Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2457/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2457/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 27728/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2457/2014
Ședința publică din data de 11 martie 2014
PREȘEDINTE: SOIMITA-B. T.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. T. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 04.03.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11.03.2014.
INSTANȚA
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 26.11.2013, reclamanta T. M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. T. SRL admiterea cererii în anulare și pe ale de consecință, să se dispună anularea parțială a sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 22.008 lei reprezentând penalitățile de 0,5% calculate asupra debitului principal, începând cu data de 19.02.2013 până la data de 22.11.2013 și în continuare până la plata integrală a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea introductivă a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva pârâtei pentru suma de 23.887,86 lei din care suma de 17.789,09 le reprezenta contravaloarea serviciilor prestate, iar suma de 6.098,77 lei reprezenta penalitățile de 0,5% calculate de la data scadenței obligației de plată și până la data de 27.05.2013 respectiv a penalităților de întârziere în continuare, până la plata integrală a debitului. Prin sentința civilă nr._/2013 instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantă, în sensul obligării debitoarei la plata debitului principal, respingând capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere ca fiind neîntemeiat.
În motivarea hotărârii, instanța reține că, clauza penală cuprinsă în art. 10 din contractul încheiat are un caracter echivoc, în sensul ca obligația a cărei nerespectare ar atrage activarea clauzei penale nu se referă în mod explicit la plata prețului serviciilor contractate, făcându-se referire generic la obligația debitorului de a asigura deschiderea finanțării cu suma aferentă contractului și nu la obligația de a achita efectiv contravaloarea lucrărilor ce urmau a fi executate. De asemenea, se arată că, clauza contractuală (art. 10 din contract) în baza căreia reclamanta pretinde penalitățile de întârziere nu se referă, explicit, la întârzierea în executarea obligației de plată a prețului și nici nu stabilește data de la care penalitățile ar fi datorate.
Apreciază că, hotărârea primei instanțe este greșită sub acest aspect, instanța statuând în mod greșit asupra existenței caracterului echivoc al clauzei penale, căci, conținutul acestei clauze nu lasă loc de interpretări chiar dacă formularea acesteia este „neuzuală”.
Art. 10 din contract stipulează clar că dacă antreprenorul nu își va executa obligațiile în totalitate sau în parte ori nu își va executa în mod corespunzător obligațiile, aceasta datorează penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, ce vor fi calculate asupra valorii neexecutate.
În clauza prevăzută la art. 9 din contract sunt enumerate obligațiile beneficiarului inclusiv obligația „de a asigura deschiderea finanțării cu suma aferentă contractului”, care se traduce în obligația beneficiarului de a plăti sumele aferente contractului.
Coroborând cele două clauze contractuale, rezultă în mod evident că, în cazul în care beneficiarul nu și-ar executa corespunzător obligațiile, inclusiv cea de plată a sumelor datorate, s-ar activa clauza penală, respectiv beneficiarului i se vor aplica penalități de 0,5% pentru această executare necorespunzătoare. Făcând referire la dispozițiile art. 1539 NCC instanța statuează că, creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalităților întrucât clauza penală nu se referă explicit la întârzierea în executarea obligației de plată a prețului.
Arată că, doctrina a reglementat chestiunea cumulului prevăzut de art. 1539 NCC statuând că, „atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligațiilor, aceasta nu poate fi cumulată cu executarea obligațiilor în natură, însă, atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru executarea necorespunzătoare (adică, în concepția legiuitorului încălcându-se regulile referitoare la timpul și locul executării obligației) clauza penală poate fi cumulată cu remediul executării în natură”. Astfel, executarea necorespunzătoare a obligațiilor trebuie interpretată lato sensu, prin raportare la încălcarea a uneia sau a oricăreia dintre regulile referitoare la timpul și locul obligațiilor, nefiind necesară o prevedere expresă în contract care să stipuleze neexecutarea la timp a obligației de plată.
Prin urmare, în mod indubitabil, prin art. 9 din contract, beneficiarul avea obligația de plată a prețului, fiind obligat în acest sens prin sentința atacată la plata debitului principal către reclamantă. Or, neplata prețului la termen de către beneficiar reprezintă o executare necorespunzătoare a contractului încheiat. În consecință, în baza clauzei penale la care părțile au consimțit, beneficiarul este obligat la plata penalităților de întârziere pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale. Raportat la susținerea potrivit căreia, debitorul nu a avut o scadență de plată, învederează instanței faptul că, cele două facturi au fost emise pe baza contractului încheiat conțin termenele de plată la care beneficiarul urma să plătească serviciile prestate de antreprenor. Astfel, factura nr. 4309/19.02.2013 a avut termen de plată în 19.02.2013, menționându-se expres pe factura că nerespectarea scadenței atrage penalități de 0,5% pe zi de întârziere, conform contractului. Iar factura nr. 4340/26.03.2013 a avut termen de plată 9.04.2013, având aceeași mențiune cu privire la penalități. Atâta vreme, cât instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea ordonanței de plată pentru debitul principal, considerând că reclamanta deține a creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare, apreciază că și penalitățile ce rezultă din aceleași facturi și contract au caracterul unei creanțe certe. Menționează faptul că, potrivit art. 10 din contract, „Penalitățile nu vor fi limitate la valoarea facturilor emise de furnizor. Penalitățile vor fi calculate până la achitarea integrală a sumei restante”. În conformitate cu disp. art. 1538 NCC și urm., clauza penală are menirea să acopere prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligației contractuale, respectiv a neplății la scadență a debitului principal, reclamanta fiind astfel, îndreptățită la plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate, respectiv 17.789,09 lei, începând cu data scadenței, 19.02.2013 și până la plata integrală a debitului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1023 și urm. C.pr.civ., art. 1539 NCC.
Pârâta ., a formulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea in întregime a cererii in anulare formulate de către ..
În motivarea întâmpinării arată că susținerile reclamantei privitoare la clauza penala înscrisa la art. 10 din contractul nr. 79/05.02.2013 cum ca aceasta ar fi una clara si care nu ridica niciun dubiu in interpretarea acesteia sunt neîntemeiate. Consideră ca fiind echivoca formularea clauzei penale din cuprinsul art. 10 din contract. Obligația a cărei nerespectare ar atrage activarea clauzei penale nu se refera in mod explicit la plata prețului serviciilor contractate, făcându-se o trimitere la obligațiile menționate la art. 9. Consideră ca se face o trimitere generala la obligațiile pe care le are de îndeplinit, care lăsa loc de interpretări și nu se menționează clar, obligația de a achita, in mod efectiv, contravaloarea lucrărilor ce se vor executa.
Credem că obligația precizata la art. 9 de a asigura "deschiderea finanțării cu suma aferenta contractului nu poate fi tradusa așa cum a indicat reclamanta in cererea de anulare ca însemnând "obligația beneficiarului de a plăti,sumele aferente contractului". Nu poate face traduceri a unor clauze după bunul său plac, atât timp cat clauzele respective sunt echivoce si ridica dubii in formularea si interpretarea lor,
Pe lângă (faptul ca nu se refera explicit la întârzierea in executarea obligației de plata a prețului, clauza de la art. 10 nici nu stabilește data de la care penalitățile ar fi datorate, neputându-se prezuma, in lipsa unei stipulații exprese si a acordului ambelor părți, ca acestea ar începe sa curgă de la data scadentei facturilor. Luând in considerare ca art. 10 face o referire generica la obligațiile pârâtei precizate la art. 9, nu se poate stabili data de la care curg penalitățile, din moment ce sunt 3 obligații diferite, care pot avea 3 scadente diferite de la care se pot datora penalitățile. Pârâta, consideră ca acestea nu pot fi cuantificate in lipsa precizării exprese a datei de la care curg.
Mai mult decât atât, clauza de la art. 10 precizează ca aceste penalități se calculează asupra valorii neexecutate si nu cea executata, după cum a calculat reclamanta. Aceasta mențiune ridicând, din nou, interpretări, deoarece nu se pot calcula penalități asupra a ceva ce încă nu s-a executat si nu există, neputând fi cuantificata exact valoarea lucrării neexecutate.
Face precizarea ca nu au nicio relevanta mențiunile înscrise pe facturile fiscale cum ca "In cazul nerespectării scadentelor la plata se percep penalizări de 0,5% pentru flecare zi de întârziere sau conform contactului". După cum bine se cunoaște, clauzele penale stipulate prin facturile fiscale sunt invalide, neexistând un veritabil acord de voința intre pârâtă si reclamanta ca penalitățile sa curgă de la data scadentei (a se vedea Decizia nr. 583/2005 a Curții de Apel Cluj).
Așadar, luând in considerare ca nu este precizat in contract ca neexecutarea obligației de plata a prețului lucrărilor executatei la un anumit timp ar putea atrage activarea clauzei penale, cu calcularea penalizaților de la acel termen, consideră ca prima instanța a luat o decizie întemeiata si corectă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentinta Civila nr._/24.10.2013 a fost obligata debitoarea sa achite creditoarei reclamante suma de_,09 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și facturilor depuse la dosar, cu cheltuieli de judecata si au fost respins ca fiind neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, apreciindu-se ca acestea nu sunt justificate, fiind echivocă formularea clauzei penale în cuprinsul art. 10 din contractul încheiat.
Instanța reține că potrivit art.1013 C.pr.civ., prevederile titlului IX, se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele contracte incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta.
Procedura ordonanției de plată presupune valorificarea dreptului de creanță al creditorului exclusiv în sensul obținerii unui titlu executoriu printr-o modalitate facilă, condiționată de existența unei creanțe a cărei certitudine, lichiditate și exigibilitate rezultă cu precizie și nu este combătută de către cealaltă parte prin apărări apte să pună în discuție aceste elemente și care să reclame administrarea unui probatoriu complex care să tindă în final la stabilirea dreptului în fond.
Având în vedere că procedura deschisă de prevederile Titlului IX C.pr.civ. păstrează un pronunțat caracter necontencios care nu pune în discuție fondul dreptului, limita și întinderea sau chiar existența raportului juridic obligațional, iar interpretarea clauzei penale din contractul incheiat intre parti, reclamă probe administrabile în condiții contencioase care infirmă condițiile impuse de art. 1013 C.pr.civ., in baza art.1023 C.pr.civ., instanța va respinge cererea in anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiata cererea în anulare formulata de reclamanta-creditoare S.C. T. M. S.R.L. cu sediul în Satu-M., ., jud. Satu-M. în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. P. T. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., Calea Baciului, nr. 47C, jud. Cluj.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 11 martie 2014.
JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red./dact.RC.4 ex.09.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9435/2014.... → |
|---|
