Somaţie de plată. Hotărâre din 22-08-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 11705/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._/211/2013
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 22 August 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea U. A. TERITORIALA . obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul creditoarei, avocat în substituire B. M. din cadrul SCA B. și Asociații, cu delegație la dosar, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :
Instanța constată că la data de 12.08.2013, prin registratura instanței debitoarea a depus întâmpinare și o . acte anexă la dosar și comunică reprezentantului creditoarei un exemplar al acesteia.
Reprezentantul creditoarei depune la dosar dovada sediului debitoarei și faptul că acesta se află în stare de funcționare, răspuns la întâmpinarea debitorului și dovada achitării onorariului avocat.
Instanța constată că prin întâmpinarea depusă la dosar debitoarea a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. și acordă reprezentantului creditoarei cuvântul asupra acestor excepții.
Reprezentantul creditoarei solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. invocată de către debitoare, ca nefondată. Arată că potrivit dispozițiilor art.113 alin.1 pct.3 C.pr.civ.:mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executare, fie în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anulare, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, astfel, raportat la prevederile art.1015 coroborate cu art.113 alin.1 pct.3 C.pr.civ., apreciază că se află în prezența unui caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă deopotrivă să judece prezenta cerere instanța locului prevăzut pentru executarea, chiar și în parte, a obligațiilor ce rezultă din contract, respectiv Judecătoria Cluj-N., motive pentru care solicită respingerea acestei excepții.
Instanța, după deliberare, respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. invocată de către debitoare pe calea întâmpinării.
Reprezentantul creditoarei arată că nu are alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și respingerea apărărilor de fond invocate de către debitoare, ca fiind nefondate. Arată că pagina de internet există, este funcțională și facturile fiscale în baza cărora a formulat cererea au fost emise pentru serviciul prestat de creditoare și pe care debitoarea avea obligația să-l achite, conform clauzelor contractuale. Mai arată că la 7 ani de la data la care au luat naștere raporturile juridice între părți, debitoarea susține că nu a beneficiat de serviciile creditoarei, dar nu a depus vreo dovadă în acest sens, fiind pentru prima dată când acesta este nemulțumită de serviciile creditoarei, deși există acte semnate, ștampilate, facturi fiscale.
Reprezentantul creditoarei arată că pârâta susține că a formulat cerere, o adresă prin care a comunicat rezilierea contractului, pentru că se află în imposibilitatea achitării facturilor întocmite și că prestația datorată a fost realizată de o societate comercială locală și față de această susținere învederează instanței faptul că în temeiul dispozițiilor art.5.1 din contractul încheiat, debitoarea și-a prelungit contractul automat pentru o perioadă de 3 ani, în aceleași condiții, motiv pentru care solicită instanței să constate că societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile stipulate în contractul de prestări servicii, dar debitoarea nu a respectat condițiile contractuale.
Reprezentantul creditoarei mai arată că, potrivit dispozițiilor art.1013 C.pr.civ.: caracterul cert, lichid și exigibil rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele închiriate între un profesionist și o autoritate contractantă, iar nu din cuprinsul unei facturi fiscale, astfel art.4.8 din contract prevede că facturile vor fi expediate pe cutie poștală la adresa beneficiarului indicată, iar art.4.4 prevede termenul de plată-15 zile de la data emiterii facturii de către prestator-creditoarea, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:
Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea U. A. TERITORIALA . instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 1.584.66 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale: Factura . nr._ din data de 15.06.2010 în valoare de 298,38 lei Factura . nr._ din data de 11.07.2011 în valoare de 627,36 lei Factura . nr._ din data de 04.01.2012 în valoare de 321,42 lei Factura . nr. 316 din data de 09.08.2012 în valoare de 337,50 lei, să oblige debitoarea la plata sumei de 9.462.21 lei reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până în prezent, acordarea penalităților și în continuare până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată avansate de ea, cheltuieli compuse din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, precum si cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea procedurii prealabile.
În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, la data de 30.01.2007, între debitoarea UAT . de beneficiar și . în calitate de prestator servicii s-a încheiat un Contract de prestări servicii specializate.
Prin Contractul semnat de părți, prestatorul a efectuat în favoarea debitoarei, servicii de editare, publicare, menținere, actualizare și găzduire a paginii electronice de prezentare a Unității A. Teritoriale.
Pentru serviciile prestate în baza Contractului, prestatorul a emis în condițiile art. 4 pct. 4.3 din Contract, facturile fiscale aferente.
În data de 20.07.2012, între ., în calitate de cedent și petenta, în calitate de cesionar, s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț.
În temeiul contractului încheiat, ea a preluat în mod corespunzător toate drepturile și obligațiile patrimoniale și nepatrimoniale deținute de vânzătorul-cedent față de clientela cedată, printre care și cele referitoare la debitoarea UAT . nr.279 la contract.
În plus a dobândit și dreptul de a urmări și încasa, ca titular de creanță, eventualele debite, prezente și viitoare, pe care clientela cedentă le înregistrează sau le va înregistra în temeiul Contractului cedat privind prestarea unor servicii specializate. Totodată învederăm faptul că art. 3 pct. 3.4 din Anexa nr. 279 la Contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț, prevede în mod expres că vânzătorul - cedent predă cumpărătorului-cesionar. facturile fiscale emise de către vânzătorul-cedent până în prezent și neachitate de către client, prevăzute în extrasul de cont nr. 657, din data de 20.07.2012. extras în care sunt expres prevăzute facturile fiscale în baza cărora își întemeiază prezenta acțiune.
Contractul de transfer fond de comerț a fost notificat debitoarei, pentru opozabilitate. în condițiile art. 1393 Vechiul Cod civ.. prin scrisoare recomandată la data de 1 august 2012 conform dovezii de comunicare anexate prezentei cereri.
Cu toate acestea, deși atât ea cât și prestatorul S.C. K. INC S.R.L., și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin contract, dând dovadă de bună credință în executarea contractului, debitoarea a înțeles să nu-și îndeplinească obligațiile corelative nici până în prezent, respectiv de plată a serviciilor de care a beneficiat în temeiul actului încheiat.
În conformitate cu prevederile al.4 pct. 4.3 din contractul de prestări servicii specializate încheiat între părți, debitoarea în calitate de beneficiar s-a obligat să achite lunar suma de 10 Euro reprezentând contravaloarea serviciilor de găzduire aferente paginii web implementate, serviciu care asigură securitatea și integralitatea datelor publicate precum și accesul nemijlocit la pagina de internet.
Pentru serviciul de găzduire prestat în baza Contractului, s-au emis facturile fiscale menționate în rândurile de mai sus, pe care debitoarea în calitate de beneficiar avea obligația să le achite, conform art. 3 pct. 3.1.
Luând în considerare faptul că potrivit punctul 3.1 din Contractul de prestări servicii specializate încheiat, se prevede în mod expres obligația debitoarei în calitate de beneficiar, de a achita serviciile solicitate prestatorului, iar obligațiile ei rezultate din cuprinsul contractului au fost îndeplinite întru-totul, nu înțelege refuzul debitoarei de a-șî îndeplini obligațiile corelative de plată.
În dovedirea pretențiilor, respectiv a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței anexează prezentei cereri copii de pe Contractul privind prestarea unor servicii specializate, semnat și ștampilat de debitoare, precum și Contractul de transfer și facturile fiscale emise.
Una dintre condițiile de admisibilitate a cererii privind emiterea ordonanței de plată o reprezintă, conform dispozițiilor art. 1013 din Codul de proc. civ. existența unei creanțe certe, lichide și exigibile
Potrivit art. 662 al. 2 din Codul de proc.civ. „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul."
Caracterul cert al creanței deținute de ea rezultă atât din cuprinsul Contractului privind prestarea unor servicii specializate încheiat la data de 30.01.2007, acceptat de debitoare prin semnare și ștampilare cât și din cuprinsul facturilor fiscale emise.
Potrivit art. 4.8 din Contract „facturile vor fi expediate pe cale poștală ia adresa beneficiarului indicată în contract" x iar potrivit art. 4.4 „termenul de plată pentru serviciile de găzduire a paginii electronice este de 15 zile de la data emiterii facturilor de către prestator".
Facturile fiscale ce fac obiectul prezentei cereri, au fost comunicate debitoarei prin poștă, dovada comunicării fiind făcută în baza borderourilor poștale anexate prezentei.
În aceste condiții, deține o creanță certă, debitoarea acceptând Contractul încheiat prin semnare și ștampilare, facturile fiscale emise în baza Contractului fiind considerate acceptate la plată.
În plus, creanța ei îndeplinește și condițiile speciale de lichiditate și exigibilitate, caracterul lichid și exigibil rezultând din cuprinsul Contractului de prestare servicii specializate și a facturilor fiscale comunicate.
Art. 4 din Contract stabilește fără echivoc care sunt obligațiile de plată a debitoarei, astfel cuantumul sumelor datorate fiind prevăzut la pct. 4.3, iar modalitatea de plată fiind stabilită la pct. 4.7 din Contract.
Totodată, potrivit art. 4 pct. 4.4 din Contract, facturile emise de către prestator sunt scadente în termen de 15 zile de la data emiterii lor.
În concluzie, raportat la motivele arătate, rezultă că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1013 din Codul de proc. civ.
În plus, având în vedere faptul că de la data scadenței facturilor a trecut o perioadă de timp îndelungată, înțelege să solicite în temeiul art. 6 pct. 6.2 din Contractul de prestări servicii specializate, și achitarea penalităților în cuantum de 9.462,21 lei, reprezentând 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data înregistrării prezentei somații. Penalități ce vor fi calculate la echivalentul în EURO al facturii și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Solicită acordarea penalităților de întârziere și în continuare până la achitarea în întregime a sumei datorate.
Totodată a somat debitoarea prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire îndeplinind astfel procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 1014 din Cod de proc. civ.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și emiterea unei Ordonanțe de plată prin care să someze debitoarea UAT . suma totală de 11.046.87 lei reprezentând debit principal și penalități de întârziere, la care se adaugă penalitățile de întârziere datorate în continuare. Solicită obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, dispozițiile art. 1013-1022, din Codul de procedură civilă, art. 1270, art. 1272 din Cod Civil.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată, debitoarea U. A. TERITORIALA . necompetenței teritoriale a instanței și solicită admiterea excepției de necompetență teritorială, și trimiterea cauzei spre judecare Judecătoriei Miercurea C., solicită respingerea cererii pentru emiterea unei ordonanțe de plată formulată de creditoare ca fiind neîntemeiată și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția de necompetență teritorială, potrivit art. 107, alin. (1) NCPC chemarea în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. Creditoarea nu a invocat incidența nici unei situații care ar atrage incidența unei competențe teritoriale alternative, astfel că se impune admiterea necompetenței teritoriale, și judecarea cauzei de instanța competentă, respectiv Judecătoria Miercurea C..
Cu privire la fondul cauzei, cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată formulată de S K. P. SRL precum și creanța solicitată prin aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1.013 NCPC.
Creanța pretinsă de societatea creditoare nu are caracter cert, lichid și exigibil, - condiție indispensabilă pentru admisibilitatea procedurii speciale prevăzute de art. 1013 C.pr.civ. pentru următoarele motive:
a)Excepția neexecutării contractului, lipsa de temei contractual a emiterii facturilor:
În fapt, prin contractul încheiat la data de 30.01.2007 prestatorul s-a obligat să editeze, dezvolte și implementeze pagina electronică de prezentare a comunei Ciucsângeorgiu și să mențină, actualizeze și găzduiască această pagină electronică. însă, așa cum am arătat în repetate rânduri, societatea K. INC SRL, nu s-a conformat obligațiilor contractuale, nefiind încărcat cu date pagina de web a instituției, și nu au fost efectuate de această societate pe parcurs, servicii cu privire la editare, publicare, menținere, actualizare a paginii electronice a unității administrativ teritoriale a comunei Ciucsângeorgiu.
Având în vedere acest comportament de nerespectare a prevederilor contractuale la data de 22.01.2010, prin adresa nr.145 a inițiat rezilierea contractului, comunicându-se imposibilitatea achitării facturilor întocmite și faptul că prestația datorată de K. INC SRL a fost realizată de către o societate comercială locală. în acord cu prevederile art. 6.1 din Contractul încheiat cu societatea prestatoare, unitatea a fost îndreptățită la denunțarea contractului, fără a fi obligată la plata unei despăgubiri. Ea a repetat această denunțare de mai multe ori, având în vedere că K. Inc SRL a procedat în continuare la facturarea unor prestații nerealizate.
Această măsură a ei este fondată și în lumina prevederilor legale aplicabile în materie, astfel, potrivit O.U.G. 34/2006 una din principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică este eficiența utilizării fondurilor publice așadar faptul că comunitatea nu a beneficiat de prestațiile promise nu putea asigura menținerea contractului respectiv conduce la inadmisibilitatea obligației de plată.
Creanța solicitată de către societatea creditoare are ca temei un contract sinalagmatic. În ceea ce privește obligațiile născute din contracte sinalagmatice, cum este și în cazul nostru, trebuie aplicată regula, potrivit căreia, atunci când una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații.
Așadar, faptul că nu există nici o probă, nici un certificat de îndeplinire a sarcinilor contractate din partea creditoarei ne permite să invocăm excepția de neexecutare. Excepția de neexecutare are ca temei juridic principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor părților în contractele sinalagmatice, potrivit cărora, în contractele sinalagmatice, obligațiile celor două părți nu pot fi concepute una fără cealaltă. întrucât obligațiile reciproce ale părților trebuie executate simultan, în cazul în care una din părți nu-și execută obligațiile ce-i revin din contract cealaltă parte are dreptul să refuze executarea obligației proprii.
Neexecutarea nu se datorează culpei ei, deoarece toate informațiile cerute de creditoare au fost furnizate în lipsa dovezii executării efective a serviciilor contractate, creanța creditoarei este lipsită de caracter cert, lichid și exigibil, or societatea creditoare nu probează îndeplinirea obligațiilor sale contractuale.
În consecință, consideră că cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată formulată de creditoare este neîntemeiată deoarece creanța solicitată prin aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1.013 NCPC.
În asemenea circumstanțe emiterea facturilor ale căror contravaloare se solicită prin cererea formulată, a fost lipsită de temei contractual, nemaiexistând la data respectivă o convenție valabilă între părți, respectiv nici nu exista prestație efectivă, reală, care să fundamenteze facturarea. Se pune în discuție însăși valabilitatea contractului, ceea ce conferă un caracter contencios cererii creditoarei, ducând la inadmisibilitatea analizei acesteia în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată.(în acest sens: Sentința comercială nr._ din 3 septembrie 2004, a Tribunalului București).
b) Lipsa caracterului cert, lichid și exigibil a creanței
Totodată, reține că facturile fiscale care materializează această eventuală pretenție materială nu sunt acceptate, nefiind semnate și ștampilate de către ea. Așadar creanța nu a fost recunoscută de ea, deoarece simpla tăcere nu valorează acceptare. înmânarea facturilor, în lipsa semnării acestora de către persoane împuternicite în acest sens, nu echivalează cu acceptarea prestațiilor înscrise în aceste documente care, deci, nu au forță probantă.
c) Cesiunea de creanță-temei al ordonanței de plată
Așa cum lesne se poate observa, cererea societății K. P. SRL are în fapt ca temei, act constatator, contractul de vânzare cumpărare fond de comerț din data de 20.07.2012 încheiat cu K. Inc SRL.
În acord cu cele anterior accentuate, contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț, adică cesiunea de creanță între K. INC SRL și K. P. SRL - care constituie în fapt temeiul ordonanței de plată - nu este validă.^
În primul rând, cesiunea de creanță poate opera doar în cazul unor creanțe certe, lichide și exigibile, ceea ce nu este întrunită în cazul de față. Societatea K. Inc SRL, cu care a încheiat contractul de prestări servicii, nu putea transfera creanța deținută împotriva sa, de vreme ce avea cunoștință despre rezilierea contractului, respectiv despre neexecutarea propriilor obligații contractuale. În al doilea rând, această convenție nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, constând în obligații de plată a unor sume de bani, așa cum formulează art. 1013 din NCPC. în acest sens, potrivit art. 2.1. din Contractul de vânzare cumpărare fond de comerț, obiectul contractului constă în vânzarea clientelei prevăzute în anexe, împreună cu toate drepturile și obligațiile patrimoniale și nepatrimoniale deținute. Această formulare generală nu poate da naștere la o creanță certă, având în vedere, că existența ei neîndoielnică și cuantumul creanței nu rezultă din însuși acest titlu, (contractul de vânzare cumpărare fond de comerț)
d). Penalități de întârziere
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, neîntrunind condițiile de a avea caracter cert, lichid și exigibil, nu sunt temeinice.
De altfel, în temeiul art. 1.541 lit. b din C.civ. se impune reducerea penalităților, având în vedere că valoarea penalităților (9.462,21 RON) față de debitul principal în valoare de 1.584,66 RON, este excesiv de disproporționată. în asemenea condiții, penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului. în consecință, acest cuantum al penalităților se impune a fi limitată la suma debitului principal, mai ales având în vedere faptul, că creditoarea a așteptat cu rea-credință curgerea termenului de 3 ani, pentru a maximaliza valoarea dobânzii convenționale. Având în vedere că, refuzul de plată este fondată, lipsind temeiul contractual al emiterii facturilor, respectiv fiind în prezența neexecutării obligațiilor contractuale din partea societății cedente, solicitarea accesoriilor în cerere este nu numai netemeinică ci și injustă.
Toate aspectele arătate (prin care se contestă însăși caracterul cert, lichid și exigibil al creanței) dovedesc necesitatea administrării unui probatoriu complex, specific dreptului comun, care nu poate fi limitat numai la înscrisuri. În aceste condiții, este evident că utilizarea procedurii speciale a ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care creanța solicitată este contestată de către debitor, și în consecință cererea creditoarei trebuie respinsă.
În drept, art. 1013, art. 1018, 1020 din NCPC, art. 107, alin. (1) NCPC, art. 2 O.U.G. 34/2006, art. 1.541 lit. b din C.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, creditoarea . a solicitat în principal, respingerea excepțiilor invocate de către debitoarea U. A. Teritorială . formulată, ca fiind nefondate, în subsidiar, respingerea apărărilor de fond formulate de către debitoare ca fiind nefondate.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritorială a Judecătoriei Cluj-N., solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere următoarele motive:
Potrivit art. 113 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, „In afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executare, fie în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 1015 coroborate cu dispozițiile art. 113 alin. 1, pct. 3 din C., consideră că suntem în prezența unui caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă deopotrivă să judece prezenta cerere și instanța locului prevăzut pentru executarea, chiar și în parte, a obligațiilor rezultate din Contract, respectiv Judecătoria Cluj N..
Pentru motivele arătate solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale invocată de către debitoare, ca nefondată.
În ceea ce privește apărările de fond invocate de către debitoare, solicită instanței de judecată respingerea lor ca fiind nefondate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost formulată.
Cu privire la excepția neexecutării contractului, invocată de către debitoare, solicită respingerea acesteia, pentru următoarele motive:
Cu privire la acest aspect, prin contractul semnat de părți, prestatorul a efectuat în favoarea debitoarei servicii de editare, publicare, menținere, actualizare și găzduire a paginii electronice de prezentare.
In contractul încheiat între părți sunt expres prevăzute toate obligațiile părților, consecințele nerespectării acestora, cuantumul serviciilor prestate, condițiile si termenele de plată.
Astfel facturile fiscale în baza cărora am formulat cererea introductivă de instanță au fost emise pentru serviciul de găzduire prestat, pe care debitoarea avea obligația să-1 achite conform art. 3 pct. 3.1. din Contract.
Serviciul de găzduire a paginii de internet este un serviciu inerent obligației ei de a edita și implementa pagina de internet a debitoarei și se exercită automat atâta timp cât pagina de internet există și este funcțională.
Din înscrisurile anexate la prezenta întâmpinare se poate observa că pagina de internet ce a făcut obiectul contractului, având numele de domeniu www.primariaciucsangeorgiu.ro, este funcțională dreptul de copyright aparținând prestatorului K. INC șu subscrisei în baza Contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț încheiat.
La 7 ani de la data la care au luat naștere raporturile juridice între părți, debitoarea susține că aceasta nu a beneficiat de nici un serviciu din partea ei, fără însă a depune vreo dovadă în acest sens.
Este pentru prima dată când debitoarea invocă nemulțumiri cu privire la modul în care i-au fost prestate serviciile.
Astfel în urma prestării serviciilor au fost emise facturile fiscale către debitoare astfel cum prevede art. 4.8 din Contract: facturile vor fi expediate pe cale poștală la adresa beneficiarului indicată în contract. Totodată art. 4.4. prevede faptul că: termenul de plată pentru serviciile de găzduire a paginii electronice este de 15 zile de la data emiterii facturilor fiscale.
Debitoarea nu numai că nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate în favoarea ei însă la mai bine de 7 ani de la data semnării contractului aceasta susține că nu a beneficiat de aceste servicii fără a depune vreo dovadă în acest sens.
Debitoarea nu a depus dovezi cu privire la apărările formulate, acestea fiind simple afirmații ce nu pot justifica neîndeplinirea obligației de plată atâta timp cât există un contract semnat și ștampilat de către debitoare și o . facturi fiscale acceptate la plată, implicit prin semnarea contractului.
Totodată prin întâmpinarea formulată, debitoarea UAT . faptul că la data de 22.01.2010 a formulat o adresă prin care a comunicat către S.C. K. Inc S.R.L. rezilierea contractului, arătând că se află în imposibilitatea achitării facturilor întocmite și faptul că prestația datorată a fost realizată de către o societate comercială locală.
Cu privire la această susținere a debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 5.1. din contractul de prestări servicii la a cărui încheiere debitoarea și-a dat consimțământul prin semnare și ștampilare, contractul se încheie pe o perioadă de 3 ani și se prelungește automat pe perioade succesive de 3 ani. în aceleași condiții, dacă nici una dintre părți nu îl denunță cu minim 120 de zile înainte de expirarea acestuia.
Din această clauză contractuală ce a fost acceptată implicit de către debitoare prin semnarea și ștampilarea contractului de prestări servicii rezultă faptul că în situația în care părțile nu denunță contractul cu minim 120 de zile înainte de expirare, acesta se prelungește automat pe perioade succesive de 3 ani.
În speța alegată prezentei judecăți, debitoarea - după cum susține și prin întâmpinarea formulată și după cum rezultă și din actele anexate - a formulat o adresă de denunțare a contractului la data de 22.01.2010, cu doar 8 zile înainte de data expirării acestuia.
Astfel, având în vedere faptul că perioada inițială pentru care a fost încheiat contractul dintre părți urma să se împlinească la data de 30.01.2010, se poate observa printr-un simplu calcul matematic că debitoarea a denunțat contractul cu doar 8 zile înainte de data expirării acestuia și nu cu 120 de zile astfel cum s-a stipulat în mod expres în cuprinsul clauzei contractuale prevăzute la art. 5.1.
In plus, trebuie observat faptul că același art. 5.1 din cuprinsul contractului încheiat între părți prevede faptul că în situația în care acesta nu se denunță cu minim 120 de zile înainte de data expirării, acesta se prelungește automat pe perioade succesive de 3 ani
Și celelalte adrese comunicate de către debitoare la data de 18.10.2012 și 12.03.2013 prin care a solicitat rezilierea contractului, nu respectă termenul expres prevăzut în contractul la a cărui încheiere debitoarea și-a manifestat consimțământul prin semnare și ștampilare.
Pentru toate aceste motive solicită să constate pe de o parte faptul că apărările debitoarei cu privire la faptul că atât S.C. K. Inc S.R.L. cât și ea nu a prestat serviciile asumate sunt pur formale și nu sunt susținute de nicio probă în acest sens iar pe de altă parte faptul că debitoarea nu a respectat clauza contractuală care prevede condițiile de denunțare a contractului, motiv pentru care solicită respingerea lor ca nefondate.
În ceea ce privește caracterul neacceptat al facturilor fiscale, susținerile debitoarei sunt nefondate și contravin dispozițiilor contractuale, întrucât:
Prin întâmpinarea formulată debitoarea arată faptul că facturile fac dovada existenței unei creanțe certe doar prin semnarea și ștampilarea acestora atât de către creditor cât și de către debitor.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1013 Cod Proc. Civ., caracterul cert, lichid și exigibil rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele închiriate între un profesionist si o autoritate contractantă, iar nu din cuprinsul unei facturi fiscale.
Cu privire la această susținere a debitoarei, în cuprinsul contractului de prestări servicii la a cărui încheiere debitoarea și-a dat consimțământul prin semnare și ștampilare sunt prevăzute în mod expres obligațiile născute în sarcina părților, modalitățile de plată, termenele și cuantumul penalităților de întârziere în cazul în care obligațiile nu sunt îndeplinite până la data scadentă.
Astfel art. 4.8 din Contractul de prestări servicii prevede faptul ca facturile vor fi expediate pe cale poștală la adresa beneficiarului indicată în contract, iar art. 4.4 prevede că termenul de plată este de 15 zile de la data emiterii facturii de către prestator.
Facturile fiscale ce fac obiectul cererii de emitere a ordonanței de plată au fost comunicate debitoarei prin intermediul serviciului poștal, dovada comunicării fiind făcută în baza borderourilor poștale depuse de către ea la dosarul cauzei.
Debitoarea, în mod cu totul și cu totul eronat, susține că facturile fiscale trebuiau semnate și ștampilate de către aceasta. Astfel atâta timp cât debitoarea și-a manifestat consimțământul la încheierea Contractului de prestări servicii și a tuturor clauzelor inserate în cuprinsul acestuia, prin semnare și ștampilare, aceasta implicit a acceptat la plată și facturile fiscale emise în baza Contractului.
Cu privire la susținerea debitoarei potrivit căreia contractul de vânzare fond de comerț nu este un contract valid, aceste susțineri sunt nefondate, pentru următoarele motive:
In primul rând noțiunea de fond de comerț nu cunoaște o reglementare proprie în legislația națională. Principala reglementare a fondului de comerț o constituie art. 1" din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Fondul de comerț reprezintă, în fapt, un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și incorporale, afectate desfășurării unei activități comerciale.
Sunt elemente ale fondului de comerț următoarele bunuri corporale și incorporale: firma, emblema, clientela și vadul comercial, drepturile de autor și proprietate industrială, bunurile imobile și bunurile mobile corporale.
Poate constitui obiect al contractului de vânzare-cumpărare al fondului de comerț, fie întreg fondul de comerț, fie un anumit bun sau o masă de bunuri ale acestuia, fără ca acestea să fie în mod obligatoriu doar bunuri imobile sau mobile corporale. (V. N., D. comercial, 2012, p.61)
Prin Contractul de transfer încheiat între ea și cedenta ., părțile au convenit la înstrăinarea, parțială, a clientelei si a vadului comercial, împreună cu toate celelalte bunuri corporale și incorporate ale fondului de comerț, aferente clientelei cedate, respectiv: drepturile de autor aferente, licențele neexclusive, dreptul de dispoziție asupra liniilor telefonice, a adreselor de poștă electronică, baza de date informatizată a clientelei cedate, etc.
Astfel că, prin Contractul de furnizare încheiat nu s-au transmis de la cedent la cesionar, creanțele si datoriile cedentului, ci clientela parțială a cedentului, împreună cu toate drepturile și obligațiile accesorii ale clientelei.
Ea nu a achiziționat de la cedent, cum în mod greșit susține debitoarea, creanțele și datoriile, parte a patrimoniului acestuia, ci a achiziționat, o parte din fondul de comerț al cedentului împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente.
Se poate observa cu ușurință faptul că nu a dobândit în temeiul contractului doar o creanță și dreptul de a o urmări ci și alte drepturi și obligații, cum ar fi: obligațiile de suport tehnic, menținere, actualizare și găzduire a paginii electronice, asumate de către cedent prin contractele încheiate cu clienții cedați, capacitatea și calitatea procesuală a cedentei, dreptul de a utiliza toată baza de date cedată, obligația de a suporta costurile necesare îndeplinirii obiectului contractului, etc.
In aceste condiții, consideră că nu poate fi contestat caracterul de Contract de vânzare-cumpărare fond de comerț al Contractului încheiat între subscrisa și cedentul ., în cauză nefiind îndeplinite condițiile unei cesiuni de creanță.
Astfel cum a arătat, Contractul la care face referire debitoarea, este un contract de transfer fond de comerț, încheiat între ea în calitate de cesionar și ., în calitate de cedent, astfel că pentru încheierea sa valabilă este suficient consimțământul valabil exprimat al părților semnatare ale contractului.
În ceea ce privește opozabilitatea față de terți, contractul fiind un contract specific societăților comerciale acesta este supus în mod exclusiv, regulilor de opozabilitate prevăzute de Legea societăților comerciale și Legea privind registrul comerțului, respectiv contractul trebuie notat în registrul comerțului.
Acesta a produs toate efectele juridice încă la de încheierea sa, fiindu-i totodată opozabil și debitoarei.
Conform art. 1578 al. 1 lit. b din Codul Civil: debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau informat electronic, în care se arată identitatea cesionarului și se identifică în mod rezonabil creanța cedată.
Cu alte cuvinte acest text de lege prevede faptul că debitorul din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, este obligat să plătească independent de consimțământul lui la încheierea contractului de cesiune fond de comerț.
In cauza alegată prezentei judecăți în calitate de cesionar a încheiat la data de 20.07.2010 cu S.C. K. Inc S.R.L. în calitate de cedent, un Contract de vânzare-cumpărare fond de comerț.
In temeiul acestui contract m preluat toate drepturile și obligațiile patrimoniale și nepatrimoniale ale cedentului față de clientela cedată, inclusiv dreptul de a urmări și încasa debitele prezente și viitoare pe care clientela cedată le înregistrează sau le va înregistra. Astfel conform art. 3 pct. 3.4. din Anexa 279 la Contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț, a preluat facturile fiscale emise de către vânzătorul cedent până în prezent și neachitate de către client, prevăzute în extrasul de cont. nr. 657, din data de 20.07.2012, extras în care sunt expres prevăzute facturile fiscale în baza cărora și-a întemeiat cererea de emitere a ordonanței de plată împotriva debitoarei.
Totodată la data de 1 august 2012 a notificat debitoarei pentru opozabilitate, conform art. 1578 din Codul Civil, prin scrisoare recomandată Contractul de transfer fond de comerț astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Față de cele arătate mai sus, consideră că a făcut dovada caracterului nefondat al susținerii reclamantei conform căreia contractul de cesiune fond de comerț încheiat între ea și S.C. K. Inc S.R.L. nu este valabil.
Referitor la susținerile debitoarei potrivit cărora penalitățile de întârziere solicitate nu sunt temeinice, acestea sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Cu privire la aceste afirmații ale debitoarei, facturile fiscale au fost emise în baza serviciilor prestate față de debitoare, care au devenit scadente în termen de 15 zile de la data emiterii lor astfel cum prevede în mod expres art. 4.4. din cuprinsul Contractului de prestări servicii.
Având în vedere faptul că debitoarea nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile de plată până la data scadentă, a procedat la calcularea penalităților de întârziere conform art. 6.2. din Contract. Astfel acest articol prevede în mod expres faptul că pentru nerespectarea obligațiilor de plată beneficiarul va plăti penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective a debitului, penalități ce vor fi calculate la echivalentul în Euro al facturii. Totalul penalităților de întârziere pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Printr-o simplă analiză a Contractului de prestări servicii încheiat între părți și a actelor depuse la dosar se poate observa cu ușurință faptul că a respectat întru-totul clauzele contractuale care prevăd modalitatea de plată și de calculare a penalităților de întârziere.
Având în vedere faptul că debitoarea și-a dat consimțământul prin semnare și ștampilare la încheierea Contractului, acceptând toate clauzele astfel cum acestea au fost formulate, nu înțelege rațiunea prin care aceasta poate să facă toate aceste afirmații.
In primul rând, atâta timp cât există o clauză contractuală care prevede faptul că denunțarea contractului își produce efectele doar dacă cealaltă parte a fost notificată cu minim 120 de zile înainte de data expirării acestuia nu înțelegem cum debitoarea poate să susține că între părți a încetat Contractul ca efect al notificării trimise subscrisei cu 8 zile înainte.
In al doilea rând atâta timp cât în Contract există clauze care prevăd faptul că facturile fiscale se emit prin intermediul serviciului poștal iar acestea devin scadente în 15 zile de la data emiterii lor, susținerea debitoarei conform căreia facturile nu au fost acceptate prin semnare și ștampilare este nefondată și făcută cu scopul de a se sustrage de la plata debitului restant.
In al treilea rând penalitățile de întârziere au fost calculate astfel cum se prevede la art. 6.2 din Contractul încheiat între părți unde este menționat expres faptul că totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate. Astfel, susținerea debitoarei conform căreia penalitățile au fost calculate de către subscrisa cu scopul de a obține sume fabuloase este nefondată și făcută cu rea-credință.
În aserțiunea celor expuse în rândurile de mai sus toate susținerile debitoarei sunt nefondate și în contradictoriu cu clauzele înserate în Contract fiind mai mult decât evidentă reaua-credință și scopul de a se sustrage de la plata debitului restant având în vedere că aceasta și-a dat consimțământul prin semnare și ștampilare la încheierea contractului dintre părți.
Pentru toate considerentele arătate, solicită instanței de judecată, în principal respingerea excepțiilor invocate de către debitoare.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apărărilor formulate, ca fiind nefondate și pe cale de consecință solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și emiterea unei Ordonanțe de plată împotriva debitoarei U. A. Teritorială . să oblige debitoarea să achite suma totală de 11.046,87 lei, reprezentând debit principal și penalități de întârziere, la care se adaugă penalitățile de întârziere datorate în continuare.
Solicită obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
creditoarea . cu sediul social în Municipiul Cluj-N., ., ., identificată prin CUI RO_, fiind înregistrată la ONRC Cluj sub J12/1864/12.07.2012
debitoarea U. A. TERITORIALA . în Comuna Ciucsangeorgiu, ., jud. Harghita, având C._
Pronunțată în ședința publică de la 22 August 2013.
Președinte, S. I. | ||
Grefier, E. M. |
E.M. 02 Septembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4975/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 429/2013. Judecătoria... → |
|---|
