Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 21724/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. - N.
C.-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2013
Ședința publică din data de 12.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. G.
GREFIER: D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe creditoarea .., în contradictoriu cu debitoarea . SRL., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, fiind consemnate în încheiere de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 16.09.2013, sub nr._, creditoarea . a solicitat instanței obligarea debitoarei . SRL. la plata sumei de_,74 lei reprezentând debit principal conform facturilor fiscale emise în baza contractului de subînchiriere nr. 85/23.05.2012 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere și a sumei de 7056,80 lei reprezentând cheltuieli de recuperare debit conform art. 1350, art 1521-1526 C.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 23.05.2012 a încheiat cu debitoarea contractul de subînchiriere nr. 85/2012. Cu toate că creditoarea și-a îndeplinit obligația de a asigura liniștita folosință a imobilului care face obiectul contractului, debitoarea nu a achitat obligația de plată a chiriei, acumulând un debit principal de_,74 la care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere conform art. 5 din contractul de subînchiriere.
În drept creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1013-1022 C.proc.civ..
Cererea a fost legal timbrată potrivit prevederile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei conform Chitanței nr. 779/02.10.2013.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate înscrisuri: Contractul de subînchiriere nr. 85/23.05.2012 (filele 5-20), facturi fiscale (filele 21-26), somația de plată (filele 3-4).
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 05.11.2013 instanța a încuviințat reclamantei și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, la data de 23.05.2012 între creditoarea . și debitoarea . SRL. s-a încheiat contractul de subînchiriere nr. 85/23.05.2012 (filele 5-13) prin care creditoarea s-a obligat să pună la dispoziția debitoarei folosința exclusivă a imobilului situat în Apahida, ., jud. C., debitoarea obligându-se, în schimb, la plata prețului în cuantum de 2800 Euro pe lună și, distinct de aceasta, la plata utilităților consumate potrivit facturilor emise de societățile prestatoare de servicii.
La data de 20.09.2012 părțile au încheiat un act adițional la contractul de subînchiriere nr. 85/23.05.2012 ( filele 14-15) prin care au convenit ca începând cu data de 01.10.2012 locatorul să pună la dispoziția locatarului și folosința unui spațiu exterior în suprafață de 1116 mp, în schimbul sumei de 390 Euro+TVA/lună.
Deși creditoarea și-a îndeplinit obligația contractuală, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a chiriei, înregistrând un debit de_,74 lei.
În drept, potrivit art.1.013 (1) Cod procedură civilă „ Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Potrivit art.662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau cânt titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului a ajuns la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește determinarea dobânzii, art. 1017 alin. 1 C. proc. civilă prevede că „dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru”.
În speță, instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de către art. 1013 alin.1 C. proc. civilă privind procedura ordonanței de plată.
Instanța constată că în cauză este vorba despre o creanță, întrucât existență ei rezultă din însuși actul de creanță, respectiv din contractul de subînchiriere nr. 85/23.05.2012 și din actul adițional în care sunt prevăzute obligația de plată a debitului principal și clauza penală stipulată pentru întârziere, cât și din facturile fiscale emise în baza acestora care au fost însușite de către debitoare prin semnătură. De asemenea, creanța are un caracter lichid, obiectul său fiind determinat prin însuși actul de creanță, cât și prin facturile fiscale emise în baza acestuia, în ceea ce privește debitul principal, și determinabil potrivit art. 5 din contract, în ceea ce privește debitul accesoriu. Mai mult, creanța este exigibilă dat fiind faptul că termenul prevăzut de art. 4 alin. (6) și art. 5 alin (3) din contract pentru executarea ei s-a împlinit.
În consecință, coroborând înscrisurile de la dosar instanța apreciază că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii de către creanță a tuturor condițiilor prevăzute de art. 1013 alin.1 C. proc. civilă necesare emiterii unei ordonanțe de plată. De asemenea, față de lipsa depunerii întâmpinării de către debitoare, instanța va face și aplicarea prevederilor art. 1018 alin.3 C. proc. civilă, considerând acesta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
În ceea ce privește determinarea penalităților, art. 1017 alin. 1 C. proc. civilă prevede că „dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru”.
Având în vedere că părțile au stabilit nivelul penalităților pentru plata cu întârziere, prin art. 5 din contract la valoare de 0.1% pe zi de întârziere, începând cu a șasea zi de la scadența facturii,va obliga debitoarea la penaliatăți în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal, începând cu a șasea zi de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 7056,80 lei, reprezentând cheltuieli de recuperare debit conform art. 1350, 1521-1526 C.civ., instanța îl va respinge ca fiind neîntemeiat.
În primul rând, potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În speță, creditoarea nu a adus nicio probă în susținerea prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit prin efectuarea demersurilor pentru recuperarea debitului său. Mai mult decât atât, pentru executarea cu întâziere a obligațiilor contractuale, părțile au prevăzut o clauză penală în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, care reprezintă o evaluare anticipată a prejudiciului care poate fi suferit de către părți într-o atare situație. Pe cale de consecință creditorul nu mai are dreptul să pretindă și alte despăgubiri, chiar dacă prejudiciul ar fi mai mare decât suma care face obiectul clauzei penale.
În al doilea rând, cu toate că prin acest capăt de cerere creditoarea urmărește să obțină obligarea debitoarea la plata unei sume de bani care rezultă dintr-un contract civil în sensul art. 1013 C.proc.civ., totuși, această creanță nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că debitoarea a căzut în pretenții, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea creditoarei, în cuantum de 200 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. C. C. SRL cu sediul procesual ales în București, ., . prin . DEBTS MANAGEMENT SRL în contradictoriu cu debitoarea S.C. T&S M. S.R.L., cu sediul în C.-N., ., ..
Somează debitoarea să achite creditoarei suma de 47.424,74 lei de lei, cu titlu de debit principal precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate începând cu a șasea zi de data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Respinge cererea de obligare a debitoarei la plata sumei de 7056,80 lei, reprezentând cheltuieli de recuperare, ca fiind neîntemeiată.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
I. G. D. S.
Red.Dact/I.G./4 ex/13.11.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
