Plângere contravenţională. Sentința nr. 189/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 12359/211/2013
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 189/2014
Ședința publică din 14.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
Grefier: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. L. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă atât la prima cât și la a doua strigare av. C. L. F., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 9, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată din oficiu să își stabilească competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza art 321 Cod Procedură Civilă procedează la audierea martorei G. Z., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 48.
Reprezentanta petentului depune la dosar o schiță a intersecției despre care se face vorbire în procesul-verbal (fila 49). Arată că raportat la lipsa relațiilor solicitate de instanță prin adresă (fila 46), lasă la aprecierea instanței revenirea cu adresă.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a intimatului exprimată prin întâmpinare, revine asupra cererii în probațiune privind solicitarea către intimat de depune la dosar ordinul de misiune al politistului care îi conferea dreptul de a se afla la locul și timpul specificat în procesul-verbal, dovada că se afla în misiune specială, întrucât se susține că acestea se afla cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune, precum și dovada calității de agent al poliției rutiere a polițistului din cadrul secției 4, întrucât doar agenții de poliție rutieră pot avea calitatea de agenți constatatori în ce privește OUG 195/2005.
La interpelarea instanței, reprezentanta petentului arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, susține că procesul-verbal constatator este nelegal și netemeinic, precum și lovit de nulitate întrucât nu se identifică organul emitent al procesului-verbal, lipsește calitatea de agent constatator a lucrătorului din cadrul Secției 4 Poliție, agentul constatator reținând o stare de fapt eronată. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar, fila 50
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petentul G. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.05.2013, ca fiind netemeinic și nelegal; în subsidiar în măsura în care instanța va constata săvârșirea vreunei contravenții de către petent, solicită admiterea plângerii contravenționale. reformarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.05.2013, prin reanalizarea și reindividualizarea faptei contravenționale și aplicarea în cauză a unei sancțiuni contravenționale mai puțin severe decât cea deja aplicată de către intimat, respectiv fie sancțiunea avertismentului, fie sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum mai mic și înlăturarea sancțiunii com0plementare a reținerii permisului de conducere pentru 30 de zile; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
MOTIVE:
În fapt, prin procesul verbal atacat. petentul a fost sancționat de către un agent din cadrul Secției 4 Poliție Cluj întrucât ar fi condus autovehiculul_ pe . la intersecția cu . acordat prioritate de trecere autovehiculului poliției care circula cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune. Fapta contravenientului reținută încadrându-se în prevederile art. 103 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002.
Starea de fapt reținută de către agentul de poliție este una nereală, eronată.
Netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal atacat.
Această stare de fapt reținută prin procesul verbal atacat este una eronată. Astfel ca petentul nu a încălcat regulile priorității de trecere în intersecție, așa cum eronat s-a reținut, acordând prioritate în intersecție conform regulilor aplicabile în cadrul acesteia.
Într-adevăr petentul se îndrepta în ziua și ora menționată dinspre . înspre . petentul a acordat prioritate tuturor autovehiculelor și s-a încadrat pe . deplasarea înspre cartierul G.. Imediat după ieșirea din intersecție, în spatele mașinii petentului venea cu viteză o mașină a poliției doar cu semnalele luminoase albastre în funcțiune fără semnale sonore.
La vederea acestor semnale luminoase petentul a tras de volan spre dreapta înspre partea carosabilă.
Învederează instanței faptul că intersecția dintre cele două străzi este una cu o vizibilitate redusă fiind situată la baza unei pante.
Însă petentul s-a asigurat corespunzător și nefiind nici o mașină care să circule pe banda pe care urma să se angajeze, a ieșit din intersecție angajându-se pe . o mașină a poliției nu se afla pe banda de circulație la ieșirea din intersecție. Aceasta a apărut în spatele petentului la câteva minute după ieșirea din intersecție,, iar la vederea acesteia petentul a virat spre dreapta înspre partea carosabilă acordându-i prioritate de trecere astfel cum prevede art. 32 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002.
Prin urmare, petentul acordând prioritate de trecere mașinii poliției prin virajul efectuat către dreapta spre partea carosabilă, a respectat aceste prevederi legale întrutotul.
Învederează instanței, de asemenea, aceea că, pe sensul de mers al petentului se aflau două benzi de circulație, astfel că mașina poliției avea suficient spațiu să treacă pe lângă mașina petentului cu atât mai mult cu cât petentul s-a apropiat în acel moment de partea carosabilă.
În conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
Neidentificarea exactă și precisă a însuși organului emitent al procesului verbal de contravenție se poate încadra în lipsa acestei mențiuni și duce la nulitatea procesului verbal atacat.
În drept: art. 31 din OG 2/2001, art. 194 C.pr.civ., OUG 195/2002, OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată intimatul IPJ Cluj a solicitat instanței respingerea plângerii petentului împotriva procesului verbal . nr._/24.05.2013, cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin procesul verbal mentionat mai sus, petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prev de art 130 din OUG nr. 195/2002 constand in aceea ca la data de 21.05. 2013, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de inmatirculare_ pe . la intersectia cu . acordat prioritate de trecere autovehiculului Politiei care circula cu semnale luminoase si sonore in functiune.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a procesului verbal.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Declaratia martorei audiate va fi inlaturata avand in vedere ca este fiica petentului iar declaratia acesteia nu poate exprima cu obiectivitate realitatea faptelor.
Petentul nu a făcut in nici un alt mod dovada unei situații contrarii actului de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, fiind aplicabila regula „onus probandi incumbit actori”.
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plangerea formulata de petentul G. L. cu domic. procesual ales la Cabinet Avocat C. L. F. situat in Cluj-N. ., jud. Cluj impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/24.05.2013 incheiat de intimatul IPJ Cluj cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14.01.2014.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
PEE./PEE./4 EX./21.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1545/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
