Plângere contravenţională. Sentința nr. 8853/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8853/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 7852/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8853/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: F. C. R.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul G. F. și pe intimatul M. C. N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ , precum și prin concluziile orale formulate, petentul G. F.. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/10.01.2013 întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA și înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității dar a oprit autoturismul pentru o foarte scurtă perioadă de timp, pentru a merge să își facă o programare la o clinică medicală iar cand s-a întors la autoturism agentul întocmea nota de constatare .
În drept, cererea nu a fost motivată.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 4-9).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform art. 1169 C.civ. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri (f. 13-14).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/10.01.2013, întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară, sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, întrucât în data de 03.12.2012, orele 12:00, a staționat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără tichet sau abonament de parcare valabil, în C.-N., .. 26
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcărilor publice cu plata orară Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională cuprinsă între 200 și 400 lei în următoarele situații: a) staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil;;”) sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010 „Parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională cuprinsă între 200 și 400 lei”
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.C.L. nr. 26/2010 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul nu a solicitat administrarea niciunei probe în susținerea afirmațiilor sale dar s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu contestă legalitatea și temeinicia procesului verbal de sancționare a contravenție apreciind doar disproporționată sancțiunea aplicată în raport cu circumstanțele de fapt . Astfel, acesta a arătat că a lipsit o perioadă foarte scurtă de timp, numai cât i-a fost necesar pentru a –și face o programare la o clinică medicală, iar în acest timp a fost sancționat de către agentul consatator .
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Așadar, în cazul faptei contravenționale săvârșită de către contravenient durata efectivă în care autoturismul a fost parcat, fără a fi achitată contravaloarea serviciului, nu are relevanță pentru a fi individualizată răspunderea petentului . Cu atât mai mult susținerile petentului nu se sprijină pe nici un mijloc de probă iar instanța are îndoieli serioase cu privire la veridicitatea acestora atât timp cât durata de timp de 5 minute ,invocată de către petent, este mai mică chiar și decât durata de timp necesară completării notei de constatare .
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. F., domiciliat în C.-N., .. 13, jud. C.,împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._ în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.- Direcția Poliția Locală cu sediul în C.-N., .-3, jud. C.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. C. R. M. M.
Red./Dact./F.C.R./5 ex./05.08.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 21-05-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
