Somaţie de plată. Hotărâre din 04-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 1878/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 4294/2013
Ședința publică din: 04.03.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL și pe debitorul H. R. S., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă debitorul H. R. S. personal, lipsă fiind creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie în temeiul art.150 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Debitorul H. R. S. arată că nu este de acord cu suma solicitată de societatea creditoare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitorul H. R. S., emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 1.012,54 lei reprezentând debit principal, suma de 1.012,54 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 129,39 lei cu titlu de dobânzi legale și suma de 299,16 lei taxa de reziliere. Totodată creditoarea a solicitat cheltuieli de judecată și judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza contractului încheiat de către S.C. ORANGE ROMANIA S.A. cu debitorul, aceasta din urmă a beneficiat de servicii de telefonie mobilă, însă nu a achitat contravaloarea acestora, conform facturilor fiscale depuse la dosar. S-a mai menționat faptul că, în temeiul clauzelor contractuale, debitoarea datorează penalități de întârziere și taxa de reziliere, precum și dobânda legală.
Creditoarea a mai menționat că S.C. ORANGE ROMANIA S.A. a cesionat creanța în favoarea sa, dovada cesiunii de creanță fiind atașată cererii.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 5/2001,
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: mod de calcul debit principal (f. 7), facturi fiscale și situația financiară (f. 11 - 16), contract (f. 17), dovada cesiunii de creanță (f. 19 - 23).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 3 lei (f. 3, 12).
Deși legal citat, debitorul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse de către creditoare la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea somației de plată este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
În fapt, între numita S.C. ORANGE ROMANIA S.A. și debitorul H. R. S. s-a încheiat contractul nr._/09.02.2009, având ca obiect furnizarea de servicii de telefonie mobilă.
În temeiul acestui contract creditoarea a emis facturile fiscale anexate la dosarul cauzei, reprezentând contravaloarea acestor servicii, facturi care însă nu au fost achitate de către debitor.
Analizând conținutul contractului de mai sus instanța reține că, orice reclamații privind facturile și în special cele privind costurile convorbirilor, vor fi semnalate de în termen de 30 de zile calendaristice de la data facturii în cauză, iar la expirarea acestei perioade suma facturată de consideră irevocabil acceptată la plată, reclamația nefiind de natură a-l exonera pe client de la plata facturii. (pct. 10.2, din contract) .
De asemenea în acest contract s-a stipulat în art. 11 că, în cazul depășirii termenului de plată debitoarea datorează penalități de 1 % pe fiecare zi de întârziere.
La data de 17.09.2010 numita S.C. ORANGE ROMANIA S.A. a cesionat creanța rezultând din contractul și facturile de mai sus către creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare totală de 1.012,54 lei rezultă cu certitudine din contractele încheiat și din facturile fiscale, înscrisuri însușite de către debitoare conform celor mai sus arătate.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 1.012,54 lei este determinată în mod expres, constând în sumele înscrise în facturile fiscale emise la valorile calculate conform contractului.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate a devenit scadentă la datele stabilite în facturile fiscale potrivit contractului.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, în cuantum de 1.012,54 lei, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere, prevăzute în contracte au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C.civ. (aplicabile în speță potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011), clauză penală pe care debitoarea și-a însușit prin semnarea contractului, astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. (aplicabile în speță potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011). Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 1% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate.
Cu privire la cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobânzii legale aferentă debitului restant, instanța apreciază că stipularea unei clauze penale înlătură posibilitatea acordării și a dobânzii legale, deoarece atât dobânda legală cât și penalitățile de întârziere reprezintă daune-interese, echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea obligației de către debitorul său. În condițiile în care părțile au convenit prin contract, cuantumul despăgubirilor datorate de debitoare, iar acest cuantum a fost determinat și limitat prin contract, creditoarea nu se mai poate prevala și de dispozițiile privind dobânda legală, dispoziții incidente în situația în care părțile nu ar fi inserat în contract o clauză penală, altfel s-ar ajunge aplicarea a doua sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă, respectiv cu o dubla reparație a uneia și aceleiași încălcări a contractului. De aceea, instanța va respinge petitul privind somarea debitoarei la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
Sub aspectul taxei de reziliere în cuantum de 299,16 lei, instanța arată că, aceasta este datorată de debitoare fiind asumată obligația de plată a acesteia prin însușirea clauzei contractuale din art. 14.2. raportat la art. 14.1 lit. b punctul (ii) coroborat cu art. 10 pct. 5.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, instanța va admite în parte ca întemeiată cererea și va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.012,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, suma de lei 1.012,54 reprezentând penalități de întârziere, precum și suma de 299,16 lei reprezentând taxa de reziliere.
În temeiul art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, instanța va obliga debitorul să plătească creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, in contradictoriu cu debitorul H. R. S., cu sediul în A., nr. 5, .-N..
Somează debitorul să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 1.012,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, suma de lei 1.012,54 reprezentând penalități de întârziere, precum și suma de 299,16 lei reprezentând taxa de reziliere.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea debitorului la plata către creditoare a dobânzii legale aferente debitului principal.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu dreptul debitoarei de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. MoșRaluca L.
Dact./Red. Am.M.
4 ex./25.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9962/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
