Pretenţii. Sentința nr. 6604/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6604/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 764/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR.6604/2013
Ședința publică de la 09.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I. A.
GREFIER S.-A. A.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta . AUTO SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare, cât și la a doua, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: se constata că s-a depus la dosar răspuns din partea . emisă la termenul anterior de judecată. (f. 37-38)
În temeiul art.167 Cpr.civ. încuviințează pentru reclamanta proba cu înscrisurile depuse, și față de lipsa părților de la acest termen de judecată, și de faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2013, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei S.C. D. 94 SPALATORIE AUTO S.R.L. la plata sumei de 788,72 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 696,5 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 – decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 92,22 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, pârâta datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, conform prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 și că în temeiul art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, această taxă este încasată de S.C. ELECTRICA S.A. o dată cu plata energiei electrice.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 41/1994, H.G. nr. 977/2003.
În dovedirea cererii au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: listă facturi (f. 6), certificat constatator ORC (f. 7), facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. (f. 8-31).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului următor, „cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”. În executarea acestei legi a fost emisă H.G. nr. 977/2003, care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.- Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr.977/2003, potrivit căruia, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune”, reținându-se că potrivit art. 40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de “beneficiar” fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Într-adevăr, din interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art. 40 alin. 3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există niciun text în Legea nr. 41/1994 care să definească noțiunea de “beneficiar”, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct. În altă ordine de idei, instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, prin Decizia nr. 297/2004 a C.C.R., s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective. De asemenea aceleași considerente au stat la baza pronunțării și a Deciziei nr. 331/2006 a C.C.R.
Instanța constată că, într-adevăr, legislația europeană și recomandările europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor să stabilească plata unor asemenea taxe, chiar dacă plătitorul nu are calitatea de beneficiar, însa aceasta este doar o opțiune a statului membru, și nu o obligație.
În condițiile în care prin legea fundamentală nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio și televiziune, independent de existența calității de beneficiar, legiuitorul constituțional prevăzând reglementarea domeniului prin lege organica, art. 31 alin. 5 din Constituția României urmează a fi interpretat în favoarea destinatarilor acestui text.
Or, coroborând prevederile legii cu cele constituționale, observând că art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 a fost anulat, văzând și Decizia nr. 97/2004 a C.C.R. instanța apreciază că nu poate fi percepută o taxă pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor față de care s-a făcut dovada că sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta să plătească taxa radio este neîntemeiată. Astfel, instanța arată că, reclamanta s-a limitat a depune la dosar o . facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. (f. 8-31), neînsușite în nici un fel de pârâtă - în lipsa aplicării ștampilei sau a semnăturii - facturi neîncasate de către Electrica în ceea ce privește sumele datorate cu acest titlu si restituite de către aceasta reclamantei, astfel cum rezulta din adresa nr. 6345/02.03.2013 (f. 37-38)
Pentru aceste motive, instanța va aprecia asupra caracterului neîntemeiat al acțiunii reclamantei, motiv pentru care va respinge cererea ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, .. 60-64, Sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. D. 94 SPALATORIE AUTO S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. A. S.-A. A. I.
Red/tehn.GIA/4 ex./17.05.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9913/2013.... → |
|---|
