Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturii fiscale.

Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1013 și urm. C.p.c.

Conform art. 1013 C.p.c, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Conform art. 1.014.alin. 1 C.p.c. creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Potrivit art. 1.015 C.p.c., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, la cerere se anexează și dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă. În cauză creditorul s-a conformat acestor dispoziții.

Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.

În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract încheiat între profesioniști, care, în conformitate cu prevederile art. 3 Cod comercial este un act de comerț obiectiv.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 C.proc.civ. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.8).

Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.

Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 10, 249 C.p.c, că a executat propriile obligații.

Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.

În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.p.c.

Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1021 alin. 2 C.p.c. va admite în parte cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 15.823,63 lei, reprezentând debit neachitat.

Referitor la cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 195/11.02.2009, încheiat între părți.

În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere asupra sumei datorate, către creditoare, penalități ce vor fi calculate conform art. 628 alin. 2 C.p.c., factura_/04.12.2012 fiind scadentă la 02.02.2013 (f.8), astfel că penalitățile se vor calcula începând cu data de 03.02.2013 astfel cum a solicitat creditoarea având în vedere dispozițiile art. 9 C.p.c.

Între părțile contractante a intervenit o clauză penală valabilă, în acest sens fiind contractul de vânzare-cumpărare nr. 195/11.02.2009, încheiat între părți, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 969 și art. 970 C.civ.

Din aceste considerente instanța va obliga pârâtul debitor să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, penalități ce se vor calcula de la 03.02.2013 până la achitarea integrală a debitului.

În conformitate cu prevederile art. 1021 alin. 2, 3 C.p.c., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 15 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 C.proc.civ., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Potrivit art. 452 C.p.c. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.

Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces respectiv pentru suma de 200 lei (taxa timbru (f.4), onorar avocat în cuantum de 1500 lei (f.16) și onorar executor în cuantum de 50 lei (f.15).

Având în vedere cele de mai sus, precum și art. 9 C.p.c. (principiul disponibilității) instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 1750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

ORDONĂ:

Admite cererea de emitere a ordonanței de plată, formulată și precizată de creditoarea . Impex SRL cu sediul în Cluj-N., .. 1-3, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea .>cu sediul în Carei, ., jud. Satu-M..