Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5064/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5064/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 3500/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5064/2014
Ședința camerei de consiliu de la 15.05.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 1027 al. 1 C. pr. civ.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei.
Potrivit art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului și potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 18.02.2014 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI RO_, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., Piața 1 Mai nr. 1 - 2, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 2427,08 lei reprezentând debit principal, respectiv a dobânzii contractuale aferente, în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data de 06.01.2013 pentru suma de 1063,08 lei, rămasă neachitată din factura . 1811/07.12.2012 și de la data de 28.07.2013 pentru suma de 1364 lei, aferentă facturii UCIP 3180/28.06.2013, precum și a cheltuielilor de judecatǎ în sumǎ de 200 lei reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului nr. 366/24.09.2012 a livrate anumite produse pârâtei, însǎ facturile emise în derularea relației convenționale nu au fost pânǎ în prezent integral achitate, fiind efectuată doar o plată parțială, în cuantum de 880 lei, aferentă facturii UCIP 1811/07.12.2012, în valoare totală de 1943 lei. În ce privește termenul de plată, s-a învederat că pârâta și-a asumat obligația achitării prețului în 30 de zile de la emiterea facturii, iar relativ la penalitǎțile de întârziere, s-a reliefat cǎ acestea sunt datorate potrivit art. 5.2 al convenției perfectate, fiind în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 1270 din C. Civ., respectiv de prevederile art. 1025 și urm. din C. proc. civ., precum și de dispozițiile art. 453 și 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 9 - 15 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind depusǎ la dosarul cauzei chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 7 ).
Deși pârâtei i-a fost comunicat formularul de cerere însoțit de înscrisurile depuse de cǎtre reclamantǎ, împreunǎ cu formularul de rǎspuns ( f. 16 - 18 ), totuși aceasta nu și-a exprimat poziția procesualǎ în raport de acțiunea promovată, nu a completat formularul și nici nu a rǎspuns într-o altǎ modalitate adecvatǎ.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantǎ proba cu înscrisurile anexate cererii formulate.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul capitolelor I și II ale contractului nr. 366, încheiat la data de 24.09.2012 ( f. 9 ), între reclamantǎ în calitate de furnizor și pârâtă drept beneficiar s-au derulat raporturi în baza cǎrora au fost livrate anumite bunuri acesteia din urmă, astfel cum au fost individualizate prin facturile . 1811 din data de 07.12.2012, emisă pentru suma de 1943,08 lei, din care a rămas neachitat un rest de 1063,08 lei, acceptată în mod expres de pârâtă prin semnătură și ștampilă ( f. 11 ) și . 3180 din data de 28.06.2013, emisă pentru suma de 1364 lei, acceptată de pârâtă prin semnătură ( f. 12 ), însǎ contravaloarea acestora nu a fost integral achitatǎ, fiind efectuată doar o plată parțială, în cuantum de 880 lei, aferentă primei facturi mentionate mai sus ( f. 5 ).
Relativ la prețul produselor, acesta a fost convenit de pǎrți potrivit clauzei 4.1 din contract ( f. 9 ), urmând a fi indicat în oferta adresată beneficiarului, iar referitor la obligațiile asumate, trebuie reținut că, dacă reclamanta s-a îndatorat a furniza lunar bunurile sau serviciile comandate, pârâta s-a obligat a achita prețul în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii facturii, așa cum reiese din cuprinsul clauzelor 5.1 și 5.2 ( f. 9 ). În același context, este de observat că, pentru ipoteza în care beneficiarul nu și-ar îndeplini la termen obligația de a achita prețul, acesta urma a datora penalități de întârziere în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi, potrivit clauzei 5.2 din contract ( f. 9 ).
În ce privește litigiul de față, instanța observǎ cǎ între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de furnizare de bunuri, în sensul art. 1766 alin. (1) din C. Civ., or obligația principală a beneficiarului este aceea de a achita contravaloarea serviciilor prestate, prețul datorat fiind cel prevăzut în lege sau în contract, după cum rezultă din art. 1768 alin. (1) din C. Civ. Mai mult decât atât, contractului de furnizare îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la vânzare, potrivit art. 1771 din C. Civ., din această perspectivă fiind relevante prevederile art. 1724 din C. Civ., ce stabilesc că, în mǎsura în care cumpǎrǎtorul nu a plǎtit, vânzǎtorul este îndreptǎțit sǎ obținǎ executarea silitǎ a obligației de platǎ.
În cauzǎ, instanța observǎ cǎ, deși reclamanta a furnizat anumite produse societății pârâte, totuși pânǎ în prezent contravaloarea acestora nu a fost integral achitatǎ, fiind în discuție un debit total de 2427,08 lei, după cum rezultǎ din facturile . 1811 din data de 07.12.2012, emisă pentru suma de 1943,08 lei, din care a rămas un rest de 1063,08 lei ( f. 11 ) și . 3180 din data de 28.06.2013, emisă pentru suma de 1364 lei ( f. 12 ), ținând seama și de plată parțială efectuată, în cuantum de 880 lei, aferentă primei facturi mentionate mai sus ( f. 5 ). În consecințǎ, cum obligația de plată a prețului bunurilor livrate, asumatǎ de cǎtre societatea pârâtă potrivit clauzei 5.2 din contract ( f. 9 ) nu a fost până în prezent integral executată, deși scadența stabilită la 30 de zile de la data emiterii facturilor este de mult timp împlinită, instanța va dispune admiterea capătului principal al cererii de chemare în judecatǎ și, prin urmare, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 2427,08 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar ( f. 9 și 11 - 12 ).
Relativ la penalitǎțile de întârziere pretinse de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ cǎ, potrivit clauzei 5.2 din contract ( f. 9 ), beneficiarul datoreazǎ penalitǎți în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere în cazul neachitării în termenul de maxim 30 de zile de la emiterea facturii a prețului bunurilor livrate, or în cauza de fațǎ este de reținut cǎ pârâta nu și-a îndeplinit integral și la momentul convenit obligația de platǎ a contravalorii produselor furnizate de cǎtre reclamantǎ potrivit facturilor . 1811 din data de 07.12.2012, emisă pentru suma de 1943,08 lei, din care a rămas neachitat un rest de 1063,08 lei ( f. 11 ) și . 3180 din data de 28.06.2013, emisă pentru suma de 1364 lei ( f. 12 ), obligația fiind exigibilă la 30 de zile de la data emiterii facturilor menționate.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. (1) din C. Civ., ce stabilesc cǎ În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu și ale art. 1539 din C. Civ., ce permit cumulul penalității cu executarea în natură în cazul neîndeplinirii la timp a obligațiilor asumate, instanța urmeazǎ a dispune obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 08.01.2013 pentru suma de 1063,08 lei, rămasă neachitată din factura . 1811 din data de 07.12.2012, respectiv de la data de 30.07.2013 pentru suma de 1364 lei decurgând din factura . 3180 din data de 28.06.2013. În acest context, este de observat că, având în vedere împrejurarea că termenul de 30 zile stabilit prin clauza 5.2 din contract ( f. 9 ) este unul de drept substanțial, rezultă că pentru determinarea momentului de la care există obligația achitării penalităților de întârziere trebuie aplicate prevederile art. 2551 raportat la art. 2553 alin. (1) și (2) din C. Civ., așa încât, cum facturile pe care reclamanta își fundamentează pretențiile au fost emise la 07.12.2012, respectiv la 28.06.2013 ( f. 11 - 12 ), este de concluzionat că pârâta va datora penalități de la datele de 08.01.2013, respectiv 30.07.2013, iar nu din zilele de 06.01.2013 și 28.07.2013, după cum a pretins reclamanta ( f. 5 ), în raport de acest aspect cererea sa urmând a fi admisă în parte.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța observă că, potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Pe de altă parte, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat la cauza de față, ținând seama de statuările anterioare ale instanței, referitoare la momentul de la care pârâta datorează penalitățile de întârziere, este de concluzionat că cererea formulată va fi admisă numai în parte. Totuși, nu poate fi omisă împrejurarea că pârâta se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat integral și la termen obligația de plată a contravalorii bunurilor livrate și, mai mult decât atât, aceasta se afla de drept în întârziere, anterior introducerii cererii, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d) din C. Civ. În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 7 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care aceasta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI RO_, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., Piața 1 Mai nr. 1 - 2, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 2427,08 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Obligă pârâta să achite reclamantei penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 08.01.2013 pentru suma rămasă neachitată decurgând din factura . 1811 din data de 07.12.2012, respectiv de la data de 30.07.2013 pentru suma decurgând din factura . 3180 din data de 28.06.2013.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
19.05.2014 - 4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1785/2014.... → |
|---|
