Pretenţii. Sentința nr. 6724/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6724/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 29380/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR.6724/2013
Ședința publică de la 11.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul B. O. A. și pe pârâtul A. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul și pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 08.04.2013, prin serviciul registratură reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului și comunică acestuia un exemplar de pe întâmpinare.
Întrebat fiind de către instanță, reclamantul arată că a formulat interogatoriul pârâtului, pe care îl depune la dosar și solicită să se procedeze la luarea acestuia.
Instanța a procedat la luarea interogatoriului formulat de către reclamant pârâtului-fila 20 de la dosar.
Reclamantul depune probe la dosar-Adeverința eliberată de Unitatea Militară nr._ Florești, de unde rezultă că nu a fost înregistrat contractul de reziliere, iar el a beneficiat de contravaloarea chiriei, dar nu a știut de acest contract decât în 2012, atunci a aflat de existența lui.
Întrebat fiind de instanță, cu privire la suma solicitată cu titlu de daune morale, reclamantul arată că solicită daune morale, pentru că din motivele expuse a avut probleme la locul de muncă și a fost nevoit să ia bani cu împrumut pentru a-și achita datoria.
Întrebat fiind de instanță, reclamantul arată că nu mai are cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat.
La întrebarea instanței, pârâtul arată că nu are probe de solicitat.
Nemaifiind cereri în probațiune de formulat, ori probe de administrat, instanța constată faza probatorie închisă și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul arată că se opune admiterii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamantul B. O. A. în contradictoriu cu pârâtul A. R., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la achitarea sumei de 1305 lei reprezentând despăgubiri constând in contravaloarea chitanței nr._ prin care a achitat suma imputata la locul de munca, dobânzi legale de la data prezentei pana la data plații efective, daune morale in suma de 1500 lei.
In motivarea cererii, s-a precizat că în fapt a închiriat apartamentul, proprietatea paratului prin contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. sub numărul_/07.05.2009 împreuna cu un alt coleg de serviciu, iar in data de 30.09.2009 a eliberat apartamentul.
In acest an s-au făcut verificări la locul de munca care este o unitate militară U.M._ Florești pentru a se constata daca sumele acordate cu titlu de chirie sunt justificate. Cu acea ocazie a fost înștiințat de la locul de munca ca in perioada 01.04._09 nu este plătit impozitul de către parat la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. ceea ce l-a determinat sa ia legătura telefonic si personal cu paratul. Nemaiavând nici un nr. de contact al paratului a luat legătura cu fiul acestuia, A. B. personal si telefonic. Fiul paratului i-a transmis ca paratul i-a reziliat contractul la data de 30.05.2009 fără sa-i aducă la cunoștință acest fapt. Evitând sa îi dea numărul de contact al tatălui sau spunându-i ca îi va comunica la o alta data ulterioara decizia paratului, ceea ce nu s-a întâmplat. A încercat sa reia de nenumărate ori legătura telefonica cu fiul paratului dar acesta nu a mai răspuns la telefon. In final a reușit sa reia legătura telefonica cu fiul paratului de pe alte numere de telefon transmițându-i ca paratul nu vrea sa încheie nici un contract de chirie retroactiv. A insistat in repetate rânduri sa fie de acord sa înregistreze retroactiv contractul de închiriere pentru perioada 01.06._09, a primit doar promisiuni.
Întrucât a rămas cu perioada de mai sus fără contract de închiriere i-a fost imputata suma de 1305 lei pentru care consideră ca e răspunzător pârâtul. Aceasta suma a achitat-o cu chitanța nr._.
Dovada faptului ca a locuit in apartamentul proprietatea paratului o face cu adeverința eliberata de Asociația de proprietari si contract de închiriere nr._/07.05.2009
Urmarea faptului ca nu a avut contract de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. a fost chemat de superiori si a dat nota explicativa ceea ce i-a creat motive de tensiune si de supărare si a fost pus in situația de a-și apară onoarea si imaginea la locul de munca.
Consideră ca paratul e răspunzător si pentru trauma psihica suferita de el, pentru nopțile nedormite de griji si stresul zilnic prin care m trecut.
Apreciază ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale si de aceea solicită admiterea prezentei cerere așa cum a fost formulata.
În drept, cererea nu a fost motivată.
In dovedirea cererii, anexează: contract de închiriere nr._/07.05.2009, chitanța nr._, Adeverința de la Asociația de Proprietari.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul înțelege să invoce: I.pe cale de excepție respingerea acțiunii reclamantului: I.1. ca netimbrata potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, și I.2. ca fiind prescrisa raportat la prevederile Decretului 167/1958 si Codul de Procedură Civliă.
In subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinica si nelegala, având in vedere faptul că în sarcina sa nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale precum și la lipsa dovezilor aferente susținerilor pârâtului.
Pe cale de excepție, solicită admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată potrivit art.20 aln.3 din Legea nr.146/1997, întrucât reclamantul are obligația de a-și achita taxa de timbru aferentă pretențiilor sale, totodată, art. 20 alin 3 din Legea nr.146/1997 modificată și completată și art. 35 alin 5 Ordinul 760/1999 privind aplicarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și completată privind taxele judiciare de timbru prevede ca „neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii”.
De asemenea tot pe cale de excepție, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune promovată de către reclamant, așa cum este prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor ia prescripția extinctivă, în speța de fața fiind aplicabile prevederile acestui articol. De asemenea, sunt îndeplinite condițiile aplicării acestui Decret, câtă vreme dreptul la acțiune al reclamatului s-a născut la data de 30-05.2009 .data la care s-a reziliat contractual de închiriere al garsonierei de pe Porțile de F. nr.2 .> De asemenea, reclamantul este în imposibilitatea de a dovedi ca termenul de prescripție a fost suspendat/întrerupt, deși avea posibilitatea de a solicita prelungirea contratului încă de la data rezilierii contractului de închiriere.
Prevederile acestui articol sunt de stricta interpretare și reprezintă un fine de neprimire a cererii de chemare în judecata.
In subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamantului.
In fapt, la 04.05.2009 s-a încheiat contractul de închiriere nr._ al garsonierei de mai sus reclamantul pe o perioada de 8 luni, întrucât reclamantul afirma la acea dată că el împreuna cu un coleg de-al sau de serviciu vor rămâne in chirie aceasta perioada de timp;fapt ce nu s-a întâmplat întocmai deoarece la scurt timp au existat discuții între cei doi colegi de garsonieră legate de cuantumul ridicat al chiriei, iar colegul reclamantului l-a anunțat că preferă să facă naveta până la locul de muncă decât să mai plătească chirie și nu știe cât timp va mai rămâne în garsonieră. După această discuție a luat legătura cu reclamantul pentru a clarifica durata chiriei întrucât a înregistrat contractul la Administrația Financiară, iar acesta i-a comunicat faptul că este plecat într-o aplicație de serviciu și în decurs de cel mult o săptămână îi va comunica acest aspect.
La scurt timp colegul reclamantului nu a mai răspuns la telefon „plecând de la chirie fără să îl anunțe. Prin urmare având în vedere faptul că după acest eveniment la sfârșitul lunii mai solicitând chiria aferenta lunii iunie, reclamantul i-a spus ca nu mai poate să achite el singur întreaga chiria urmând ca in cazul in care nu își va găsi un alt coleg sa își caute o alta chirie. Datorita faptului ca reclamantul nu si-a găsit un alt coleg cu care sa împartă cuantumul chiriei acesta a plecat de la chirie, iar in cursul lunii iunie a procedat la rezilierea contractului de închiriere. Face precizarea că nu cunosc data exactă când a părăsit locuința, întrucât l-a rugat să îi acorde un timp pentru a-și muta lucrurile.
In ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la problemele pe care le-a avut la locul de munca, acesta avea de justificat plata chirie cu o lună în urmă față de data venirii sala la chiria de pe . nr.2.
Cu privire la solicitările acestuia de a încheia un contract de închiriere retroactiv, pentru a-și putea justifica indemnizația primită de la locul de munca, o consideră ca fiind o instigare la evaziune fiscală, motiv pentru care nu a dat curs solicitărilor reclamantului.
Apoi, în ceea ce privește cererea/adeverința de la Asociația de Proprietari,o consider ca irelevantă și dubioasă, câtă vreme în cartea de imobil figurează doar reclamantul și colegul său, deși garsoniera a aparținut unui alt proprietar înainte de anul 2009 și de-a lungul timpului au fost nenumărați chiriași în acea garsoniera și totuși doar cele doua persoane au fost menționate în cartea de imobil.
Referitor la pretențiile materiale, solicită respingerea lor, întrucât nu este răspunzător pentru neglijența reclamantului și de asemenea din chitanța atașata nu rezulta perioada pentru care a fost imputata suma de bani și nici pentru ce locație, iar în ceea ce privește daunele morale le consideră exagerate, nejustificate și care reprezintă doar o îmbogățire fără justă cauza.
Având in vedere cele invocate solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului.
In drept: Decretul nr. 167/1958, Cod de procedura civila.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul solicită respingerea excepțiilor invocate de către pârât ca nefondate, respingerea apărărilor formulate pe fondul cauzei ca neîntemeiate, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
În fapt, prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat două excepții și anume excepția netimbrării și excepția prescripției.
Cu privire la excepția netimbrării, solicită respingerea acesteia întrucât a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel că excepția este nefondată.
In ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, a depus cererea de chemare în judecată în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform art. 8 din decretul de mai sus, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Față de aceste dispoziții legale, a cunoscut paguba doar la data 06.11.2012, când a achitat suma de 1305 lei. Față de această dată la care s-a produs paguba sa, cererea de chemare în judecată este în termen și solicită să respingă excepția de prescriere ridicată de către pârât, întrucât termenul de prescripție nu a început la data de 30.05.2009, așa cum a afirmat pârâtul, deoarece la acea dată nu a avut nici o pagubă și nici nu a avut cunoștință despre vreo pagubă.
Pe fondul cauzei solicită să respingă apărările formulate de către pârât ca neîntemeiate.
Astfel, pârâtul a relatat o succesiune de fapte și afirmații care nu sunt de natură a înlătura răspunderea sa pentru paguba ce i-a fost cauzată prin încetarea contractului de închiriere în mod unilateral la data de 30.05.2009.
Potrivit art. 969 cod civil vechi, care era în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin contractul de închiriere pe care l-a încheiat cu pârâtul perioada de închiriere a fost stabilită pentru 8 luni, 01.05._09.
Cu toate că potrivit clauzelor contractuale contractul expira doar la data de 31.12.2009, așa cum a fost convenția pârâtul a reziliat contractul la data de 30.05.2009, fără a avea acordul său și fără a se încheia un act adițional la contract, care să ateste modificarea contractului de închiriere.
Neprocedând astfel pârâtul se află în culpă și trebuie să răspundă pentru paguba ce i-a fost cauzată prin fapta sa ilicită.
În situația în care nu s-ar fi efectuat verificări de la locul de muncă Ia AFM Cluj-N. nu ar fi cunoscut niciodată fapta pârâtului.
În întâmpinare pârâtul a afirmat că l-ar fi instigat la evaziune fiscală cerându-i să se încheie un nou contract retroactiv.
Este adevărat că a cerut să se încheie un nou contract retroactiv dar nu a cerut să nu se achite impozitul datorat statului, astfel că nu se poate vorbi despre nici o instigare.
Precizează că pârâtul a încasat chiria pentru lunile iunie, iulie, august și septembrie 2009.
Din susținerile pârâtului se poate observa cu ușurință faptul că nu a negat fapta ilicită care a dus la prejudiciul ce i-a fost creat, astfel că trebuie să răspundă pentru fapta sa.
Susținerea pârâtului în conformitate cu care el este răspunzător pentru neglijența nu este corectă, atâta vreme cât a dovedit că pârâtul a săvârșit fapta ilicită de a înceta în mod unilateral contractul de închiriere, fără acordul lui și fără chiar a-l înștiința.
Pârâtul a considerat irelevantă și dubioasă adeverința eliberată de către Asociația de proprietari, dar această adeverință este un act oficial și este susținută și de alte dovezi.
În ceea ce privește daunele morale chiar dacă pârâtul le consideră exagerate și nejustificate subliniez faptul că sunt modeste față de faptul că nu i-a fost ușor să facă împrumuturi pentru a achita la unitate suma de 1305 lei și de asemenea a fost deosebit de stresat și supărat când a încercat să rezolv situația litigioasă pe cale amiabilă, iar pârâtul și fiul său nu i-au mai răspuns la telefon și chiar s-a simțit umilit.
Având în vedere cele de mai sus solicită să respingă apărările pârâtului și să admiteți cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, reclamantul a închiriat apartamentul nr. 19 proprietatea paratului de pe . nr.2 prin contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. sub numărul_/07.05.2009 împreuna cu un alt coleg de serviciu, iar in data de 30.09.2009 a eliberat apartamentul.
Cu ocazia verificărilor la locul de munca-unitate militară U.M._ Florești pentru a se constata daca sumele acordate cu titlu de chirie sunt justificate, petentul a fost înștiințat de la locul de munca ca in perioada 01.04._09 nu este plătit impozitul de către parat la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N., iar paratul i-a reziliat contractul la data de 30.05.2009 fără sa-i aducă la cunoștință acest fapt.
În lipsa contractului de închiriere, i-a fost imputata suma de 1305 lei achitată cu chitanța nr._.
Excepția netimbrării este nefondată, întrucât reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, prin urmare, ea va fi respinsă.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că s-a depus cererea de chemare în judecată în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform art. 8 din decretul de mai sus, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, față de actele de la dosar, se poate aprecia că petentul a cunoscut paguba doar la data 06.11.2012, când a achitat suma de 1305 lei, când s-a produs paguba sa, deci, termenul de prescripție nu a început la data de 30.05.2009, așa cum a afirmat pârâtul, deoarece la acea dată nu a avut nici o pagubă și nici nu a avut cunoștință despre vreo pagubă.Și excepția în discuție va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 969 cod civil în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin contractul de închiriere pe care l-a încheiat cu pârâtul perioada de închiriere a fost stabilită pentru 8 luni, 01.05._09.
Cu toate că potrivit clauzelor contractuale contractul expira doar la data de 31.12.2009, așa cum a fost convenția pârâtul a reziliat contractul la data de 30.05.2009, fără a avea acordul său și fără a se încheia un act adițional la contract, care să ateste modificarea.
Pârâtul a încasat chiria pentru lunile iunie, iulie, august și septembrie 2009, nu a negat fapta ilicită care a dus la prejudiciul ce i-a fost creat.
Văzând lucrările dosarului, înscrisul de la fila 21, instanța apreciază că pârâtul a reziliat unilateral contractul cu reclamantul în mod păgubitor, deoarece în baza legislației speciale salariale, petentul beneficia de deducerea cheltuielii cu chiria doar în situația unui contract de închiriere înregistrat în mod legal și după achitarea impozitului aferent la bugetul de stat.
Prin fapta sa culpabilă de denunțare unilaterală în scop de evaziune fiscală, pârâtul i-a cauzat un prejudiciu reclamantului, de 1305 lei pe care trebuie să îl repare integral.
În ceea ce privește daunele morale, acestea nu sunt întemeiate, nici dovedite, rațiune pentru care ele nu vor fi acordate.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 115,7 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și a prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârât prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. O. A. cu domiciliul în localitatea Florești, ., județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul A. R. cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 2, ., ..
Dispune obligarea pârâtului la achitarea sumei de 1305 lei reprezentând despăgubiri constând in contravaloarea chitanței nr._ prin care a achitat suma imputata la locul de munca, dobânzi legale de la data introducerii cererii-12.12.2012 pana la data plații efective.
Respinge ca neîntemeiată cererea de daune morale in suma de 1500 lei.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 115,7 Ron.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință de la 11.04.2013.
JUDECATOR GREFIER
S. I. E. M.
Red.S.I./Dact.SI/ 6 ex./07.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 6298/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7249/2013.... → |
|---|
