Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 9364/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din 15.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș. G.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: A. M.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._, având ca obiect cerere de anulare ordonanță de plată formulată de către debitoarea S.C. M. C. EXPRES S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. M. C. TRUCK & BUS S.R.L.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.10.2014, când partea prezenta a pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța a amânat succesiv pronunțarea la data de 08.10.2014, iar ulterior la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 05.05.2014, sub nr._, debitoarea S.C. M. C. EXPRES S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. M. C. TRUCK & BUS S.R.L. a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea cererii în anulare, iar pe fond, în principal, anularea sentinței civile nr. 3795/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Năsăud, iar în subsidiar, anularea sentinței civile menționate.
În motivare, susține că cererea de suspendare ar fi întemeiată, întrucât cauza nu s-a judecat de către instanța competentă teritorial. Totodată, arată că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă a comunicării somației. Creditoarea nu ar suferi vreun prejudiciu prin suspendarea executării, deoarece prin ordonanța atacată a fost obligată la plata dobânzilor legale.
În fond, arată că instanța competentă teritorial pentru soluționarea cauzei era Judecătoria Năsăud, conform art. 1015 din C.p.c. rap. la art. 107 din C.p.c., sens în care nu ar fi aplicabile excepțiile privind competența teritorială alternativă. Susține că art. 1015 din C.p.c. derogă de la dispozițiile privind invocarea excepției prin întâmpinare și atribuie o competență exclusivă de la care nu se poate deroga.
Debitoarea precizează că cererea de emitere a ordonanței de plată era prematură și inadmisibilă, pentru nerespectarea art. 1014 din C.p.c., relative la comunicarea unei somații anterior inițierii demersului procesual.
Totodată, debitoarea arată că între părți s-a încheiat un contract general, iar creanța nu este certă, deoarece nu ar rezulta dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură. Facturile nu au fost acceptate prin semnătură de către debitoare.
Printr-un alt argument din cererea în anulare, debitoarea învederează că a achitat o parte din creanță, iar întrucât nu toate reparațiile cuprinse în facturi au fost realizate în mod corespunzător, a refuzat achitarea diferenței de preț. Mai adaugă faptul că relația cu societatea creditoare a fost convenită de un angajat al societății debitoare, numitul M. V., fără acordul administratorului, iar creditoarea nu a depus vreo împuternicire acordată de debitoare angajatului său.
În final, susține că cele susținute pot fi dovedite cu proba testimonială, precum și cu expertiza grafoscopică, probe care în procedura ordonanței de plată sunt inadmisibile.
În drept, invocă prevederile art. 1013 și urm. din C.p.c.
În etapa regularizării a fost achitată taxa judiciară de timbru de 200 lei.
Prin întâmpinare, creditoarea a solicitat: respingerea, ca netemeinică și nelegală, cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. nr. 3795/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ ; respingerea cererii în anulare, ca netemeinică; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea susține că art. 1015 din C.p.c., deși evidențiază o competență teritorială exclusivă, trebuie coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 din C.p.c.
Referitor la procedura prealabilă, arată că și-a îndeplinit obligația de a comunica somația către debitoare anterior deschiderii procesului. Referitor la cererea de suspendare, arată că nu s-a întârziat cu depunerea cauțiunii, iar cererea nu este motivată, întrucât nu s-a indicat vreun temei sau motiv din care să reiasă concluzia că executarea silită ar da naștere la prejudicii ireparabile.
În drept, invocă prevederile art. 113, art. 116, art. 205, art. 1013-1024 din C.p.c.
La termenul din data de 01.10.2014, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, ca nefondată.
Analizând înscrisurile dosarului și explicațiile părților, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3795/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ , a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.C. M. C. TRUCK & BUS S.R.L în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. C. EXPRESS S.R.L., sens în care s-a ordonat debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 12.633,32 lei, reprezentând contravaloare reparații efectuate, evidențiate în facturile fiscale nr. CJ FA1304363/01.08.2013 și nr. CJ FA1305484/05.10.2013, cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, în termen de 20 zile de la comunicare. Totodată, a fost obligată debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea creditoarei în cuantum de 1.440 lei.
În motivare, s-a reținut că în baza raporturilor generate de comenzile efectuate de către societatea debitoare, reprezentanții creditoarei au efectuat servicii de reparații la un autovehicul ce aparține debitoarei. Contravaloarea serviciilor efectuate a fost cuprinsă în facturile fiscale emise de creditoare. Astfel, factura fiscală nr. CJ FA1304363/01.08.2013 a fost emisă pentru suma de 10.980,15, iar factura fiscala nr. CJ FA1305484/05.10.2013 a fost emisă pentru suma de 9.728,21 lei. Din aceasta suma debitoarea a efectuat o plată parțială în cuantum de 3.593,66 lei, rămânând astfel un rest de plata de 11.340,83 lei.
Judecătorul care a soluționat cerere de emitere a ordonanței de plată a reținut că între cele două societăți a existat un raport juridic civil probat prin facturile acceptate la plată de către societatea debitoare, prin ștampilare, semnare și plată parțială. Existența creanței rezultă din facturile atașate cererii de chemare în judecată care au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnare. De asemenea, obiectul creanței este determinat prin facturile emise de către creditoare. În ceea ce privește condiția exigibilității, instanța a reținut că în cuprinsul fiecărei facturi în parte este indicată data scadenței, astfel încât și această condiție este îndeplinită.
Instanța a mai relevat că nu a fost contestată creanța de către debitoare, în condițiile art. 1018 alin. (3) din C.p.c., împrejurare pe care instanța o va aprecia ca o recunoaștere a pretențiilor formulate de creditoare. Facturile semnate de către ambele părți implicate reprezintă potrivit art. 272-275 din C.p.c., înscrisuri sub semnătura privată care se bucura de forță probantă asupra chestiunilor reținute în cuprinsul acestora.
Referitor la dobânda legală, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată a relevat că, potrivit art. 1535 din C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Cererea în anulare a fost introdusă în termenul legal de 10 zile de la data comunicării ordonanței de plată, potrivit art. 1023 alin. (1) din C.p.c.
Asupra primului motiv invocat în cerere în anulare, completul colegial reține că, spre deosebire de vechea reglementare, art. 1015 din C.p.c. instituie o competență teritorială relativă de la care se poate deroga. Oricum, indiferent de caracterul relativ sau absolut al necompetenței teritoriale, aceasta trebuia invocată pe cale de excepție, în condițiile art. 130 din C.p.c. În cursul soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu a invocat vreo excepție la primul termen de judecată. Astfel, debitoarea este decăzută din dreptul de a invoca necompetența în cadrul cererii în anulare, pentru nerespectarea termenului legal imperativ.
Nici al doilea motiv din cererea în anulare nu este însușit de către instanță, deoarece filele 12-14 din dosarul privind ordonanța de plată relevă îndeplinirea procedurii prealabile în conformitate cu art. 1014 din C.p.c., comunicarea somației realizându-se prin scrisoare recomandată cu conținut declarat (potrivit notei de inventar) și confirmare de primire. Mai mult, o eventuală neîndeplinire a acestei proceduri prealabile trebuia invocată de către debitoare prin întâmpinare, astfel cum statuează art. 193 alin. (2) din C.p.c. care completează dispozițiile art. 1014 din C.p.c. Debitoarea nu a formulat vreo întâmpinare în cauză și nici nu înțeles să-și exprime poziția procesuală în primul ciclu procesual.
Relativ la faptul că pentru a fi considerate acceptate la plată facturile trebuiau semnate de către administratorul societății, iar nu de către un simplu angajat, instanța consideră că nici acest motiv nu are vreun fundament, de vreme ce executarea parțială a facturilor recunoscută de către debitoare, confirmă o ratificare a facturilor semnate de angajatul societății debitoarei. În plus, instanța relevă că angajatul societății a acționat cel puțin în baza unui mandat aparent. Astfel, trebuie observat faptul că debitoarea prin conduita sa, a administratorului său (prin preexistența unui cadru contractual general acceptat de ambele părți, prin plata parțială a unor facturi semnate de un angajat al debitoarei), a determinat-o pe creditoare să creadă în mod rezonabil că angajatul debitoarei are puterea de a semna facturile în numele debitoarei, astfel că debitoarea nu se poate prevala față de creditoare de lipsa puterii de reprezentare a angajatului său (art. 1309 din C.civ.). În acest context, o eventuală expertiză grafoscopică sau proba cu martori pentru dovedirea semnării facturilor de către un angajat, iar nu de către administrator, nu ar schimba situația.
Aceeași este soluția și în privința susținerii vizând neexecutarea corespunzătoare a unor lucrări și nemontarea unor piese cuprinse în facturi. Debitoarea nu a făcut dovada vreunei reclamații aduse la cunoștința creditoarei, iar facturile au fost semnate fără obiecțiuni. Din contră, plata parțială a facturilor vădește acceptarea acestora fără obiecțiuni, iar nu îndeplinirea parțială a obligațiilor contractuale.
În concluzie, în baza art. 1023 alin. (8) din C.p.c., instanța va respinge, ca nefondată, cererea în anulare – atât în privința capătului principal, cât și a celui subsidiar.
Văzând faptul că societatea creditoare nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea în anulare împotriva sentinței civile nr. 3795/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, formulată de către debitoarea S.C. M. C. EXPRESS S.R.L., cu sediul în loc. Telciu, ., jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu creditoarea S.C. M. C. TRUCK & BUS S.R.L., cu sediul în Comuna Florești, .-3, jud. C., și cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. M. M. situat în C.-N., ., nr. 93, ..
Definitivă.
Nu acordă cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 15.10.2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. G. A. P.
Grefier,
A. M.
Red. si teh. M.Ș.G.
Nr. ex. 4/11.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9208/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
