Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5572/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5572/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 8388/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5572/2014
Ședința camerei de consiliu din data de 04 iunie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. – C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. F. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L., având ca și obiect pretenții – cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cauzei are loc în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 1029 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. F. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 1.058, 85 lei reprezentând rest din factura fiscală nr._/17.06.2013, emisă în baza contractului încheiat cu pârâta, rămasă neachitată precum și obligarea debitoarei la plata penalități de întârziere aferente debitului restant în cuantum de 0, 1% pe zi de întârziere, la plata către reclamantă a sumei de 40 euro, echivalent în lei la data plății reprezentând daune interese minimale și la plata cheltuielilor de judecată, solicitând totodată judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat pârâtei produse cosmetice în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat pentru anul 2013, fiind emisă factura nr._/17.06.2013 în cuantum total de 2920, 45 lei, debitul rămas neachitat de către pârâtă fiind în cuantum de 1.058, 85 lei. A arătat reclamanta că factura a fost acceptată la plată de către pârâtă prin semnare și ștampilare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâtei i s-a comunicat formularul de cerere și actele anexă depuse de către reclamantă, însoțite de formularul de răspuns, însă aceasta nu a depus nici un înscris în termenul de 30 de zile de la data primirii documentelor. .
Conform art. 1029 NCPC., procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se desfășoară în întregime în camera de consiliu și este scrisă.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. F. S.A., în calitate de vânzător și pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru anul 2013 având ca obiect vânzarea de produse cosmetice, de curățenie și de întreținere a locuinței (f. 9 – 12).
Totodată, părțile au stabilit, potrivit art.4.2 din contract că, în cazul depășirii termenelor de plată convenite, penalizările sunt de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel, în baza acestui contract, a fost emisă, factura fiscală nr._/17.06.2013 în valoare totală de 2920, 45 lei (f. 14 – 16).
În drept, din punct de vedere al aplicării legii civile în timp, având în vedere dispozițiile legale ale art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/15.07.2011, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, constatând că obiectul litigiului se referă la contracte de vânzare încheiate în anul 2013, instanța reține că acestea sunt supuse legii în vigoare la data încheierii lor, respectiv prevederilor noului cod civil.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Potrivit art.1025 alin.1 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin.1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că art. 1030 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
În speță, între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul avea obligația de a transmite proprietatea asupra unui bun și de a-l preda, iar cealaltă parte, cumpărătorul se obliga să preia bunul și să plătească prețul acestuia. Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de vânzător, iar pârâta cumpărător deși a preluat bunurile, nu a plătit prețul acestora.
În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 1719 din Legea nr. 287/2009 republicată, cumpărătorul are următoarele obligații principale: a) să preia bunul vândut; b) să plătească prețul vânzării. Potrivit art. 1350 din același act normativ, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din factura fiscală depusă la dosarul cauzei (obligația de plată a contravalorii a facturii fiscale nr._/17.06.2013 a fost însușită de către pârâtă, întrucât înscrisurile poartă semnătura acesteia), lichide - cuantumul ei este determinat prin facturia fiscală - și exigibilă - fiind împlinit termenul de plată al facturii fiscale la termenul stabilit în acestea - împotriva pârâtei, iar aceasta nu a făcut proba plății.
În materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâta în speță nu a produs nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea produselor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, prin contractul perfectat cu reclamanta, însușirea facturilor fiscale aferente mărfii livrate echivalând cu manifestarea voinței pârâtei în sens de angajament juridic, potrivit art. 1270 C. civil (contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante).
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Față de considerentele expuse anterior, rezultă că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.058, 85 lei este întemeiată, fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată dintr-un contract încheiat în mod valabil de către părți.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 4.2 au natura unei clauze penale și sunt în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate. Conform articolului 1535 alin. 1 teza I din Noul Cod civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, astfel penalitățile au început să curgă de la data scadenței debitului principal înscris în factura menționate și sunt datorate până la plata integrală a debitului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1270 C.civ. coroborat cu art. 1025-1032 NCPC, instanța va admite cererea și va obliga pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.058, 85 lei reprezentând rest din factura fiscală neachitată nr._/17.06.2013, emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru anul 2013 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0, 1 % pe fiecare zi de întârziere aferente facturii fiscale, calculate de la data scadenței facturii fiscale și până la plata efectivă a debitului.
Totodată, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013 conform căruia „F. a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, daca sunt întrunite condițiile întârzierii la plata, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii in lei la data plații a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale”, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40 euro, echivalent în lei la data plății reprezentând daune interese minimale.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că potrivit art. 451 alin.(1), Cod proc. civilă, „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Reținând dispozițiile legale mai-sus enunțare și culpa procesuală a pârâtei, instanța va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform înscrisurilor justificative existente la dosarul cauzei (f. 8).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta S.C. F. S.A., cu sediul în Cluj-N., .. 16, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L., cu sediul în Eforie Nord, ., nr. 3A, jud. C., și în consecință:
Obligă pârâta S.C. P. C. BUSINESS S.R.L. să achite reclamantei suma de 1.058, 85 lei cu titlu de debit principal restant, reprezentând rest de plata aferent facturii fiscale nr._/17.06.2013, emisă în baza contractului de vânzare - cumpărare și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0, 1 % pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii fiscale și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40 euro, echivalent în lei la data plății reprezentând daune interese minimale.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțata in ședința publica din 04.06.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/04.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 7625/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
