Somaţie de plată. Hotărâre din 21-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2916/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 8383/2013
Ședința publică din 21.05.2013
Completul constituit din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
Pe rol judecarea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea . împotriva debitoarei ..
La apelul nominal făcut în ședința publica se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul O.U.G. nr. 119/2007, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai sus, creditoarea . a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ., emiterea unei ordonanțe de plată care să conțină suma și termenul de plată pentru creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 1159,69 lei, reprezentând debit neachitat precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere, așa cum au fost prevăzute acestea în cuprinsul facturilor fiscale atașate la dosar.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că în perioada 2011-2012 între părți s-au derulat raporturi comerciale concretizate prin livrarea unor produse de specialitate. Deși creditoarea și-a îndeplinit cu promptitudine obligațiile de a livra marfa solicitată, debitoarea fără un motiv a refuzat plata facturilor fiscale emise.
A mai arătat că în cauză este vorba despre o creață certă, lichidă și exigibilă însușită de către debitoare prin semnarea și ștampilarea facturilor.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în valoare de 1% pe zi de întârziere, creditoarea a arătat că aceste penalități sunt solicitate în baza unei clauze exprese prevăzute în cuprinsul facturii fiscale conform căreia „pentru neplata la termenul stabilit se percep penalități de 1% pe zi de întrârziere calculate la suma restantă, inclusiv data plății. Prezentul paragraf ține loc de contract acceptat de ambele părți din momentul semnării facturii”.
În drept s-au invocat dispozițiile din O.U.G. nr. 119/2007, art.274 C. proc.civilă, art.1270, 1350, 1539, 1719 C. civil.
În dovedirea cererii s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri: situația facturilor neîncasate (f.8), facturi fiscale (f.9-15), furnizare informați ORC (f. 16),
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și formula apărări.
Instanța a încuviințat pentru părți și a administrat probele cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le pertinente concludente și utile cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă că între părți s-au derulat raporturi comerciale în formă simplificată, în baza cărora creditoarea a livrat debitoarei marfă, emițând mai multe facturi fiscale (f.9-15). Facturile emise au fost acceptate la plata prin semnătură și ștampilă de către debitoare, cu excepția facturii fiscale nr._ din data de 16.06.2001, în valoarea de 84 lei (f.15).
In drept, potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 ale aceluiași articol.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că, aceasta îndeplinește în parte condițiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai puțin suma de 84,00 lei aferentă facturii fiscale nr._ din data de 16.06.2001 (f.15).
Instanța apreciază că, în ceea ce privește debitul principal solicitat în cuantum de 1159,69 lei societatea creditoare și-a dovedit pretențiile în parte, în condițiile art. 1270 și urm. C.Civ., respectiv a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței solicitată.
În acest sens instanța arată că factura fiscală, ca orice înscris sub semnătură privată, face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, dar odată acceptată, factura face dovada și împotriva acestuia din urmă.
Acceptarea unei facturi se poate face fie expres, prin subscrierea exemplarului facturii, fie tacit, într-un mod care să ateste, fără echivoc, intenția debitorului de a se obliga față de creditor la plata sumelor de bani înscrise pe facturi.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creditoarea are o creanță certă în valoare de 1075, 69 lei, rezultând din sumele înscrise pe facturile fiscale de la filele 10-14, facturi însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă. Creanța din factura fisclă nr._ din data de 16.06.2001, în valoarea de 84 lei (f.15), nu este o creanță certă, aceasta nefiind insușită de către debitoare.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 1075,69 lei este determinată în mod expres, constând în sumele înscrise în facturile fiscale însușite de către debitoare.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea mărfurilor furnizate de către creditoare a devenit scadentă la data emiterii facturilor. Ultimele facturi fiscale au fost emise la data de 22.05.2012 (f.8).
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de penalități de întârziere, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, instanța reține că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din OUG nr.119/2007, deoarece aceste penalități apar înscrise în mod unilateral în facturi, nefiind rezultatul de voință al unei negocieri directe dintre creditoare și debitoare. Faptul că facturile au fost semnate de către debitoare nu conferă facturii valoare de contract, atâta vreme cât facturile nu sunt în mod necesar semnate de către reprezentantul debitoarei, putând fi semnate de către orice angajat împuternicit în acest sens, care verifică doar dacă marfa primită corespunde din punct de vedere al cantităților cu cu cele înscrise în factură.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.1535 alin.1 C. civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Având în vedere că părțile nu au convenit asupra daunelor moratorii, motiv pentru care în cauză cuantumul acestora este cel legal, iar potrivit art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011, rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referințã plus 4 puncte procentuale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, art. 1270 și urm. C. civ., instanța va admite în parte cererea și va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 1075,69 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate și acceptate la plată prin semnătură și ștampilă și penalități de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului. Va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 84 lei, aferentă facturi fiscale nr._ din data de 16.06.2001, precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere aferente debitului principal.
În temeiul art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și faptul că partea căzută în pretenții este debitoarea, instanța o va obliga la plata în favoarea creditoarei a sumei de 42 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj prin SCA „B. și Asociații”, avocat L. B. în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Cluj-N., ..11, jud. Cluj.
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma de 1075,69 reprezentând debit neachitat, precum și penalități de întârziere în constând în dobânda legală, calculate de la scadență și până la plata efectivă a debitului.
Respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 84 lei, aferentă facturi fiscale nr._ din data de 16.06.2001, precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. GAGAADRIANA-M. F.
Red.Dact/I.G./4 ex/21.05.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 21-03-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8853/2013.... → |
|---|
