Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3582/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3582/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 24/211/2014
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECǍTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.3582
Ședința publică din 04.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
JUDECĂTOR: R. C. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-debitoare S.C. ROBINIA F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-creditoare S.C. P. S.A., având ca obiect anulare ordonanță de plată - dosarul nr._/211/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.10.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru a le acorda părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 01.11.2013 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 08.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/211/06.11.2012, creditoarea S.C. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. ROBINIA F. S.R.L., emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 36.164,27 lei reprezentând contravaloarea produselor farmaceutice livrate, precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0, 15% pe zi de întârziere calculate asupra sumei neachitate aferente fiecărei facturi, de la data scadenței acesteia și până la data plății.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în cadrul relațiilor comerciale curente a livrat debitoarei produse farmaceutice de uz uman în cursul anului 2011 - 2012 și, deși s-au purtat discuții repetate cu privire la plata contravalorii acestor sume, debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013 - 1015, 1017, 1021 N.C.P.C, art.292, 309, 330 din Codul de procedură civilă, art.1523 alin.2, art.1489, art.1650 și urm. N.C.C.
Debitoarea a formulat întâmpinare (filele 347, 348) prin care a arătat, în esență, că neplata facturilor se datorează unui abuz organizat, întrucât C.N.A.S. București i-a interzis, după mai multe controale, să elibereze medicamente compensate și gratuite.
Prin ordonanța civilă nr._/25.11.2013 pronunțată în dosarul mai sus menționat instanța a admis cererea formulată de către creditoare, ordonând debitoarei să achite în favoarea acesteia suma de 36.164, 27 lei reprezentând contravaloare marfă furnizată, precum și penalități de întârziere de 0, 15% pe zi de întârziere, calculate asupra sumei neachitate aferente fiecărei facturi, de la data scadenței acesteia și până la plata integrală a debitului, în termen de 20 de zile de la comunicare; de asemenea, s-a dispus obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat că în cauza dedusă judecății au fost întrunite cerințele prevăzute de disp. art.1013 N.C.P.C., întrucât înscrisurile depuse la dosar fac dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art. 662 N.C.P.C., existența creanței rezultând din contractul încheiat între părți, cuantumul acesteia fiind determinat în cuprinsul facturilor fiscale menționate, însușite la plata de către debitoare, prin semnătura, și exigibilă, creanță necontestată de debitoare în condițiile art.1018 alin.3 N.C.P.C., împrejurare pe care instanța a considerat-o drept o recunoaștere a pretențiilor formulate.
De asemenea, a fost apreciată ca fiind întemeiată și pretenția accesorie formulată de creditoare referitor la penalitățile de întârziere, în cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului principal, având în vedere clauza penală inserată de către părțile în speță în cuprinsul art.V. pct.5.2 din contract, precum și disp. art.1535 alin.1 teza I N.C.C.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.1023 alin.1 N.C.P.C., reclamanta-debitoare a formulat cerere în anulare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ /06.01.2014, prin care a solicitat anularea acesteia și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea în întregime a cererii de emitere a ordonanței de plată promovată de către pârâta-creditoare, ca neîntemeiată.
În motivare, reclamanta-debitoare a arătat, în esență, că neachitarea facturilor fiscale în litigiu se datorează abuzului săvârșit de către C.J.A.S. Hunedoara în legătură cu decontarea medicamentelor compensate, precum și că, deși le-a propus reprezentanților pârâtei-creditoare să le resturneze o parte din medicamente, aceștia din urmă nu au fost de acord.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2014 (filele 21, 22) pârâta-creditoare a solicitat respingerea cererii în anulare formulate de către partea adversă și menținerea ordonanței de plată pronunțate în dosarul nr._/211/2012.
În motivare a arătat, în esență, că împrejurarea că debitoarea se află în litigiu cu C.J.A.S. Hunedoara nu duce la suspendarea obligațiilor de plată față de furnizorii săi. Cât despre returnarea produselor farmaceutice, un astfel de procedeu nu este permis de către ea, cu excepția cazurilor de neconformitate comunicate, întrucât produsele farmaceutice trebuie depozitate la o anumită temperatură și umiditate, astfel că depozitarea lor defectuoasă poate determina alterarea proprietăților medicamentelor, iar repunerea lor pe piață fără a cunoaște modul sigur de depozitare este o catastrofă.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri; de asemenea, a fost acvirat dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N..
Analizând cererea în anularea ordonanței de plată dedusă judecății în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de reclamanta-debitoare în susținerea acesteia și a înscrisurilor existente la dosar, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța reține, mai întâi, că prin apărările formulate în cuprinsul cererii în anulare reclamanta-debitoare nu contestă în niciun fel dreptul de creanță al părții adverse, constând în contravaloarea produselor farmaceutice pentru care au fost emise facturile fiscale în litigiu, invocând, în schimb, faptul că a fost în imposibilitate de a achita facturile fiscale în discuție din cauza că i s-a interzis de către C.J.A.S. Hunedoara să mai elibereze medicamente compensate și gratuite.
Aceste apărări ale reclamantei-debitoare, chiar reale, nu prezintă însă relevanță sub aspectul existenței creanței pârâtei-creditoare, creanță care derivă din raporturile juridice obligaționale născute între părți în temeiul contractului cadru de furnizare de produse farmaceutice înregistrat sub nr.7/17.01.2011, în temeiul căruia reclamanta-debitoare, în calitate de cumpărător și-a asumat obligația de a achita la termenele de scadență contravaloarea mărfurilor livrate de către pârâta-creditoare, iar în caz contrar să suporte și penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi.
Cât despre incidența clauzei de nerăspundere prevăzute în cap.VII din contractul cadru mai sus menționat, respectiv existența unui caz de forță majoră, instanța apreciază că aceste prevederi contractuale nu sunt aplicabile în speță, întrucât situația invocată de către reclamanta-debitoare în justificarea neachitării facturilor fiscale în litigiu, și anume faptul că i s-ar fi interzis de către C.J.A.S. Hunedoara să mai elibereze medicamente compensate și gratuite, nu poate fi considerată drept un caz de forță majoră, deoarece nu constituie un eveniment imprevizibil și insurmontabil.
De asemenea, nici susținerile referitoare la refuzul părții adverse de a accepta returnarea unei părți din produsele farmaceutice livrate conform facturilor fiscale în litigiu nu sunt fondate, câtă vreme reclamanta-pârâtă nu a produs nicio probă privind existența unei convenții între părți, prin care pârâta-creditoare să-și asumat obligația de a accepta restituirea produselor livrate debitoarei în ipoteza în care aceasta din urmă nu ar fi reușit să le vândă. Or, în lipsa unei înțelegeri în acest sens, este evident că nu se poate reține în sarcina pârâtei-creditoare o astfel de obligație.
Prin urmare, pentru motivele expuse, instanța apreciază că prezenta cerere în anulare este vădit nefondată, urmând a o respinge ca atare.
Cu luarea în considerare și a disp. art.1023 alin.8 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare S.C. ROBINIA F. S.R.L., cu sediul în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta-creditoare S.C. P. S.A., cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. R. R. C. R. F. C.
| ← Anulare act. Hotărâre din 11-09-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
