Suspendare provizorie. Sentința nr. 3259/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3259/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 22726/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3259/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . SRL și pe intimata . IFN SA PRIN MANDATAR ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, administrator L. O., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei la data de 15 ianuarie 2013 situația finanțării autoturismului prin I. L. și ulterior la data de 18 februarie 2013 copia certificată a dosarului execuțional de către B. C. M. R..
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate în acțiunea introductivă precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata . IFN SA, anularea formelor și actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 780/2012 al B. C. M. R.; anularea executării însăși, executarea silită prin care se dorește executarea sumei de 10.760,60 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că a luat cunoștință de actul de executare la data de 26.09.2012 dată la care a primit somația din partea B. C. M. R., somația emisă în dosar execuțional nr. 780/2012, în temeiul Contractului de leasing financiar nr._ din data de 5.08.2008.
La data de 27.09.2012 s-a prezentat la B. C. M. R., unde a solicitat dosarul și a informat executorul că dorește să depună contestație la executare silită deoarece nu există nici un debit în acest caz și este vorba de un abuz fără margini din partea intimatei . IFN SA.
Contestă atât legalitatea actelor/formelor de executare cât și executarea însăși deoarece nu există nici un debit real ci doar un debit inventat de intimată prin „ ingerii financiare” abuzând de un cadru legal favorabil sperând că nu se va face contestație la executare. Chiar dacă ar exista un debit, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
În fapt, între cele două, părți la data de 5.08.2008 a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._.
Contractul de leasing financiar nr._/2008 a fost reziliat pe cale amiabilă între părți la data de 12.05.2009, după ce în prealabil, la data de 7.05.2009,. reprezentantul . SA a preluat autoturismul maca F. Linea, ce a făcut obiectul contractului de leasing.
După email-uri repetate către intimată prin care solicită o modalitate prin care să facă plata cash a ratelor către intimată deoarece contul firmei era blocat temporar, răspunsul a fost că nu este nici o posibilitate decât prin transfer bancar. La data de 7.05.2009 a efectuat plata către intimată iar la aproximativ o oră după efectuare a plății a sosit la biroul firmei reprezentantul intimatei care îi solicita să predea autoturismul pe motiv că are întârzieri la plată mai mult de 20 de zile. A prezentat dovada plății făcută cu doar o oră înainte spunând că în acel moment este la zi cu plata ratelor și a penalităților, deci, nu este nici un motiv de preluare a autoturismului. A explicat motivul întârzierii iar în aceeași zi a încercat de nenumărate ori să aibă o discuție cu cineva de la . IFN SA da fără succes. Într-un final reprezentantul intimatei s spus că poate păstra mașina doar dacă în interval de o oră mai achită încă 2500 lei taxa de întârziere. A refuzat să achite această sumă și a predat autoturismul reprezentantului intimatei. A doua zi în data de 8.05.2009 intimata confirma că a încasat suma de 2.423,21 lei reprezentând ratele restante și penalitățile și că nu mai are alte datorii.
La data de 1.06.2009 autoturismul a fost vândut unei doamne din Cluj cu care s-a întâlnit întâmplător în oraș în ziua respectivă și care i-a confirmat că a cumpărat autoturismul.
La data de 15.06.2009 a fost informat de intimată că autoturismul a fost vândut și că a mai rămas de plată suma de 1.012,20 lei. A achitat suma în ziua respectivă.
La data de 16.06.2009 a fost informat că intimata a încasat banii și începând ci această dată contractul încetează să mai producă efecte.
La data de 12.11.2010 după mai bine de un an de zile a avut neplăcuta surpriză să constate că din contul . SRL a fost executată silit suma de 4.613,58 lei de către executor I. L. IFN SA, dl. S. C., în baza dosarului de executare nr. 364/2010.
Solicitând explicații Executorului I. L. IFN SA, dl. S. C. i-a răspuns că ar fi trebuit să facă contestație în termenul legal dacă este nemulțumit. Precizează că nu a fost înștiințat de către acesta de faptul că ar avea un debit către intimată.
Actul de executare emis în dosarul execuțional nr. 780/2012 în temeiul Contractului de leasing financiar nr._ din data de 5.08.2008 prin care se dorește executarea sumei de 10.760,60 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită este tot pe aceiași temă, adică debitul reprezintă finanțarea reacoperită după vânzarea autoturismului.
Începând cu data de 16.06.2009 nu a mai primit nici un fel de factură sau notificare din partea intimatei.
La dosarul execuțional nr. 780/2012 nu a existat nici o factură care s dovedească debitul pretins.
În condițiile în care contractul de leasing a fost reziliat în cursul lunii mai 2009, iar la data de 31.12.2009 nu exista o sumă pretinsă de intimată, nu se explică cuantumul, natura debitelor, data și actele justificative privind suma solicitată prin ultima notificare adică suma de 10.760,60 lei.
Presupusa creanță a intimatei este o creanță inventată deci o creanță ilegală.
Creața nu are caracter cert, lichid și exigibil.
Intimata nu a suferit nici un prejudiciu, autoturismul fiind valorificat la foarte scurt timp după cea fost preluat de la contestatoare, iar facturile emise către contestatoare au fost achitate până la data ridicării autoturismului.
Un autoturism cu o vechime de 8 luni și achitat în proporție de 40% putea fi vândut fără probleme la 60% din valoarea lui în anul 2009, lucru care s-a și întâmplat altfel nu era nici un motiv să fie vândut la o lună de la preluare. Doamna care a cumpărat autoturismul i-a confirmat că a preluat mai departe contractul de leasing.
Potrivit disp. OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing - art. 15 – în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului. Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate șți toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală. Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapto sarcină evidentă excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractante și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală.
Pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a executării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu rămâne nereparat în cazul înlăturării daunelor interese menționate, creditorului fiindu-i restituite echipamentele contractate și obținând toate sumele datorate până la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitățile aferente.
În drept: art. 399, art. 400, art. 403 alin. 1 din C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată intimata . IFN SA, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Susține că între intimată și contestatoare a intervenit contractul de leasing financiar nr._/5.08.2008 ce a avut ca obiect transmiterea de către intimată către contestatoare a dreptului de folosință asupra autoturismului marca F. Linea 1.4 77CP, în schimbul achitării finanțării acordate în 48 de rate de leasing.
În urma acumulării de întârzieri la plata ratelor de leasing, intimata, a procedat la rezilierea contractului fără nici o notificare sau formalitate prealabilă, în temeiul pactului comisoriu de ultim grad prevăzut la art. 12.4.ii) din contractul de leasing și recuperarea autoturismului.
Contractul fiind reziliat pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, reclamantul avea obligația predării bunului și achitării contravalorii clauzei penale prev. în cuprinsul art. 13 din Contractul de leasing financiar și anexele acestuia.
Împotriva executării silite începute în contra debitorului, acesta a înțeles să promoveze prezenta contestație la executare.
Menționează că debitul în cuantum de 9330,70 lei reprezintă facturi de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr._/5.08.2008 așa cum rezultă din Calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate. La debitul restant se adaugă și cheltuieli de executare în cuantum de 1429,9 lei.
Deși arată că această reziliere a intervenit în temeiul acordului părților, nu face nici o dovadă în acest sens, precizând doar că în cuprinsul procesului verbal de predare primire al autovehiculului s-ar face mențiunea nu există sume de recuperat.
Bunul a fost recuperat la data de 7.05.2009, cu ajutorul executorului judecătoresc S. D. M.. Astfel, solicită să se observe, încă de la început lipsa realităților prezentat cu privire la aspectul predării și solicitării unor sume suplimentare de către reprezentantul intimatei.
Solicită a se reține faptul că în procesul verbal indicat se precizează că acest contract a fost reziliat și nicidecum faptul că nu există sume de recuperat în temeiul contractului.
Prin executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. 364/2010 au fost recuperate o parte a sumelor datorate de către debitoarea-contestatoare, respectiv cele rezultând cele rezultând exclusiv din facturi fiscale, cu excepția sumei de 11,90 lei. Executorul financiar nebancar nu a aplicat dispozițiile art. 373 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ. calculând penalitățile datorate de debitor, verificând sumele încasat și dacă sunt recuperate și celelalte costuri de finanțare, astfel că s-a văzut nevoită să reia procedura de executare silită în contra debitorului, pentru sumele care mai trebuiau achitate în temeiul prevederilor contractuale.
Valoarea totală de plată pentru acest contract, potrivit clauzelor legale și contractuale este de 9.330,70 lei sumă pentru are s-a solicitat executarea silită, având în vedere că debitoarea nu s-a conformat obligației de plată a acestora.
Potrivit disp. art. 15 din OG 51/1997 „dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Ori, atâta timp cât însăși art. 15 folosește sintagma „în temeiul contractului de leasing” este evident faptul că toate sumele solicitate în temeiul acestuia sunt imputabile debitoarei-contestatoare. În plus solicită a se observa că, contractul de leasing financiar este un contract cu amortizare integrală astfel, valoarea totală a ratelor de leasing achitate de utilizator, finanțatorului – din care se scade valoarea totală plătită cu titlu de beneficiu – trebuind să amortizeze integral valoarea bunului.
Astfel este imperios necesar ca finanțatorul să poată obține în urma finanțării nevoii clientului săi nu numai amortizarea valorii bunului finanțat ci li beneficiul pe care l-a urmărit la încheierea contractului de leasing. Urmează ca în situația în care un utilizator nu-și onorează obligațiile contractuale, finanțatorul va proceda la acoperirea prejudiciului creat astfel, prin vânzarea bunului. Dacă nici după valorificarea bunului nu se va putea recupera valoarea finanțării acordate, diferența va trebui acoperită de utilizatorul în culpă contractuală. Acesta este sensul art. 13 al contratului de leasing financiar.
În ceea ce privește contestația la executare îndreptată împotriva executării înseși.
Prin contestația la executare îndreptată împotriva executării înseși, contestatorul trebuie să invoce motive ce constituie impedimente la executarea silită, ori cauze de nulitate ce afectează executarea în întregul ei.
În ce privește termenul de 2 luni invocat de către contestatoare în baza art. 15 din OG 51/1997 face următoarele precizări:
Invocând acest articol, contestatoarea nu prezintă conținutul acestuia în întregime, omițând condiția cea mai importantă și anumite: „dacă în contract nu se prevede altfel”. Astfel, art. 15 din OG 51/1995, prevede că „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Prin urmare, legea prevede un termen maximal de două luni, numai sub condiția ca în contract să nu se fi stipulat altfel. Ori, contractul de leasing financiar nr._/5.08.2008 prevede la art. 12.3.ii) termenul negociat de 30 de zile.
Contestatoarea a depășit cu mult acest termen. Astfel se poate observa din situațiile de plăți că factura fiscală nr._ din 15.02.2009 a fost achitată în 8.05._. Aceeași este situația și în cazul facturii fiscale din 25.03.2009 și cu toată executarea silită pornită și efectuată de către executorul financiar nebancar S. C., nici la această dată debitoarea-contestatoare nu poate face dovada achitării integrale a debitului constatat în sarcina acesteia, rezultat din acoperirea finanțării neacoperite, astfel cum sa angajat. Solicită a se observa că debitul nu a fost stins prin nici unul din modurile stingere a obligațiilor contractuale, astfel că se impune că debitoarea-contestatoare să fie obligată la achitarea acestora, astfel cum a agreat la data semnării contractului.
În consecință afirmațiile contestatoarei sunt nereale și nu pot constitui motiv pentru contestația la executare.
În drept: art. 115-118 C.pr.civ. și OG 51/1997.
S-a atașat dosarul de executare nr 780/2012(f.42-73).
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține:
La data de 28.08.2012 se formează dosarul de executare nr. 780, la B. C. M. R., creditoarea solicitând declanșarea executării silite a debitorului O. IT S. SRL pentru recuperarea sumei de 9330,7 lei, ce reprezintă debit neachitat din contractul de leasing auto nr._/05.08.2008.
Potrivit fișei de calcul de la fila 52, rezultă că la data de 12.05.2009 contractul a fost stopat, iar bunul a fost recuperat la data de 07.05.2009, confirmându-se, astfel, susținerile contestatorului.
Contestatorul a depus la fila 14 copia procesului verbal de închidere a dosarului de executare silită nr. 364/2010. Potrivit actului, prin plata sumei de 4.613,58 lei reprezentând facturi scadente și neachitate la data de 10.08.2009, făcută de către debitorul . SRL pentru contractul de leasing auto nr._/05.08.2008, executorul intimatei . IFN SA procedează la închiderea dosarului de executare.
Se observă, așadar, că ulterior datei la care contractul a fost stopat, 12.05.2009, ulterior preluării bunului și vânzării lui, 07.05.2009, debitorul a achitat toate sumele scadente și neachitate la data de 10.08.2009.
Cu nesocotirea dispozițiilor art. 3715 lit. a C.pr.civ., intimata a emis în continuare facturi și a calculat penalități, deoarece, așa cum a reieșit din procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat la data de 19.11.2010, executarea silită declanșată în dosarul de executare nr. 364/2010, a încetat prin plata debitului existent la dat de 10.08.2009. Cu alte cuvinte, la data înregistrării cererii de executare silită din dosarul 780 B. C. M. R., respectiv data de 28.08.2012, creditoarea nu mai deținea împotriva debitorului nicio creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 404 C.pr.civ. va admite contestația la executare și va dispune anularea executorii silite din dosarul de executare 780/28.08.2012 B. C. M. R..
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea . SRL cu sediul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimata IMPUSL L. SA prin mandatar AVESTIS INTERNATIONAL SRL cu sediul în București, ., ..
Dispune anularea executarii silite din dosarul de executare nr. 780/2012 al B. C. M. R..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica din 18 februarie 2013 .
JUDECATOR, GREFIER,
C. M. C. N. E. N.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2013-05-23
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 21-06-2013, Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 7576/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
