Somaţie de plată. Hotărâre din 22-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 3377/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 5635/2013
Ședința publică de la 22.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG 119/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoare c.j. B. D. R., cu delegație la fila 26 din dosar, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.03.2013, adresă formulată de către societatea creditoare, prin care înaintează la dosar timbru judiciar și împuternicire consilier juridic (filele 25-27).
Reprezentanta creditoarei arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 1591C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general și material, în temeiul art. 1 pct. 1 Cod proc. civ. coroborat cu art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentanta creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 167 alin. (1) C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea creditoarei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Precizează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lega specială, în sensul că prezenta creanță este certă, lichidă și exigibilă, facturile fiscale fiind acceptate la plată de către societatea debitoare.
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 150 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data 08.02.2013 creditoarea . a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 119/2007 împotriva debitoarei . pentru suma de 7.116,92 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, pentru suma de 3.010,46 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data cererii, precum și penalități de întârziere în continuare până la plata efectivă, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a emis pe numele debitoarei facturile fiscale de la dosar reprezentând servicii de reparație auto, dar debitoarea nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere potrivit condițiilor comerciale semnate de părți.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007, art. 1178, art. 1182 și art. 1240 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, în baza art.3 lit. o1 din Legea nr.146/1997 și s-au depus timbre judiciare în valoare de 5 lei, conform art.3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 7-28).
Deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, astfel cum a fost modificat de OUG nr. 79/2011 „prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști. Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:
a) creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență;
b) contractele încheiate între profesioniști și consumatori.”
Potrivit art. 379 alin. (3) C.proc.civ, creanță certă este aceea „a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”. În plus, conform art. 379 alin. (4) C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. Creanța este exigibilă de la data la care devine scadentă obligația de plată a sumei de bani.
Creditoarea . a emis pe numele debitoarei . facturile fiscale de la filele 10 și 15, înscrisuri care poartă semnătura debitoarei.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, creanța fiind certă în înțelesul art. 379 alin. (3) din C.proc.civ., lichidă în sensul art. 379 alin. (4) din C.proc.civ. și exigibilă, precum și că deși în materia răspunderii civile contractuale, odată dovedite raporturile contractuale dintre părți, debitoarei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar nedepunerea întâmpinării poate fi considerată ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, conform art. 7 alin.(4) OUG nr. 119/2007.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, instanța va admite capătul de cerere principal și va ordona debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 7.116,92 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale.
Instanța va fixa în temeiul art. 10 alin. (3) OUG nr. 119/2007 un termen pentru îndeplinirea obligației de 10 zile de la data comunicării ordonanței conform art. 10 alin. (4) OUG nr. 119/2007.
Cu privire la capătul de cerere privitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Conform art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1489 din același act normativ, „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
Astfel, față de dispozițiile anterior menționate, texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, conform art. 6 alin. (5) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil, instanța apreciază ca neîntemeiată solicitarea creditoarei, pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrisului de la fila 16 din dosar intitulat „condiții comerciale la contractul de reparație” părțile au convenit penalități de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, iar conform mențiunilor facturilor fiscale de la dosar, s-au stabilit penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, iar în cazul în care există contract încheiat între părți, se aplică penalitatea prevăzută în contract.
Având în vedere că creditoarea nu a înțeles să facă dovada încheierii contractului de reparație la care se face referire în condițiile comerciale, iar acest din urmă înscris nu este datat, instanța apreciază că debitul accesoriu reprezentat de penalitățile de întârziere nu îndeplinește condițiile certitudinii și lichidității.
În consecință, instanța urmează a respinge cererea creditoarei cu privire la penalitățile de întârziere ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va obliga debitoarea la plata sumei de 44 lei în favoarea creditoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în G., ., județul Cluj, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în comuna B., ., județul C., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 119/2007.
Ordonă debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 7.116,92 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale.
Respinge cererea creditoarei cu privire la penalitățile de întârziere ca neîntemeiată.
Fixează termen pentru executarea obligației 10 de zile de la data comunicării prezentei.
Obligă debitoarea la plata sumei de 44 lei în favoarea creditoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 martie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4ex./25.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1278/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7500/2013.... → |
|---|
