului material la acțiune:

Potrivit art. 3 din Decretul Lege 167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani” iar potrivit art. 7 din același act normativ „prescripția începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune”.

Potrivit art. 8 din Decretul Lege 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea.”

Contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nr. 1414 prin care pârâta a înstrăinat reclamanților imobilul înscris în CF 1309 Luna de Sus nr. top 102, 103 compus din construcție și suprafața de teren de 3600 mp a fost încheiat la data de 29.05.2007.

Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dată de la care reclamanții au intrat în stăpânirea de drept a imobilului.

Posesia imobilului a fost predată reclamanților, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, conform procesului verbal de predare primire încheiat la data de 16.05.2007, reclamanții cunoscând starea reală de la fața locului: „imobilul a fost preluat în starea în care se afla azi 16.05.2007 fără obiecțiuni din partea cumpărătorului”.

Prin sentința civilă nr. 3735/2011 pronunțată în dosar nr._/211/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4959/R/2012a Curții de Apel Cluj, Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, pentru lipsa parțială a obiectului acestuia respectiv pentru lipsa suprafeței de 2000 mp teren.

Nulitatea absolută parțială constatată de Judecătoria Cluj-N. a produs efecte retroactiv de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În concluzie, acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 29.05.2010.

  1. Excepția inadmisibilității acțiunii.

Consideră că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă raportat la motivarea în drept a acesteia.

Între pârâtă și reclamanți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat, contract valabil și în prezent.

Prin sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei Cluj-N. s-a constatat doar nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2000 mp teren, vânzarea fiind legală pentru construcție și suprafața de 1600 mp de teren.

În practica judiciară s-a stabilit faptul că, creditorul nu are dreptul de a opta între acțiunea contractuală și acțiunea delictuală. A recunoaște creditorului contractual, în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, posibilitatea de a recurge la acțiunea în răspundere civilă delictuală, încălcându-se domeniul de aplicare a răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, derogatorie, înseamnă, pe de o parte a nesocoti legea, iar pe de altă parte a contraveni voinței comune a părților contractante.

Admiterea unui drept de opțiune al creditorului contractual înseamnă a-i oferi posibilitatea să introducă acțiunea în reparație pe temei delictual chiar și atunci când dreptul la acțiune pe temei contractual s-a stins prin prescripție, ori de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, deși debitorul răspunde numai în limita daunelor directe și previzibile. În acest mod i s-ar permite creditorului contractual să ocolească și să încalce legea.

De altfel chiar reclamanții din prezenta cauză au formulat o acțiune pentru atragerea răspunderii contractuale a pârâtei, prin formularea cererii de chemare în garanție în dos. nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., invocând ca și temei juridic răspunderea contractuală a vânzătorului în contractul de vânzare-cumpărare, cererea de chemare în garanție fiind respinsă de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 4959/2012.

În concluzie, raportat la aceste aspecte acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, sens în care solicită să fie respinsă.

  1. Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N.

Potrivit art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ. Judecătoria Cluj-N. este competentă de a soluționa litigiile evaluabile în bani, de până la 200.000 lei.

Or, raportat la suma pretinsă de reclamant, respectiv 118.000 euro, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Cluj și nu Judecătoriei Cluj-N..

4. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului:

Pârâtul nu are calitate procesuală în prezenta cauză, fiind doar persoana care a redactat contractul de vânzare-cumpărare, după cum rezultă chiar din cuprinsul acestuia. La solicitarea expresă a părților contractante, redactarea fiind făcută de către notarul public datorat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

După cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, reprezentanții legali ai Cooperativei de C. Cluj au fost pârâții B. C. și F. A., pârâtul având doar calitatea de consilier juridic C. de C. Cluj.

Mai mult reclamanții invocă o răspundere contractuală a vânzătorului C. de C. Cluj, vânzător care nu a predat întreaga suprafață de teren la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Pretențiile reclamanților decurg din restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, după cum rezultă chiar din procesul verbal de mediere din cuprinsul acțiunii, în această situație răspunderea fiind a vânzătorului.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, sens în care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii față de acesta.

Cu privire la expertiza de evaluare de care se prevalează reclamanții în susținerea acțiunii învederează faptul că nu îi este opozabilă, fiind făcută într-o altă cauză în care pârâtul nu a fost parte, contestă valoarea acesteia și solicită a nu fi avută în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii.

Având în vedere aceste aspecte solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept: art. 3,7,8 din Decretul Lege 167/1958, art. 94 alin. 1 lit. j, art. 205, art. 430 și art. 432, 451 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta FERNTIU A. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

MOTIVE:

Excepții:

  1. Excepția prescripției dreptului material la acțiune:

Potrivit art. 3 din Decretul Lege 167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani” iar potrivit art. 7 din același act normativ „prescripția începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune”.

Potrivit art. 8 din Decretul Lege 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea.”

Contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nr. 1414 prin care pârâta a înstrăinat reclamanților imobilul înscris în CF 1309 Luna de Sus nr. top 102, 103 compus din construcție și suprafața de teren de 3600 mp a fost încheiat la data de 29.05.2007.

Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dată de la care reclamanții au intrat în stăpânirea de drept a imobilului.

Posesia imobilului a fost predată reclamanților, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, conform procesului verbal de predare primire încheiat la data de 16.05.2007, reclamanții cunoscând starea reală de la fața locului: „imobilul a fost preluat în starea în care se afla azi 16.05.2007 fără obiecțiuni din partea cumpărătorului”.

Prin sentința civilă nr. 3735/2011 pronunțată în dosar nr._/211/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4959/R/2012a Curții de Apel Cluj, Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, pentru lipsa parțială a obiectului acestuia respectiv pentru lipsa suprafeței de 2000 mp teren.

Nulitatea absolută parțială constatată de Judecătoria Cluj-N. a produs efecte retroactiv de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În concluzie, acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 29.05.2010.

  1. Excepția inadmisibilității acțiunii.

Consideră că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă raportat la motivarea în drept a acesteia.

Prin sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei Cluj-N. s-a constatat doar nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2000 mp teren, vânzarea fiind legală pentru construcție și suprafața de 1600 mp de teren.

În practica judiciară s-a stabilit faptul că, creditorul nu are dreptul de a opta între acțiunea contractuală și acțiunea delictuală. A recunoaște creditorului contractual, în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, posibilitatea de a recurge la acțiunea în răspundere civilă delictuală, încălcându-se domeniul de aplicare a răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, derogatorie, înseamnă, pe de o parte a nesocoti legea, iar pe de altă parte a contraveni voinței comune a părților contractante.

Admiterea unui drept de opțiune al creditorului contractual înseamnă a-i oferi posibilitatea să introducă acțiunea în reparație pe temei delictual chiar și atunci când dreptul la acțiune pe temei contractual s-a stins prin prescripție, ori de a pretinde despăgubiri pentru orice prejudiciu, deși debitorul răspunde numai în limita daunelor directe și previzibile. În acest mod i s-ar permite creditorului contractual să ocolească și să încalce legea.

De altfel chiar reclamanții din prezenta cauză au formulat o acțiune pentru atragerea răspunderii contractuale a pârâtei, prin formularea cererii de chemare în garanție în dos. nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., invocând ca și temei juridic răspunderea contractuală a vânzătorului în contractul de vânzare-cumpărare, cererea de chemare în garanție fiind respinsă de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 4959/2012.

În concluzie, raportat la aceste aspecte acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, sens în care solicită să fie respinsă.

  1. Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N.:

Potrivit art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ. Judecătoria Cluj-N. este competentă de a soluționa litigiile evaluabile în bani, de până la 200.000 lei.

Or, raportat la suma pretinsă de reclamant, respectiv 118.000 euro, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Cluj și nu Judecătoriei Cluj-N..

4. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei:

Reclamanții invocă o răspundere contractuală a vânzătorului C. de C. Cluj, vânzător care nu a predat întreaga suprafață de teren la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Pretențiile reclamanților decurg din restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, după cum rezultă chiar din procesul verbal de mediere din cuprinsul acțiunii, în această situație răspunderea fiind a vânzătorului.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, sens în care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii față de ace

5. Cu privire la fondul cauzei:

În cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, neexistând nici o faptă ilicită a vânzătorului.

Mai mult, din cuprinsul procesului verbal de predare primire a imobilului, rezultă faptul că reclamanții au cunoscut atât situația de fapt cât și cea de drept cu privire la acest imobil.

De asemenea arată faptul că reclamantul N. D. a preluat întreg imobilul cumpărat la data de 16.05.2007 conform procesului verbal de predare-primire, cunoscând starea reală de la fața locului „imobilul a fost preluat în starea în care se afla azi 16.05.2007 fără obiecțiuni din partea cumpărătorului”.

Faptul că reclamantul a cumpărat imobilul în cunoștință de cauză este dovedit și de coroborarea procesului verbal de predare-primire cu răspunsurile date de acesta atât la interogatoriul formulat de reclamantul Hindrich A. cât și la interogatoriul formulat de pârâtă în dos. nr._/211/2008.

Astfel, reclamantul N. D. arată în răspunsurile la interogatoriu că la momentul la care a văzut prima dată terenul i s-ar fi spus de vânzător că acesta este de la drum până la vale precum și că a văzut gardul vechi care era la jumătatea terenului, gard care delimitează proprietatea cumpărată de proprietatea reclamanților.

Ca atare, întrucât reclamantul nu a măsurat terenul aferent construcției cumpărate, deși a fost la fața locului împreună cu expertul care a măsurat clădirea, anterior vânzării, precum și având în vedere că a văzut gardul vechi dintre proprietăți, care nu avea nici o cale de acces către proprietate pe care urma să o cumpere, consideră că a cumpărat în cunoștință de cauză fără a fi vorba de vreo faptă ilicită, în cauză putând fi vorba doar de o eventuală răspundere contractuală și nu de răspunderea civilă delictuală.

Cu privire la expertiza de evaluare de care se prevalează reclamanții în susținerea acțiunii învederează faptul că nu îi este opozabilă, fiind făcută într-o altă cauză în care pârâtul nu a fost parte, contestă valoarea acesteia și solicită a nu fi avută în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii.

Având în vedere aceste aspecte solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept: art. 3,7,8 din Decretul Lege 167/1958, art. 94 alin. 1 lit. j, art. 205, art. 430 și art. 432, 451 C.pr.civ.

Reclamanții N. D. și LUCREȚIA au formulat răspuns la întâmpinare solicitând instanței a-l avea în vedere la soluționarea cauzei și, în fond să unească excepțiile cu fondul, dând soluționare la acestea supă cum urmează:

1. Admiterea excepției necompetenței materiale, prin prisma art. 94 lit. j C.pr.civ. și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – Secția civilă.

2. Respingerea excepției prescripției dreptului material de acțiune, având în vedere că prescripția de 3 ani, în cazul în speță a început să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1414/2007 pentru lipsa obiectului acestuia, respectiv pentru lipsa a 2.000 mp teren, respectiv de la data de 10.10.2012.

3. În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii arată că o respinge re pe acest motiv este de neconceput câtă vreme doar instanța poate cenzura temeiul de drept al acțiunii ca urmare a administrării tuturor robelor necesare și utile soluționării cauzei.

Cu privire la temeiul juridic, pentru pârâta de rândul 1 acesta este răspundere contractuală, respectiv restabilirea situației anterioare constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic, iar în ce privește pârâta de rândul 2,3 și 4 aceasta este răspunderea delictuală, art. 998-999 C.civ.

Răspunderea celor trei pârâți angajați ai Cooperativei de C., întemeiată pe răspunderea delictuală, are la bază starea de fapt din cauză și din care rezultă că toți cei trei pârâți au concurat, deopotrivă și cu rea credință, la inserarea în contract a unei suprafețe de teren cu 2.000 mp mai mult decât în realitate,. asupra căreia nu erau proprietari.

4. Referitor la excepția de lucru judecat cu privire la petitul II din acțiunea introductivă solicită să fie respinsă, având în vedere că temeiul juridic este diferit în cele două dosare. În dosarul de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic C. de C. a fost chemată în garanție, pe când în acest dosar este pârâtă iar temeiul juridic îl constituie răspunderea contractuală, respectiv restabilirea situației anterioare constatării nulității absolute a obiectului contractului.

5. CU privire la fondul cauzei, respectiv valoarea terenului de 2.000 mp = 118.000 euro stabilită prin expertiza efectuată în dosar_/211/2008, în măsura în care pârâta contestă, reclamanții sunt de acord să se încuviințeze o expertiză de evaluare în acest dosar, avându-se în vedere situația centrală a terenului, utilitățile pe care le are și prețurile din 2013 pe de o parte, iar pe de altă parte cererea expresă a pârâtei C. de C..

Nu se opun acvirării dos._/211/2008 a Judecătoriei Cluj-N..

În probațiune mai depune înscrisul intitulat „Contract de vânzare-cumpărare” din 1973, înscris care a fost depus la dosarul_/211/2008 de către pârâta C. de C. și din care rezultă, fără dubiu, că pârâta C. de C. știa din 1973 că deține în proprietate 1.600 mp și nu 3.600 mp, ar cu toate acestea nu a făcut nimic niciodată, cu privire la rectificarea de carte funciară până la vânzarea către reclamanți în 2007 (respectiv doar cu ocazia litigiului s-a descoperit frauda acesteia).

Iată cum sună obiectul vânzării din 1973:

„Subsemnații vânzători M. G. și M. A. vindem Cooperativei susarătate cota de 1600/3600-a parte din imobilul teren, precum și toate construcțiile din imobilul Luna de Sus…”.

Orice apărare a pârâților cu privire la „buna lor credință” a fost dezavuată de probele administrate în dos.._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., iar considerentele tuturor hotărârilor date în acest dosar au puterea de lucru judecat cu privire la aprecierea relei credințe a pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a celor „3,60 mp de teren”.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății este să se constate că prin sentința civilă nr. 3735/2011, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1414/29.05.2007 întocmit de BNP P. L., pentru lipsa obiectului contractului, mai precis a suprafeței de 2.000 mp; să fie obligați pârâții, în solidar la restituirea sumei de 118.000 euro, reprezentând echivalentul valoric a celor 2.000 mp lipsă pentru reaua lor credință în confecționarea și constituirea clauzelor contractului autentic.

Văzând câtimea obiectului pricinii, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., raportat la incidența art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ. Judecătoria Cluj-N. este competentă de a soluționa litigiile evaluabile în bani, de până la 200.000 lei.

Raportat la suma pretinsă de reclamant, respectiv 118.000 euro, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Cluj și nu Judecătoriei Cluj-N..

Reclamanții au achiesat la declinare a competenței materiale.

Conform dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. j din NC.pr.civ., judecătoriile judecă în primă instanță „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.”

Având în vedere aceste considerente, reiese foarte limpede că Judecătoria Cluj-N. nu este competentă material să soluționeze cererea ce face obiectul prezentului dosar, aspect la care au achiesat toate părțile.

Potrivit art. 129 din NC.pr.civ.-Excepția de necompetență (1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Raportat la art. 130 Invocarea excepției (1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Verificarea competenței este privită de dispozițiile art. 131 ca o obligație firească. Astfel, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Art. 132 dispune cu privire la soluționarea excepției în discuție (1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Pentru considerentele ce preced, urmează a se dispune admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătorie Cluj-N., cu consecința declinării competenței judecării cererii introductive în favoarea instanței competente material, respectiv Tribunalul Cluj– Secția civilă.

Dosarul se trimite de îndată instanței competente- Tribunalul Cluj–Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. invocată de pârâți prin întâmpinare.

Declină competența de soluționarea cererii formulate de reclamantul N. D., N. LUCREȚIA îm contradictoriu cu pârâții C. DE C. CLUJ-N., F. A., B. C., M. V., având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Tribunalului Cluj– Secția civilă.

Definitivă.

Dosarul se trimite de îndată instanței competente- Tribunalul Cluj- Secția civilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 August 2013.

JUDECATOR GREFIER

S. I. E. M.

Red.S.I./Dact.SI/ 2 ex./02.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA