Somaţie de plată. Încheierea nr. 6270/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6270/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1358/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 6270/2013
Ședința publică din data de 02.04.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea .-ROMENA SRL și pe debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul art. O.U.G. nr. 119/2007,constată următoarele:
Pin cererea înregistrată la data de 22.01.2013 pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, .-ROMENA SRL în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de_,53 lei debit principal, reprezentând chirie și utilități aferente contractului de închiriere nr. 171/10.05.2004, aferente perioadei mai 2012 – ianuarie 2013 și penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 171/10.05.2004, având ca obiect închirierea imobilului situat în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr.30-32, jud. Cluj, hală în suprafață de 1339 mp. Începând cu luna martie 2012, debitoarea a înregistrat întârzieri tot mai mari la plata sumelor datorate cu titlu de chirie și consum utilități, iar mare parte din facturile emise din acea perioadă și până în prezent au rămas neachitate. În continuare a arătat că valoarea totală a debitului este de_,53 lei, din care suma de 27.651, 39 lei reprezintă contravaloare utilități aferente perioadei mai ( parțial) 2012 – noiembrie 2012, inclusiv, iar suma de 229.397, 14 lei, reprezintă chirie facturată și neachitată aferentă perioadei august 2012 – ianuarie 2013 inclusiv.
În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale (denumită în continuare O.U.G. nr. 119/2007).
În dovedirea cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 119/2007 s-au depus următoarele înscrisuri: contract de închiriere (f. 8-11), act adițional nr. 28/2010 (f.12), act adițional nr. 47 /2011 (f. 13), fișă penalități (f. 14), facturi fiscale (f. 15-29), situație contabilă (f. 31-42), corespondență (f. 46-47),
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Debitoarea a depus întâmpinare la data de 25.02.2013 prin care a solicitat respingerea cererii și cheltuieli de judecată.
În apărare a arătat că procedura ordonanței de plată este una derogatorie de la dreptul comun, iar creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă. Mai mult, nu există înscrisuri doveditoare ale pretențiilor creditoarei și existența caracterului contencios al pretențiilor deduse judecății, sumele pretinse de către creditoare fiind contestate de către aceasta.
Astfel, a arătat că este nereală susținerea potrivit căreia există în sarcina debitoarei o obligație de plată pentru suma de_,53 lei. Suma de 27.651, 39 lei, reprezentând contravaloare utilități a fost achitată, conform ordinelor de plată depuse la bancă ( anexa 1). La data promovării cererii de emitere a ordonanței de plată, creditoare avea cunoștință despre achitarea utilităților, fiind notificată în acest sens la data de 18.01.2013 ( anexa 2). În ceea ce privește plata utilităților a arătat că sumele cu acest titlu reprezintă fluctuații nejustificate.
În ceea ce privește chiria restantă, a arătat că acestei creanțe îi lipsește caracterul lichid. În acest sens a arătat că din anul 2004 de când se derulează raporturile contractuale dintre ele, nu au fost probleme în achitarea chiriei, până anul trecut, când au observat faptul că sumele facturate cu titlu de chirie și contravaloare servicii de curățenie nu sunt corect calculate. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința creditoarei prin notificările trimise (anexa 4), solicitând lămurirea situației. Cu toate acestea creditoarea nu a reglementat situația și nu a efectuat corecturile necesare, pentru a se putea ajunge la zi cu plățile, calculate în mod corect. Neconcordanțele se raportează la cel puțin două aspecte: pe de o parte creditoarea a aplicat un coeficient de actualizare al cuantumului chiriei pentru fiecare lună în care a facturat chiria, deși actualizarea trebuie făcută o singură dată pe an, rezultând astfel o majorare în mod fals, suma pretinsă nefiind cea datorată în mod real ( fiind nevoie de o expertiză contabilă pentru aflarea sumelor datorate în mod real); pe de altă parte a arătat că în calculul sumelor datorate s-a inclus contravaloarea salariului persoanei care asigură curățenia în imobil, integral, deși această sumă este datorată de debitoare numai în parte, proporțional cu suprafața închiriată. Debitoarea a arătat că și pentru lămurirea acestui aspect este nevoie de administrarea unui probatoriu complex.
În al doilea rând, a mai arătat debitoarea, nu există justificarea relațiilor contractuale pentru anul 2012 – 2013, deoarece prin contractul nr. 171/2004 și actul adițional nr. 28/2010 s-a acoperit perioada_.11.2011. A mai susținut că înscrisurile efectuate în actele contabile ale creditoarei nu sunt corecte și nu reflectă întru totul realitatea. În ceea ce privește plata utilităților, a arătat că nu există nicio factură în acest sens. Legat de suma de 229.397, 14 lei, solicitată cu titlu de chirie, a arătat că facturile de chirie nu corespund valoric cu sumele pretinse. Cu privire la angajamentul de plată, care a fost semnat de către debitoarea, a arătat că acele sume au fost achitate deja de către debitoare.
A mai arătat faptul că în condițiile în care debitoarea contestă creanța solicitată, procedura capătă caracter contencios, caracter incompatibil cu procedura ordonanței de plată reglementată de OUG nr.119/2007.
În ceea ce privește contextul în care a fost promovată cererea de ordonanță de plată, debitoarea a mai învederat faptul că în cursul anului 2012 între părți a existat o corespondență amplă pentru reglementarea situației plăților necesar a fi efectuate. A mai arătat că a sesizat creditoarei, faptul că există facturări ale unor sume nedatorate – plata unor servicii de curățenie și pentru spațiul care nu este închiriat acesteia, respectiv plata unei sume actualizate în fiecare lună cu indicele inflației, deși nu s-a convenit astfel.
În drept, debitoarea a invocat prevederile art. 9 alin.1 din OUG nr. 119/2007, art. 115 și următoarele C. proc. civilă, art. 338alin.2 coroborat cu art. 335 C. proc. civilă, art. 379 C. proc. civilă, art. 4 alin.3 din Legea nr.469/2002.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie: OP (f. 23), corespondență cu creditoarea (f. 24), calcul utilități (f. 36-38), facturi fiscale (f. 39 -69),
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei somații de plată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea .-ROMENA SRL, în calitate de locator și debitoarea ., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 171/10.05.2004, având ca obiect închirierea imobilului situat în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr.30-32, jud. Cluj, hală în suprafață de 1339 mp. În baza acestui contract (f. 8-11), și a actelor adiționale nr. 28/2010 (f. 12) și 47/2011 (f. 13), creditoarea a emis mai multe facturi fiscale, iar o parte din facturile emise au rămas neachitate, totalizând un debit în valoarea totală de_,53 lei, din care suma de 27.651, 39 lei reprezintă contravaloare utilități aferente perioadei mai ( parțial) 2012 – noiembrie 2012, inclusiv, iar suma de 229.397,14 lei, reprezintă chirie facturată și neachitată aferentă perioadei august 2012 – ianuarie 2013 inclusiv.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 al aceluiași articol.
În ceea ce privește caracterul comercial al raportului juridic obligațional din care s-a născut creanța comercială, instanța arată că, în temeiul art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți, ori raportat la art. 7 din Codul Comercial, societățile comerciale sunt comercianți.
Din analiza actului normativ de care creditoarea a înțeles să se prevaleze rezultă că domeniul de aplicare este limitat la creanțele necontestate de debitor. Astfel, în art. 9 din O.U.G. nr. 119/2007 se prevede că, sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare, iar instanța este obligată să verifice dacă această contestație este întemeiată.
De altfel, în art. 5 din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000, în baza căreia a fost transpusă O.U.G. nr. 119/2007, se stipulează obligația statelor membre de a garanta obținerea titlului executoriu, cu condiția ca datoria sau aspectele procedurii să nu fie contestate. Prin urmare, întreaga procedură a emiterii ordonanței de plată în baza O.U.G. nr. 119/2007 este instituită pentru recuperarea creanțelor necontestate.
În cauză, instanța constată că atât creanța cât și penalitățile de întârziere pretinse de către creditoare au fost contestate de către debitoare, prin întâmpinarea depusă la data de 25.02.2013, iar contestația debitoarei este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta” iar în baza art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
Față de aceste prevederi, instanța apreciază că, creanța este certă atunci când existența ei este neîndoielnică, ori, în speță, creanța pretinsă de către creditoare împotriva debitoarei nu are caracter cert, întrucât pe de o parte debitoarea arată că plata utilităților în valoare de 27.651, 39 lei solicitate, a fost achitată prin OP-urile de la fila 87 din dosar. De asemenea, debitoarea a contestat modul de calcul a sumelor facturate cu privire la aplicarea coeficientului de inflație, la modul de repartizare a cheltuielilor de întreținere încă înainte de promovarea acestei cereri de emitere a ordonanței de plată (f.88).
Chiar dacă facturile fiscale au fost acceptate la plată de către debitoare, cele expuse anterior conduc la existența unor aspecte, ce necesită abordarea fondului raporturilor juridice stabilite între părți, fapt care contravine procedurii sumare a ordonanței de plată, având în vedere caracterul specific, de pipăire a fondului, soluția urmând a fi cea de respingere a cererii, deoarece altfel s-ar transforma somația de plată într-o veritabilă acțiune de drept comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei .-ROMENA SRL în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, instanța va obliga creditoarea la plata către debitoare a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea .-ROMENA SRL, cu sediul în Cluj-N., .-32, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Cluj-N., .-36, jud. Cluj.
Obligă creditoarea la plata către debitoare a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGAADRIANA-M. F.
Red.Dact/I.G./4 ex/09.04.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6758/2013.... → |
|---|
