Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5716/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5716/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 3408/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5716/2014
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. U. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. A. S.R.L., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 27.05.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 17.02.2014, reclamanta S.C. U. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. S.-BAV S.R.L. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1.862,62 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 25.09.2012 – 29.10.2012 și penalități de întârziere de 05% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenței și până la plata efectivă. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul raporturilor contractuale derulate între părți în temeiul contractului nr. W34996, pârâta a beneficiat de produsele livrate în baza facturilor fiscale de mai sus, însă nu a achitat contravaloarea acestora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C.civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: listă facturi fiscale (f. 8), contract (listat din oficiu de instanță din programul informatic Ecris, acesta nemaifiind la dosar dintr-o eroare), facturi fiscale (f. 9-21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru (f. 26).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 19.03.2014 prin care a invocat faptul că aceasta și-a achitat toate datoriile față de reclamantă conform chitanțelor anexate la întâmpinare, iar în temeiul art. 5 din contract reclamanta avea posibilitatea de a refuza preluarea altor comenzi, dacă pârâta avea datorii.
Pârâta a solicitat în final respingerea cererii ca neîntemeiate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 150, 205, 1025 și urm. C.pr.civ.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: chitanțe și facturi fiscale (f. 38-48).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 03.04.2014, reclamanta a invocat faptul că prin cele două facturi fiscale de retur, pârâta a returnat alte produse, astfel că susținerile acesteia sunt nefondate, la fel fiind și cele privind plata facturilor prin chitanțele depuse, întrucât în cuprinsul chitanțelor nu sunt indicate expres facturile, ci doar că reprezintă plata pentru „contravaloare marfă”.
S-a mai subliniat că, reclamanta a efectuat imputarea plății asupra celor mai vechi facturi fiscale neachitate și nu asupra facturilor fiscale din speță.
În probațiune a depus listă facturi fiscale (f. 58-66).
La data de 05.05.2014 pârâta a depus note de ședință.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că, reclamanta a livrat pârâtei bunuri în baza contractului intervenit între părți nr. W34996/10.08.2012, sens în care a emis în perioada 25.09.2012 – 29.10.2012 o . facturi fiscale în valoare totală de 1.899,06 lei.
Din facturile fiscale emise în această perioadă și depuse la filele nr. 9-21 din dosar au rămas neachitate facturile fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012 în valoare totală de 151.44 lei, în timp restul facturilor fiscale nr. CO 12_/25.09.2012,_/06.10.2012,_/09.10.2012,_/09.10.2012,_/12.10.2012,_/12.10.2012,_/13.10.2012,_/13.10.2012,_/25.10.2012,_/27.10.2012,_/29.10.2012 au fost achitate cu chitanțele nr._/25.09.2012,_/06.10.2012,_/09.10.2012,_/09.10.2012,_/12.10.2012,_/13.10.2012,_/25.10.2012,_/27.10.2012,_/29.10.2012, în care s-au menționat în mod expres nr. facturii fiscale pentru care este efectuată plata, contrar celor susținute de reclamantă.
Potrivit art. 5 din acest contract, neplata la termen atrage aplicarea de penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe fiecare zi.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil (2009), raportat la data începerii raporturilor contractuale între părți și a încheierii contractului, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita contravaloarea facturilor fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012 în valoare de 151.44 lei, depuse la dosar și însușite de pârâtă prin semnarea și ștampilarea lor, obligație asumată valabil, conform art. 1516 C.civ.
Instanța reține că, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din cele două facturi fiscale depuse la dosarul cauzei, lichide - cuantumul ei este determinat prin factura fiscală, și exigibilă - fiind împlinit termenul de plată al facturii fiscale - împotriva pârâtei, aceasta însă nu a făcut proba plății.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale derivate contract și cele două facturi fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012, în sensul depunerii dovezii de plată a acestor două facturi fiscale. Chitanțele de plată depuse de pârâtă se referă la facturile fiscale menționate anterior, în timp ce facturile de retur se referă la alte bunuri decât cele din facturi fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012.
Sub aspectul solicitării pârâtei de obligarea la plata contravalorii facturilor fiscale nr. CO 12_/25.09.2012,_/06.10.2012,_/09.10.2012,_/09.10.2012,_/12.10.2012,_/12.10.2012,_/13.10.2012,_/13.10.2012,_/25.10.2012,_/27.10.2012,_/29.10.2012, instanța observă că pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor de plată a acestor, după cum reiese din chitanțele indicate mai sus. Astfel, contrar celor învederate de reclamantă, în aceste chitanțe s-a menționat nr. facturii fiscale pentru care se eliberează chitanța, motiv pentru care, în speță sun aplicabile dispozițiile imputației plății prevăzute de art. 1508 alin. 2 C.civ., conform cărora, atunci când creditorul remite debitorului o chitanță liberatorie, el este dator să facă imputația plății prin acea chitanță. Ori, odată efectuată imputația plății conform acestui text de lege și a chitanțelor de mai sus, tocmai de către creditor care a eliberat chitanța și a făcut această mențiune pe chitanța liberatorie, creditorul, în speță reclamanta nu mai poate reveni asupra modului de imputare a plăților, intervenția fiind neîntemeiată. D. urmare, pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata acestor din urmă facturi fiscale sunt neîntemeiate, această soluție impunându-se și în privința penalităților de întârziere aferente acestor facturi fiscale.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere pentru CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012, instanța apreciază că și acestea sunt fondate. Astfel, penalitățile de întârziere prevăzute art. 5 din contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1535 și art. 1538 C.civ., clauza penală pe care pârâta și-a însușit-o prin semnarea contractului, astfel fiind întrunit acordul de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 1178, art. 1270 și art. 1170 C.civ.. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de reclamantă, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea cu valoare redusă și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 151,44 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,5% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal restant, penalități calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. U. A. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. G. A. S.R.L. cu sediul în C., ., nr. 37, jud. C., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 151,44 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. CO 12/_/25.09.2012 și CO 12/_/25.09.2012 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,5% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal restant, penalități calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER, ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/04.07.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 3263/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
