Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 10674/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta F. D. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la data de 16 octombrie 2014, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar răspuns la adresa efectuată de către instanță (f.33).
În temeiul art.244 alin.1 C., declară terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 alin.1 C., închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 20.05.2014 sub nr._, petenta F. D. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., Piața M. V. nr. 37B, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 11.05.2014, precum și a tututor sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, petenta a indicat că a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se că, în ziua de 11.05.2014, în jurul orei 21.30, nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului aflat la intersecția dintre . . a relevat că, în realitate, semaforul indica culoarea galben. Pe de altă parte, s-a învederat că actul contestat a fost dresat cu nesocotirea dispozițiilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce fapta imputată nu este suficient de clar descrisă, nefiind indicată împrejurarea dacă semaforul s-a schimbat din galben în roșu sau invers. Totodată, s-a menționat că în procesul verbal nu s-a precizat numărul de zile pentru care este reținut permisul de conducere, așa încât procesul verbal este inopozabil și trebuie anulat. În fine, s-a apreciat că în prezentul litigiu devine aplicabilă prezumția de nevinovăție, fiind în discuție o acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din CEDO și, indiferent de alte circumstanțe, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 16, 19 și 31 din O. G. nr. 2/2001, ale O. U. G. nr. 195/2002, precum și ale C. proc. civ.
În susținerea plângerii, petenta a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 7 - 10 ) și a solicitat prezentarea orarului de funcționare a semaforului, respectiv comunicarea aspectului dacă în intersecție este amplasată o cameră de supraveghere a traficului.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 6 ).
Intimatul a formulat la 11.06.2014 întâmpinare ( f. 16 - 17 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că fapta a fost perceputǎ prin propriile simțuri de cǎtre agentul constatator, sancțiunea aplicată reflectând gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, s-a relevat că nu este întemeiată susținerea petentei legată de sancțiunea complementară, câtă vreme art. 100 alin. (3) din O. U. G. nr. 195/2002 stabilește perioada pentru care operează sancțiunea, data de la care începe să curgă această durată fiind evidențiată de art. 210 din regulamentul de aplicare al O. U. G. nr. 195/2002.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a anexat istoricul contravențional al petentei ( f. 16 verso ).
Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimat ( f. 18 - 19 și 22 - 23 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a fost încuviințată pentru petentă proba constând în efectuarea unei adrese către Municipiul Cluj N., Direcția tehnică, pentru a comunica dacă există camere de supraveghere a traficului la intersecția dintre . . primit fiind atașat la dosar ( f. 33 ).
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal verbal . nr._, încheiat la data de 11.05.2014 de către intimat ( f. 8 ), petenta F. D. A. a fost sancționată contravențional pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, la data de 11.05.2014, a condus autoturismul Hyundai cu numărul_ pe ., ajungând la intersecția cu . trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța apreciază, în mod contrar celor susținute de petentă în cuprinsul plângerii, că agentul de poliție a realizat o descriere succintă, însă precisă și adecvată a faptei imputate, de vreme ce a consemnat că, la intersecția dintre . . a fost surprinsă conducând autoturismul pe culoarea roșie a semaforului electric ( f. 8 ), aceste elemente fiind suficiente pentru a crea un cadru corespunzător pentru controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altă parte, trebuie relevat că, în realitate, aspectul la care se referă petenta, ce în opinia sa ar fi trebuit consemnat în actul dresat, respectiv dacă semaforul s-a schimbat din galben în roșu sau invers, nu prezintă importanța care i se acordă de petentă, în circumstanțele în care fapta este tipică în ambele situații, indistinct și, mai mult decât atât, de vreme ce fapta reproșată se referă la nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric, succesiunea culorilor nu putea fi decât una singură, ce o exclude, în mod evident, pe cealaltă.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța observǎ, mai întâi, cǎ potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționeazǎ cu amenda prevǎzutǎ în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendǎrii exercitǎrii dreptului de a conduce pentru o perioadǎ de 30 de zile sǎvârșirea de cǎtre conducǎtorul de autovehicul sau tramvai a urmǎtoarelor fapte: … d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului. În al doilea rând, instanța reține, fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ și având în vedere adresa transmisă de către Municipiul Cluj N., Direcția tehnică ( f. 33 ), din care rezultă că nu există camere de monitorizare a traficului la intersecția dintre . . nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petenta nu ar fi traversat intersecția dintre străzile menționate mai sus ignorând culoarea roșie a semaforului electric, susținerile în acest sens ale petentei, astfel cum se desprind din cuprinsul plângerii formulate, nefiind confirmate prin probele administrate, context în care se impune mențiunea că procesul verbal întocmit reprezintă mijloc de dovadă în prezentul litigiu contravențional, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În acest sens, instanța conchide cǎ starea de fapt consemnatǎ în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, criticile petentei fiind neîntemeiate. Astfel, simpla susținere că semaforul ar fi indicat culoarea galben nu este suficientă, de vreme ce nu se fundamentează pe probele administrate în cauză, iar petenta avea obligația de a face dovada alegațiilor sale, potrivit art. 249 din C. proc. civ.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că, în cauza de față, contravenția imputată petentei este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ), or chiar aceasta este situația și în cauza de față. Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și înregistrǎri foto - video efectuate cu prilejul surprinderii contravenției care sǎ confirme cele consemnate ori că nu s-au putut identifica persoane prezente la fața locului care să poată fi ascultate în calitate de martor, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În acest sens, este de evidențiat că, potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei imputate necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice. În același context, trebuie relevat că în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, așadar nu se poate afirma că s-ar fi acordat prevalență prezumției de legalitate și temeinicie a actului de sancționare sau că s-ar fi depășit limitele rezonabile în care aceasta ar putea fi aplicată. În fine, celelalte susțineri ale petentei, legate de modalitatea în care trebuie interpretate prevederile art. 6 din CEDO raportat la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, respectiv la sarcina probei, sunt neîntemeiate, în cauza de față fiind respectate toate garanțiile decurgând din aplicarea normei convenționale, iar mijloacele de probă administrate supuse aprecierii instanței, inclusiv actul de constatare și sancționare contravențională, în condițiile art. 264 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. (3) lit. d) raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de nerespectare a culorii roșii a semaforului electric, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată. În fine, cum petenta a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, după cum rezultă din istoricul său contravențional ( f. 16 verso ), instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Pe de altă parte, trebuie reliefat că, potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru contravenția săvârșită de petentă se aplică, în mod necesar, sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, independent de sancțiunea principală, urmând a se dispune și reținerea permisului de conducere, ca măsură tehnico - administrativă, conform art. 97 alin. (1) lit. a) raportat la art. 111 alin. (1) lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002. Așadar, în ipoteza faptei comise, este obligatorie sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, ce determină și reținerea ulterioară a permisului de conducere, aceasta nefiind supusă aprecierii instanței sau organului constatator, câtă vreme decurge direct din norma ce incriminează și sancționează contravenția, fiind deci vorba despre o sancțiune absolut determinată, data de la care aceasta operează fiind reglementată de art. 210 alin. (1) din H. G. nr. 1391/2006. În consecință, susținerile petentei, legate de împrejurarea că în actul dresat nu s-a indicat durata pentru care se aplică suspendarea exercitării dreptului de a conduce, astfel că procesul verbal îi este inopozabil din perspectiva arătată și trebuie anulat, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât sancțiunea complementară este clar stabilită de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, derivând nemijlocit din textul menționat, iar în ce privește aspectul că agentul constatator nu ar fi menționat efectiv durata în raport de care se suspendă exercitarea dreptului de a conduce, ar putea fi în discuție, eventual, o nulitate virtuală a procesului verbal, condiționată de existența unei vătămări în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care nu a fost însă relevată și nici probată de petentă în cauza de față, astfel că solicitările sale sunt, în realitate, nefundamentate.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul elementelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta F. D. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., Piața M. V. nr. 37B, ., jud. Cluj, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 11.05.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. C. M.
Red. / Tehn. CM/MI
12.11.2014 - 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5716/2014. Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2457/2014.... → |
|---|
