Pretenţii. Sentința nr. 8630/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8630/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 7185/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8630/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 27.05.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. A.
GREFIER: N. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 529 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1027 coroborat cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 1029 alin. (9) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 20.03.2013, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 682,85 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data scadenței și până la plata integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat marfă pârâtei și a emis pe numele acesteia facturile depuse la dosar, însă pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 113 alin. 3 pct. 3 C.pr.civ..
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 8 - 14).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 2 alin. (12)din Legea nr. 146/1997 și s-au depus timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Deși a fost legal citată, pârâta . nu a formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) Legea nr. 134/2010 republicată.
La acest termen de judecată, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, conform art. 1030 alin. (2) Legea nr. 134/2010 republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că potrivit art. 1030 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 republicată, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Instanța reține că reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile atașate la dosar la filele 9 - 12.
Conform art. 1719 din Legea nr. 287/2009 republicată, cumpărătorul are următoarele obligații principale:
a) să preia bunul vândut;
b) să plătească prețul vânzării,
iar potrivit art. 1350 din același act normativ, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Instanța reține că obligația de plată a contravalorii facturilor de la filele 9 – 12 din dosar a fost însușită de către pârâtă, întrucât înscrisurile poartă semnătura acesteia și că, deși în materia răspunderii civile contractuale, odată dovedite raporturile contractuale dintre părți, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Raportat la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Conform art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1489 din același act normativ, „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
Instanța reține că pârâta și-a asumat obligația de plată a penalităților de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere, conform facturilor depuse la dosar, semnate și ștampilate de aceasta.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 682,85 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data scadenței facturilor și până la plata integrală a debitului.
Față de prevederile art. 1.031 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 republicată, conform cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., . – 9, jud. Cluj, RO6170586, J_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în G., .. 31, ., RO15052091, J_ .
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 682,85 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și a penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data scadenței facturilor și până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în sedință publică, azi, data de 27.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. B.I.A./4 ex./11.06.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6282/2013. Judecătoria... → |
|---|
