Succesiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2372/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2013
Ședința Publică din 02 octombrie 2013
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: S. F. C.
GREFIER: O. C. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtele Ș. A. și P. F., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în data de 1 octombrie 2013, reclamanta și pârâta P. F. au depus concluzii scrise și că mersul dezbaterilor a avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
Reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013 sub dosar civil nr._ /2012 reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ș. A. și P. F. următoarele:
1. să se constatate că masa succesorală rămasă după defuncta A. M., fostă căsătorită P., decedată la data de 11.09.2010 se compune din:
- terenurile în suprafață totală de 3 ha și 1500 mp, înscrise în Titlul de proprietate nr._/_ eliberat la data de 17.03.1994 situate pe raza administrativă a satului Bocșița, .;
- dreptul de folosință a locului de înhumare din Cimitirul Mănăștur, ., în suprafață de 3,75 mp, drept de folosință ce derivă din contractul de concesiune încheiat în 2003 cu Primăria municipiului Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public.
2. să se stabilească că moștenitoarele defunctei sunt reclamanta, alături de pârâte, toate în calitate de fiice ale defunctei, revenindu-le fiecăreia cota de 1/3 a parte din masa succesorală, urmând a se dispune predarea acesteia pe seama moștenitoarelor, în cotele legale indicate;
3. să se dispună sistarea stării de indiviziune, în principiu și apoi în fond, în natură asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, prin atribuirea acestora după cum urmează:
- terenurile în suprafață totală de 3 ha și 1500 mp, înscrise în Titlul de proprietate nr._/_ eliberat la data de 17.03.1994 să fie atribuite în favoarea lui Ș. A., fără plata de sulte în favoarea celorlalte copartajante;
- dreptul de folosință a locului de înhumare din Cimitirul Mănăștur, . în suprafață de 3,75 mp, drept de folosință ce derivă din contractul de concesiune încheiat la data de 1993 cu Primăria Municipiului Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public, să fie atribuit în favoarea reclamantei, fără plata de sulte în favoarea celorlalte copartajante.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Titlul de proprietate nr._/_ eliberat la data de 17.03.1994 în favoarea antecesoarei sale, A. M., fostă căsătorită P. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate în satul Bocșița, ., în suprafață de 3 ha și 1500 mp. În anul 1993, A. M. a încheiat un contract de concesiune cu Primăria mun. Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public, prin care s-a concesionat un loc de înhumare în Cimitirul Mănăștur, . în suprafață de 3,75 mp pe un termen de 20 de ani, termen prelungit o singură dată la expirarea termenului, fie de titular, dacă mai este în viață la expirare, fie de moștenitor. La data de 11.09.2010 A. M. a decedat, iar moștenitoarele sunt reclamanta și pârâtele în calitate de fiice ale defunctei, fiecare având cota de 1/3 a parte din masa succesorală. Pentru a dezbate succesiunea a notificat pe cele două surori pentru a se prezenta la cabinetul avocatului său pentru a stabili aspecte legate de demararea procedurii succesorale și sistarea stării de indiviziune, notificare căreia nu i s-a dat curs. În acest context a promovat prezenta acțiune pentru succesiune și partaj al masei succesorale. Raportat la modalitatea de partaj a arătat că aceasta corespunde întrutotul folosinței faptice, reclamanta fiind singura care a îngrijit locul de înhumare de la data decesului mamei sale și până în prezent, iar terenurile din titlul de proprietate au fost folosite de pârâta Ș. A..
În drept s-au invocat art.650 și urm. C.civ (1864), art.728 C.civ, art.673¹ și urm. C.civ (1864).
Cererea a fost legal timbrată cu 626,1 lei taxă judiciară de timbru și 7,65 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.06.2013 pârâta Ș. A. a arătat că este de acord cu modalitatea de sistare a stării de indiviziune propusă de reclamantă.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta P. F. nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu este de acord cu modalitatea de partaj propusă de reclamantă, solicitând ca dreptul de folosință asupra locului de veci să îi fie atribuit.
La data de 19.09.2013 pârâta P. F. a depus note de ședințe în care a dezvoltat pe larg poziția sa procesuală.
Pe fondul cauzei, a arătat pârâta că este de acord doar cu admiterea primelor două petite, iar în ceea ce privește al treilea petit referitor la partaj a solicitat atribuirea locului de veci. Din întreaga masă succesorală rămasă după defuncta sa mamă a solicitat doar atribuirea locului de veci, restul bunurilor urmând să fie împărțite de celelalte surori. După decesul mamei sale a fost constant la locul de veci și s-a ocupat de îngrijirea acestuia. A solicitat înlăturarea declarațiilor martorilor propuși de reclamantă, D. C. și R. B. întrucât aceștia sunt prepuși ai fiicei reclamantei, iar declarațiile acestora sunt posibil a fi părtinitoare. De asemenea, reclamanta mai deține un loc de veci situat în același cimitir, în ., în imediata vecinătate a celui care a aparținut mamei sale și consideră că singura rațiune a reclamantei pentru a obține un al doilea loc de veci este doar de ordin financiar, aceasta urmărind înstrăinarea lui și nu păstrarea lui în familie. Din timpul vieții sale, defuncta a asigurat-o că locul de veci îi va reveni, iar faptul că reclamanta dorește din întreaga masă succesorală numai locul de veci se datorează faptului că în timpul vieții mamei lor, reclamanta a primit apartamentul cu o cameră în care locuia defuncta în cartierul Mănăștur prin contract de vânzare-cumpărare, dar fără plata unei sume de bani, defuncta nefiind niciodată îngrijită de reclamantă.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială, fiind audiați martorii D. C. C., R. B. și J. Măreoara, declarațiile acestora fiind consemnate la dosar (f.42-43,57).
Analizând materialul probator aflat la dosar, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile de stare civilă aflate la dosar, instanța constată că reclamanta P. M. este fiica numitei P. M. (certificat de naștere ..p. nr._), iar, pârâtele Ș. A. și P. F. sunt de asemenea, fiice ale numitei P. M. (f.10-11).
Potrivit certificatului de căsătorie C3 nr._ numita P. M. a purtat anterior căsătoriei sale numele de A. (f.15), iar potrivit certificatului de deces . nr._ numita A. M. a decedat la data de 11.09.2010, având ultimul domiciliu în Cluj-N., ., .).
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că bunurile rămase după defuncta A. M., antecesoarea părților, sunt dreptul de folosință asupra locului de mormânt situat în Cimitirul Mănăștur, ., în suprafață de 3,75 mp atribuit de Primăria Municipiului Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public, precum și terenurile în suprafață totală de 3 ha și 1500 mp înscrise în Titlul de proprietate nr._/_ emis la data de 17.03.1994 de către Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor S. pe teritoriul satului Bocșița, . (f.9,16).
În drept, cu privire la legea civilă aplicabilă, potrivit art.91 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009, moștenirile deschise înainte de . Codului civil (01.10.2010- n.n.) sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Având în vedere că prezenta cauză privește moștenirea unei persoane care a decedat la data de 11.09.2010, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit art.651 și art.659 C.civ. (1864) succesiunile se deschid prin moarte și sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, iar potrivit art. 653 alin.1 C.civ „descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului” (cu alte cuvinte sunt sezinari, nefiind necesară predarea succesiunii). Totodată, potrivit art. 689 C.civ „acceptarea (succesiunii- n.n.) poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, în temeiul art. 111 C.pr.civ instanța va constata că masa succesorală rămasă după defuncta A. M. se compune din bunurile indicate mai sus, iar reclamanta P. M. și pârâtele Ș. A. și P. F. au calitatea de moștenitoare ale defunctei A. M., în calitate de fiice, având cota de 1/3 parte fiecare din masa succesorală.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale, instanța reține că potrivit art. 728 alin.1 C.civ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când a exista convenții sau prohibiții contrare.
Cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune, părțile au ajuns doar la o înțelegere parțială, respectiv ca terenurile înscrise în titlul de proprietate să revină pârâtei Ș. A., întrucât aceasta s-a ocupat de aceste bunuri, dar nu a existat înțelegere cu privire la partajul dreptului de folosință asupra locului de veci, atât reclamanta, cât și pârâta P. F. solicitând atribuirea sa.
De regulă, bunurile supuse împărțelii sunt acelea asupra cărora poartă dreptul real al defunctului, drept care s-a transmis moștenitorilor, existând bunuri precum dreptul real de folosință asupra locului de înmormântare și lucrărilor funerare care pot forma obiectul partajului doar în mod excepțional, acesta fiind transmis în indiviziune soțului supraviețuitor și rudelor celor mai apropiate ale defunctului, potrivit regulamentelor cimitirelor.
Dreptul de folosință al defunctei A. M. asupra locului de veci situat în Cimitirul Mănăștur, ., în suprafață de 3,75 mp, a fost obținut pentru perioada anilor 1993-2013, fiind prima concesiune.
Potrivit art. 43.1 din Regulamentul de funcționare a cimitirelor administrate de Consiliul Local Cluj-N., aprobat prin HCL nr.158/2008 și HCL nr.75/2010 „în caz de deces a titularului concesiunii, dreptul de folosință asupra locului veci se transmite potrivit legilor succesorale înscrise în Codul civil în intervalul duratei concesiunii.”
Raportat la faptul că părțile nu au înțeles să rămână în indiviziune cu privire la locul de veci al defunctei lor mame și întrucât potrivit regulamentului cimitirelor menționat transmiterea dreptului de folosință în caz de deces al titularului se face conform dreptului comun, instanța constată că nu există niciun impediment pentru a face ieșirea din indiviziune cu privire la acest drept, având în vedere că acest loc de veci nu prezintă o legătură indisolubilă de familie (cum ar exista de exemplu dacă în acel loc de veci ar fi fost înmormântate mai multe generații ale aceleiași familii existând o tradiție în acest sens).
Pentru a face ieșirea din indiviziune, instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C.pr.civ conform căruia la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În speță, instanța a constatat că atât reclamanta, cât și pârâta s-au ocupat de locul de veci, fără ca vreuna dintre acestea să aducă vreo îmbunătățire semnificativă cu privire la acesta. Astfel, din declarațiile martorilor audiați a reieșit că mormântul era curățat periodic atât de către reclamantă, cât și de pârâta P. F., împrejmuirea de beton a mormântului existând încă din timpul vieții mamei părților.
Cu toate că reclamanta a încercat că acrediteze ideea prin depozițiile martorilor D. C. și R. B. că doar aceasta s-a ocupat de îngrijirea mormântului, instanța a reținut că acești martori sunt prepuși ai fiicei reclamantei, iar din mărturiile acestora a reieșit că reclamanta mergea să curețe periodic mormântul, fără să cunoască că și reclamanta are un loc de veci alături de cel al mamei sale, astfel că nu reiese că scopul explicit al deplasărilor ar fi fost numai pentru îngrijirea locului de veci al mamei părților.
De altfel, și martora J. Măreoara care cunoștea familia părților de mult timp, inclusiv pe defunctă, a declarat că și pârâta P. F. se ocupa de locul de veci al mamei sale.
Ca urmare, criteriul propus de reclamantă referitor la exclusivitatea îngrijirii locului de veci nu poate fi primit, cum nu poate fi primită nici susținerea că a fost singura care s-a ocupat de îngrijirea mamei sale și ca atare ar fi doar ea îndreptățită la primirea dreptului de folosință al locului de veci.
Din mărturisirile reclamantei și ale pârâtei P. F. făcute în fața instanței, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar și depoziția martorei J. Măreoara, instanța a constatat că toate cele trei surori s-au ocupat de îngrijirea mamei lor în funcție de contextul împrejurărilor în care s-au aflat, iar în ultima perioadă a vieții sale, defuncta A. M. a locuit singură într-un apartament, pe care l-a înstrăinat în timpul vieții sale către reclamanta P. M. (prin donație și vânzare-cumpărare).
Având în vedere că atât reclamanta, cât și pârâta P. F. par îndreptățite în egală măsură la atribuirea dreptului de folosință asupra locului de veci, instanța va căuta alte criterii pentru a se stabili modalitatea de partaj. Astfel, instanța a constatat că pârâta a invocat faptul că din timpul vieții sale, defuncta A. M. a atribuit reclamantei un imobil, fapt necontestat de către reclamantă, iar martora J. Măreoara a declarat că din auzite știa că defuncta A. a promis că va rămâne după decesul său casa reclamantei P. M., terenurile unei alte fiice, iar locul de veci să rămână pârâtei P. F..
Constatând că reclamanta mai deține un loc de veci, că atât reclamanta, cât și pârâta s-au ocupat de îngrijirea locului de mormânt, precum și de defuncta lor mamă, în temeiul art. 728 alin.1 C civ și art. 673 ind. 9 C.pr.civ instanța va atribui dreptul de folosință asupra locului de veci situat în Cimitirul Mănăștur, ., în favoarea pârâtei P. F., fără plata unei sulte în favoarea celorlalte copartajante.
În ceea ce privește terenurile înscrise în titlul de proprietate, având în vedere acordul părților, în temeiul art.728 alin.1 C.civ instanța le va atribui pârâtei Ș. A., fără plata unei sulte în favoarea celorlate copartajante.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legale mai sus indicate, instanța va admite în parte acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Ș. A. și P. F. conform dispozitivului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocațial în sumă de 1000 lei conform chitanței nr._/02.09.2013, iar pârâta P. F. a achitat onorariu avocațial în sumă de 868 lei conform chitanței nr.1565/18.09.2013.
Văzând prevederile art. 274 C. pr.civ și ale art. 276 C.pr.civ raportat la obiectul litigiului, la pretențiile fiecăreia părți, la modalitatea de sistare a indiviziunii și la culpa procesuală a fiecăreia dintre părți, instanța va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. M. cu domiciliul în Cluj-N., .-20, . în contradictoriu cu pârâtele Ș. A. cu domiciliul în sat Florești, ., . și P. F. cu domiciliul în Cluj-N., .-72, ., jud.Cluj, și în consecință:
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta A. M. (fostă căsătorită P.), având CNP_, decedată la data de 11.09.2010, cu ultimul domiciliu în Cluj-N., ., . se compune din următoarele bunuri:
- terenurile în suprafață de 3 ha și 1500 mp, înscrise în Titlul de proprietate nr._/_ eliberat la data de 17.03.1994 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor S., pe raza administrativă a satului Bocșița, .;
- dreptul de folosință a locului de înhumare din Cluj-N., Cimitirul Mănăștur, . în suprafață de 3,75 mp, drept care derivă din contractul de concesionare încheiat în anul 1993 cu Primăria Municipiului Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public.
Constată că au calitatea de moștenitoare ale defunctei A. M., reclamanta P. M., pârâta Ș. A. născută P. și pârâta P. F., toate în calitate de fiice ale defunctei, fiecare având cota de 1/3 parte din masa succesorală.
Dispune sistarea stării de indiviziune în natură asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, prin atribuirea lor după cum urmează:
- terenurile în suprafață totală de 3 ha și 1500 mp, înscrise în Titlul de proprietate nr._/_ eliberat la data de 17.03.1994 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor S., pe raza administrativă a satului Bocșița, . în favoarea pârâtei Ș. A., fără plata unei sulte în favoarea celorlalte copartajante;
- dreptul de folosință a locului de înhumare din Cluj-N., Cimitirul Mănăștur, . în suprafață de 3,75 mp, drept care derivă din contractul de concesionare încheiat în anul 1993 cu Primăria Municipiului Cluj-N., Serviciul Administrare Cimitire Domeniul Public în favoarea pârâtei P. F., fără plata unei sulte în favoarea celorlalte copartajante.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2013.
JUDECATOR,GREFIER,
S. F. C.O. C. E.
Red./Dact./SFC./5ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1857/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1342/2013.... → |
|---|
