Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 18674/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. M. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._/10.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul M. M., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanța că s-a depus la dosar, la data de 08.12.2014, răspuns la adresa instanței din partea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-N..
Instanța, având în vedere că dosarul se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin 1 Cod procedură civilă, procedând la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial la judecarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001.
Se procedează la verificarea identității petentului.
Petentul susține plângerea formulată precizând că la momentul săvârșirii așa-zisei contravenții se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deplasându-se la un caz unde era un copil cu corp străin în ureche și între timp a fost sunat că și sângerează, moment în care a pornit sirenele și girofarurile. S-a deplasat spre caz, pe . polițist care dirija circulația i-a spus la celălalt să-l oprească din trafic, iar cu medicul coordonator nu au vrut să stea de vorbă. Nu are cereri prealabile sau excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
În probațiune, petentul solicită încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța aduce la cunoștință petentului faptul că s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei adrese către Unitatea de Primire Urgențe din cadrul Clinicii de Pediatrie 1 Cluj-N. pentru a comunica diagnosticul la internare a pacientului H. Ben și s-a răspuns la adresa instanței în sensul că minorul a fost internat cu diagnosticul de traumatism conduct auditiv extern drept, hemoragie la nivelul conductului auditiv drept.
De asemenea, din oficiu, s-a efectuat o adresă către Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj pentru a depune înregistrarea apelului primit din partea instituției Leagănul de copii Prichindelul din Cluj-N., dar nu s-a răspuns acestei solicitări, motiv pentru care, având în vedere răspunsul depus la dosar de către Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-N., instanța pune în discuție necesitatea de a renunța la această probă.
Petentul nu-și poate exprima o opinie cu privire la renunțarea la această probă.
Instanța, după deliberare, revine asupra dispoziției se efectuare a unei adrese către Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj pentru a depune înregistrarea apelului la 112, apreciind că înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt suficiente pentru lămurirea aspectului dacă s-a efectuat un apel la Serviciul de ambulanță, avându-se în vedere și ordinul de misiune pe care l-a depus petentul.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 NCPC declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 NCPC rap. la art. 244 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului cauzei dând cuvântul petentului.
Pe fond, petentul, solicită anularea procesului-verbal de contravenție contestat și restituirea sumei de 405 lei achitată, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii și a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Face precizarea, la întrebarea instanței, că atunci când primesc un ordin de misiune acest ordin de misiune îl completează cel care preia cazul telefonic, iar medicul coordonator stabilește pe cei care preiau ambulanța în funcție de gravitatea cazului. Mai arată că, semnalele luminoase și sonore se folosesc în funcție de gravitatea cazului, care se poate agrava chiar și pe drum, astfel cum a fost anunțat în situația de față, când după aproximativ 200 de metri a fost sunat prin telefon. Mai menționează că, în acea seară s-a deplasat pe contrasens, nu a forțat circulația, nu a fost accident ci pur și simplu a fost oprit de organele de poliție, iar cazul a fost preluat de un alt echipaj de la ambulanță, contrar celor afirmate de organul constatator, datorită faptului că a fost reținut de polițist un timp foarte lung, respectiv aproximativ o oră.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26 august 2014 sub nr._, petentul M. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.08.2014, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, restituirea sumei de 405 lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii achitată în termenul legal.
În motivare, petentul a arătat în esență că în data de 10.08.2014, a fost sancționat contravențional pentru aceea că în timp ce conducea autosanitara cu numărul de înmatriculare_ în calitate de ambulanțier al Serviciului de Ambulanță al Județului Cluj, ar fi folosit în mod nejustificat semnalele luminoase și sonore.
A invocat următoarele motive de netemeinicie ale actului constatator: la momentul constatării așa-zisei contravenții se afla în executarea unei misiuni de serviciu având caracter de urgență, îndreptându-se spre Leagănul de Copii Prichindelul din Mun. Cluj-N. pentru a transporta o fetiță la Unitatea de Primire Urgențe din incinta Clinicii de Pediatrie 1 Cluj-N. cu diagnosticul de corp străin auricular, cu sângerare; folosirea semnalelor luminoase și sonore a fost justificată cu atât mai mult cu cât circulația rutieră se desfășura cu dificultate în urma unui eveniment sportiv care tocmai ce avusese loc; în mod eronat a reținut agentul constatator faptul că folosirea semnalelor luminoase și sonore a fost nejustificată consemnând aspectul „cazul la care se deplasa nu impunea deplasarea în regim de urgență”.
În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. 195/2002.
A anexat la cerere, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri: procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.08.2014 (f. 18), ordin de misiune (f. 21), fișă de solicitare nr._ (f. 22), chitanță CH MCJ_/12.08.2014 (f. 20), .
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 19.
La data de 18.10.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 28-29) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În fapt, a arătat că la data de 0.09.2014, în jurul orei 23.30, în timp ce conducea ambulanța marca FORD cu numărul de înmatriculare_ petentul se deplasa pe . Cluj-N. folosind în mod abuziv mijloacele speciale de avertizare sonoră și luminoasă, cazul la care se deplasa nu necesita deplasarea în regim de urgență.
Ca urmare, întrucât dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În probațiune, a depus procesul verbal de constatare a contravenției (f. 31), raportul agentului constatator (f. 30), istoricul contravențional al petentului (f. 28 – verso).
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 08.12.2014, Consiliul Județean Cluj – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-N., a comunicat instanței prin adresă (f. 44) diagnosticul la internare a minorului H. Ben F. în data 11.08.2014, ora 00.00.
La termenul de judecată din data de 05.12.2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.09.2014, ora 23.49 (f. 18.31), petentului M. M. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, echivalentul valoric a 9 puncte amendă, pentru aceea că în data de 10.09.2014, ora 23.30, în Cluj-N. ar fi condus ambulanța marca FORD cu nr. de înmatriculare_ pe . fi folosit în mod abuziv mijloacele speciale sonore și luminoase de avertizare, cazul la care se deplasa nu ar fi impus folosirea și deplasarea în regim de urgență, folosindu-le doar pentru nu aștepta în coloană, faptă prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 12 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal conține obiecțiunile petentului în sensul că mergea la caz.
În drept, potrivit art. 102 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: pct. 12. folosirea nejustificată a mijloacelor speciale de avertizare luminoase sau sonore de către conducătorii autovehiculelor care au regim de circulație prioritară.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a consemnat în mod greșit data presupusei săvârșiri a faptei reținute în sarcina petentului ca fiind 10.09.2014, ora 23:30 având în vedere că procesul-verbal a fost semnat de acesta cu obiecțiuni, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26 august 2014 iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 21, f. 22, f. 44) rezultă că data deplasării ambulanței conduse de petent spre leagănul de Copii Prichindelul din Cluj-N. pentru a-l transporta pe minorul H. Ben F. către instituția spitalicească este cea de 10.08.2014, ora 23:30. Deși a fost reconstituită prin recursul la surse extrinseci, eroarea culpabilă a agentului constatator cu privire la data săvârșirii faptei este neesențială și nu îi produce petentului vreo vătămare întrucât a formulat plângerea în termenul legal și a invocat critici de netemeinicie. Astfel, instanța apreciază că sancțiunea nulității absolute pentru acest motiv este excesivă motiv pentru care va continua analiza procesului-verbal.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține faptul că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 12 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, din ordinul de misiune nr._ emis de Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj (f. 21) rezultă că la data de 10.08.2014, ora 23:14, petentul a fost dirijat în calitate de conducător al ambulanței marca FORD cu nr. de înmatriculare_ spre Leagănul de Copii Prichindelul din Cluj-N. în vederea transportării către Unitatea de Primire Urgențe din Cluj-N. a minorului H. Ben având diagnosticul „corp străin auricular”.
Din susținerile petentului rezultă că în timpul deplasării starea pacientului s-a agravat, fiindu-i comunicat prin stație adiționalul „cu sângerare”, aspect confirmat prin adresa Consiliului Județean Cluj – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-N. prin care se precizează că diagnosticul la internare a fost cel de „traumatism conduct auditiv extern drept – hemoragie la nivelul conductului auditiv drept” (f. 44).
Din susținerile petentului coroborate cu raportul agentului constatator (f. 30) reiese împrejurarea că în seara de 10.08.2014, în jurul orei 23:30, traficul atât pe . pe cele adiacente se desfășura cu dificultate, urmare a unui meci de fotbal astfel că ambulanța era încadrată într-o coloană de mașini. La acest moment, petentul a activat mijloacele speciale sonore și luminoase de avertizare în scopul depășirii coloanei.
Prin urmare, instanța constată că în mod greșit a apreciat agentul constatator caracterul deplasării ca nefiind urgent, interpretând comportamentul petentului în detrimentul înscrisurilor prezentate ce atestau deplasarea ambulanței către un pacient minor cu un diagnostic ce impunea transportarea către o instituție spitalicească. Folosirea mijloacelor de avertizare s-a realizat în funcție de condițiile de trafic apreciate de ambele părți ca fiind dificile iar împrejurarea componenței individuale a echipajului trimis la fața locului nu poate fi interpretată ca un indiciu al temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului față de aspectul că doar în cursul deplasării starea pacientului s-a înrăutățit, desăvârșind astfel caracterul de urgență al intervenției.
În consecință, fapta petentului nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. (2) pct. 12 din O.U.G nr. 195/2002 lipsind caracterul abuziv al utilizării mijloacelor speciale de avertizare.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că actul constatator nu este temeinic astfel încât urmează să admită plângerea, să anuleze procesul-verbal . nr._ încheiat de intimat, să exonereze petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 810 lei. În consecință, instanța va dispune restituirea către petent a sumei de 405 lei reprezentând jumătate din amenda aplicată, achitată conform chitanței ._/12.08.2014 eliberată de Municipiul Cluj-N. – Direcția Economică.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., instanța constată culpa procesuală exclusivă a intimatului astfel încât, la solicitarea expresă a petentului, îl va obliga la plata în favoarea acestuia a sumei de 20 de lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru conform chitanței de la fila 19, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. M., cu domiciliul în Cluj-N., .-19, . în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul-verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 10.08.2014.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 810 lei.
Dispune restituirea către petent a sumei de 405 lei reprezentând jumătate din amenda aplicată, achitată conform chitanței ._/12.08.2014 eliberată de Municipiul Cluj-N. – Direcția Economică.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 12.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. LITEANCOSMINA S. P.
Red./Tehnored./L.A./4 ex./16.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5746/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5572/2014. Judecătoria... → |
|---|
