Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 20061/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 12.12.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. CO S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă din partea reclamantei lipsă, reprezentantul acesteia av.T. D. V., cu împuternicire la dosar fila 5, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile din art. 94 pct. 1 lit.j din C.pr.civ.
Instanța observă că la data de 08.10.2013(f.21-22), respectiv la data de 29.10.2013(f.24-26), prin serviciul registratură, s-au depus de către pârâtă înscrisuri prin care învederează instanței faptul că a achitat debitul principal și solicită reducerea onorariului avocațial al reclamantei proporțional cu suma datorată.
Instanța, în temeiul art. 255alin.1 din Cpr.civ., acordă cuvântul reprezentantului reclamantei în probațiune.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei precizare de acțiune(f.30-37), susține faptul că pârâta și-a achitat datoria și menționează că reclamanta își reduce pretențiile cu suma petitului unu și solicită obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru părțiproba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța constată la acest termen de judecată faptul s-a formulat o modificare a cererii de către reclamantă și solicită reprezentantului reclamantei să precizeze dacă s-a achitat integral debitul de către pârâtă.
Reprezentantul reclamantei susține că debitul a fost achitat integral și învederează instanței că există onorariu avocațial, menționând faptul că din înscrisurile depuse se evidențiază existența unei facturi și o încasare ce reprezintă onorariul pentru notificare, respectiv o factură și un ordin de plată ce atestă plata pentru redactarea și susținerea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentantul reclamanteiși-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și în temeiul art. 392 C.pr.civ. declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată și învederează instanței că acesteia îi revine integral culpa procesuală. Reprezentantul reclamantei susține faptul că pârâta are o factură mai veche, că din luna mai 2013 a fost notificată și că aceasta nu a dat curs solicitării reclamantei de a-și achita datoria. Reprezentantul reclamantei susține că acest fapt a generat cheltuieli parțiale cu notificarea și menționează că dacă pârâta ar fi achitat cheltuielile, și le-ar fi asumat reclamanta. Reprezentantul reclamantei susține că pârâta și-a achitat debitul de-abia în luna octombrie, după două luni de la înregistrarea acțiunii.
Reprezentantul reclamantei apreciază că o parte din onorariu reprezintă TVA și faptul că reprezintă o cheltuială certă pe care reclamanta a făcut-o, pentru care pârâta avea un termen de garanție, un termen de scadență și menționează că pârâta nu a reacționat în nici un fel. Reprezentantul reclamantei apreciază că onorariul și taxele nu sunt exagerate.
Instanța pune în discuție reprezentantului reclamantei să se pronunțe asupra solicitării de reducerea a onorariului avocațial al reclamantei proporțional cu suma datorată de către pârâtă.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea cererii pârâtei ca nejustificată și susține că aceasta este în culpă, menționând faptul că din luna mai de la notificare pârâta și-a achitat debitul de-abia în luna octombrie.
Instanța solicită reprezentantului reclamantei să aducă lămuriri cu privire la situația pârâtei care era de drept în întârziere.
Reprezentantul reclamantei susține că au făcut actele de diligență și că pârâta a răspuns de-abia după 6 luni de la data scadenței și faptul că aceștia au fost notificați însă pârâta i-a tratat cu indiferență. Reprezentantul reclamantei susține că aceste costuri sunt din culpa pârâtei și solicită instanței ca pârâta să fie obligată la achitarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, potrivit art. 204 alin.2 din C.pr.civ., constată că reclamanta prin reprezentantul său convențional, a depus la acest termen de judecată înscrisuri ce nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată și prin urmare nu se impune comunicarea lor către pârâtă.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 26.08.2013 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Florești, DN 1 km 490 + 13, jud. Cluj și sediul procesual ales la Cabinet avocat T. D. V. în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 3654,33 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ în urma comenzii efectuată de către societatea pârâtă, s-a organizat în favoarea acesteia din urmă transportul unor mărfuri către un beneficiar din Austria, bunurile fiind încărcate la 17.11.2012 și predate destinatarului la adresa indicată, în urma prestării acestui serviciu fiind emisă factura nr._/22.11.2012, în valoare de 3654,33 lei, termenul stabilit pentru plată fiind de 14 zile de la data facturii, care nu a fost achitată, deși beneficiarul a recepționat mărfurile transportate, iar pârâta a acceptat fără obiecțiuni factura eliberată. Totodată, s-a mai arătat că, deși s-a trecut la notificarea pârâtei, care a fost solicitată să treacă la executarea obligației, totuși aceasta nu și-a achitat datoria, așa încât se află în culpă procesuală, ce justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, mai ales că se afla de drept în întârziere, potrivit art. 1522 alin. (2) lit. d) din C. Civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 116, 113 alin. (2) pct. 3 și 6, 194, 223, 453 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv prevederile art. 1270, 1494 lit. a), 1495, 1469 și urm., 1480, 1488, 1521 și urm., 1531, 1547 și 1548 din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 15 și 32 - 37 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 260,80 lei ( f. 4 ).
Deși pârâtei i-a fost comunicată cererea formulată, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 16 - 18 ), totuși aceasta nu a depus întâmpinare, însă la 08.10.2013 ( f. 21 ), respectiv la 29.10.2013 ( f. 24 ), și-a formulat poziția procesuală în raport de acțiunea promovată, arătând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, depunând în acest sens înscrisurile corespunzătoare ( f. 22 și 26 ), context în care a solicitat reducerea onorariului avocatului reclamantei proporțional cu suma datorată.
La termenul de judecată din 12.12.2013, reclamanta a învederat instanței că, urmare a faptului că pârâta a achitat debitul în cuantum de 3654,33 lei la 01.10.2013, își diminuează pretențiile față de aceasta cu suma ce a fost achitată, însă solicită plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1872 lei, din care 372 lei reprezintă onorariu avocat pentru notificare, 260 lei taxa de timbru, iar 1240 lei onorariu avocat în cauză, pârâta fiind în culpă procesuală, în condițiile în care a fost notificată să își execute obligația, însă plata a fost efectuată doar ulterior înregistrării cererii și, mai mult decât atât, aceasta se afla de drept în întârziere.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din comandă efectuată de către societatea pârâtă la data de 15.11.2012 ( f. 8 ) și din confirmarea acesteia de către reclamantă ( f. 9 - 10 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi convenționale în formă simplificată, materializate prin prestarea de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, a unor servicii specifice, în condițiile stabilite prin contractul - comandă, respectiv efectuarea unui transport de părți mobilier din placaj și lemn masiv în data de 17.11.2012, cu încărcare din Suceagu, ., jud. Cluj și destinația Austria, Resch Mobelwerkstatten GmbH, Dreisesselbergstr. 34, A - 4160, Aigen - Schlagl, pentru un preț de 650 euro + TVA ( f. 8 ), aspectul prestării efective a serviciilor reieșind din cuprinsul scrisorii de transport, ce atestă ridicarea bunurilor și predarea lor la destinație ( f. 11 ).
În urma îndeplinirii obligațiilor asumate de către reclamantă, prin efectuarea transportului convenit cu pârâta, a fost emisă factura nr._ din data de 22.11.2012, pentru suma totală de 3654,33 lei, reprezentând echivalentul a 650 euro + TVA în cuantum de 156 euro ( f. 12 ).
Totuși, deși inițial pârâta nu și-a executat obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate, la 01.10.2013 datoria a fost integral achitată, așa cum reiese din cuprinsul ordinului de plată nr. 46, ce atestă efectuarea transferului sumei de 3654,33 lei în contul societății reclamante ( f. 22, 26 și 32 ).
Ținând seama de aspectele anterior redate, instanța reține că între părțile litigiului de față s-a încheiat un contract de transport de bunuri, în sensul art. 1955 din C. Civ., or obligația principală a beneficiarului este aceea de a achita prețul convenit, după cum se poate observa din cuprinsul art. 1955 raportat la art. 1978 alin. (1) din C. Civ. Totuși, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta a plătit contravaloarea serviciilor prestate, așa cum a fost individualizată prin factura nr._ din data de 22.11.2012 ( f. 12 ), în sumă de 3654,33 lei, după cum reiese din ordinul de plată nr. 46 din 01.10.2013 ( f. 22 ).
În consecință, ținând seama de împrejurarea că obligația asumată de către societatea pârâtă a fost totuși executată, instanța urmează a respinge ca fiind rămas fără obiect capătul principal al cererii de chemare în judecată formulată de către societatea reclamantă.
Referitor la cheltuielile de judecatǎ solicitate, este de observat cǎ, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de judecatǎ includ și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv onorariul avocatului. Pe de altǎ parte, este de reținut cǎ, în baza art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Instanța poate, chiar și din oficiu, sǎ reducǎ motivat partea din cheltuielile de judecatǎ reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfǎșuratǎ de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În ce privește prezentul litigiu, trebuie relevat, pe de o parte, cǎ reclamanta pretinde plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1872 lei ( f. 30 ), din care 372 lei reprezintă onorariu avocat pentru notificare ( f. 33 și 35 ), 260 lei taxa de timbru ( f. 4 ), iar 1240 lei onorariu avocat în cauza de față ( f. 36 - 37 ) și, pe de altă parte, că pârâta a solicitat reducerea onorariului avocatului reclamantei proporțional cu suma datorată ( f. 21 și 25 ). În acest context, instanța reține, așadar, că suma totală pretinsă de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului se situează la un nivel de 1612 lei, însă apreciază, ținând seama de obiectul cauzei și de complexitatea acesteia, respectiv de activitatea concretǎ desfǎșuratǎ de apǎrǎtorul ales, cǎ este justificatǎ reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariului avocatului de la suma de 1612 lei la suma de 800 lei. Astfel, mai întâi, este de reliefat cǎ, fațǎ de obiectul cauzei de fațǎ, respectiv pretenții întemeiate pe un contract de transport încheiat în formă simplificată, cuantumul pretins al onorariului avocatului apare ca prezentând un caracter disproporționat, ținând desigur seama și de complexitatea litigiului, care nu a ridicat probleme deosebite, mai ales în condițiile în care suma pretinsă cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate a fost achitată de către pârâtă anterior primului termen de judecată. În al doilea rând, nu poate fi omis cǎ, raportat la cuantumul concret al pretențiilor reclamantei, astfel cum acestea au fost individualizate prin cererea de chemare în judecată, anume 3654,33 lei ( f. 1 ), un onorariu avocat în cuantum de 1612 lei prezintă caracter disproporționat prin referire la valoarea cauzei, fiind evidentă împrejurarea că miza litigiului urmează a fi apreciată și prin raportare la suma efectivă datorată de către pârâtă. În al treilea rând, este de evidențiat că avocatul reclamantei a redactat notificarea anterioară introducerii cererii de chemare în judecată ( f. 13 ), respectiv acțiunea introductivă ( f. 1 - 3 ) și precizarea relativă la cheltuielile de judecată solicitate ( f. 30 - 31 ), însă derularea litigiului nu a implicat un probatoriu complex, care să fi implicat eforturi corespunzătoare pentru avocat, de vreme ce procesul a fost soluționat chiar la primul termen de judecată, așa încât nu s-ar putea aprecia că activitatea concretă desfășurată ar putea justifica un onorariu în cuantum total de 1612 lei. În fine, ținând seama și de circumstanțele efective ale cauzei, respectiv de aspectul că pârâta a achitat totuși anterior termenului din 12.12.2013 întreaga sumă datorată, instanța conchide că este justificată reducerea cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamantă, constând în onorariul avocatului, de la suma totală de 1612 lei la suma de 800 lei, potrivit art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ.
În acest context, instanța reține că în prezenta cauză trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 454 din C. proc. civ., ce stabilesc că Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
Totuși, este de reținut că deși societatea pârâtă a achitat, până la primul termen de judecată, contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, recunoscând așadar pretențiile sale, va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 454 din C. proc. civ., întrucât se afla de drept în întârziere în ce privește achitarea prețului transportului efectuat, încă de la data scadenței datoriei sale, adică de la un moment anterior promovării acțiunii, conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din C. Civ., obligația în discuție fiind contractată de către pârâtă în exercițiul activității unei întreprinderi. În al doilea rând, este de reținut că acțiunea formulată urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect din prisma capătului principal de cerere, ținând seama de plata efectuată de către societatea pârâtă la 01.10.2013. Cu toate acestea, nu poate fi omisă împrejurarea că aceasta din urmă se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat la termen obligația de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat, achitarea contravalorii acestora intervenind doar dupǎ data introducerii cererii de chemare în judecatǎ și după notificarea sa de către reclamantă. Prin urmare, ținând seama de aspectul că pârâta se afla de drept în întârziere, după cum s-a arătat anterior, precum și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 260 lei ( f. 4 ) și onorariul avocatului în sumă de 800 lei, astfel cum aceste cheltuieli au fost reduse în condițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanța apreciază că este justificată plata de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către societatea reclamantă a sumei de 1060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind rămas fără obiect capătul principal al cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta ., cu sediul în Florești, DN 1 km 490 + 13, jud. Cluj și sediul procesual ales la Cabinet avocat T. D. V. în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_.
Reduce cheltuielile de judecată pretinse de către reclamantă, constând în onorariul avocatului, de la suma totală de 1612 lei la suma de 800 lei.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 260 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 1000 lei onorariul avocatului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 12.12.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
16.12.2013 - 4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9724/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1278/2013. Judecătoria... → |
|---|
