Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9178/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9178/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 14732/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9178/2014
Ședința camerei de consiliu din 16.09.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. G. în litigiul având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Cererea se judecă în camera de consiliu fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă raportat la prevederile art. 1027 C.civ. coroborate cu prevederile art. 94 și 107 C.proc. civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 și 265 și urm. C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 02.07.2014, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul G. M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1469,06 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate, precum și a sumei de 226,24 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul G. M. contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013 în baza căruia a livrat către pârât o . produse emițând factura fiscală nr._/04.11.2013 în valoare de 1469,06 lei, pârâtul ignorând însă plata produselor achiziționate.
Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 4 din contract pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, penalități care la data de 20.06.2014 erau în sumă de 226,24 lei, iar potrivit art. 5 din contract și daune interese în cuantum de 150 lei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1270, 1719, 1721, 1535 C.civ. și ale art. 1025 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea afirmațiilor formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei: contract (f. 7), factura fiscală (f.8), mod calcul penalități (f. 10), carte identitate (f. 12), contract mandat (f. 12).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei potrivit chitanței atașată la fila 6 din dosar.
La data de 10.07.2014 ii s-a comunicat pârâtului formularul de cerere completat de către reclamantă și înscrisurile anexate acesteia, respectiv formularul de răspuns, punându-i-se în vedere că în termen de 30 de zile de la primirea acestora, să completeze formularul de răspuns sau să formuleze apărări, prin orice alt mijloc adecvat și să depună la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelege să se folosească, însă pârâtul nu a înțeles să formuleze apărări în termenul prevăzut de art. 1029 alin 4 Cod de procedură civilă.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013, în baza căruia reclamanta . a furnizat către pârâtul G. M. diverse produse, pârâtul obligându-se să plătească contravaloarea produselor furnizate pe baza facturilor emise de către reclamantă.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâtul a refuzat să achite contravaloarea facturii fiscale nr._/04.11.2013, acumulând un debit în sumă de 1469,06 lei.
În continuare, instanța reține că potrivit 1270 alin. 1 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1516 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtelor o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, reclamanta pretinde executarea de către pârât a obligației de plată a sumei de 1469,06 lei, creanță ce își are izvorul în contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr._/04.11.2013 depusă la dosarul cauzei (f. 8).
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către pârât sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acestuia.
În speță, factura fiscală care atestă creanța reclamantei a fost acceptată la plată de către pârât, prin semnătură astfel că poate face prin sine dovada raporturilor juridice dintre părți. Mai mult această factură a avut la bază convenția – Contractul de vânzare cumpărare – care a fost semnată de către ambele părți și care exprimă astfel voința juridică a acestora. De asemenea, contravaloarea mărfurilor livrate de către reclamantă a fost determinată anticipat prin contract, în sensul că s-a stabilit obligația cumpărătorului de a achita prețul mărfurilor comandate (art. 2), astfel încât factura fiscală arătată reprezintă, în fapt, transpunerea obligațiilor contractuale asumate prin contract de către părți.
Pe de altă parte, aceste înscrisuri se coroborează și cu atitudinea procesuală a pârâtului care nu a contestat existența raportului juridic invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor sale și nici cuantumul creanței, respectiv suma de 1469,06 lei, nu a formulat întâmpinare și nici nu a făcut proba că și-ar fi onorat datoria prin plata sumei totale.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din însăși actele însușite de către pârâte, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013 și factura fiscală depusă la dosar, care atestă obligația pârâtului de plată a contravalorii mărfurilor livrate.
Totodată, creanța este și exigibilă, întrucât termenele de plată convenite de părți în anexa contractului (f.9) pentru cea de-a doua rată s-au împlinit fără ca pârâtul să facă dovada plății totale a ratelor scadente.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța reține că potrivit 5 din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013 încheiat între părți, în cazul în care cumpărătorul nu achită rata scadentă în termen de 30 de zile de la scadență, vânzătorul va trece întreaga sumă la restanță, urmând a se calcula penalități de întârziere de 0,1% pentru toată suma rămasă de achitat. Prin urmare, existența neîndoielnică a creanței este atestată atât de prevederile contractuale cât și de factura fiscală emise de către reclamantă. Lichiditatea creanței reiese din cuprinsul contractului unde părțile au stabilit contravaloarea produselor livrate iar exigibilitatea rezultă din prevederile art. 5 din contractul încheiat între părți. Pe cale de consecință, având în vedere și modul de calcul depus la dosar la fila 10, instanța apreciază că pârâtul datorează către reclamantă penalități în sumă de 226,24 lei calculate asupra debitului principal de la data scadenței celei de –a doua rate, respectiv 25.01.2014 și până la data de 27.06.2014.
Totodată, instanța reține că prejudiciul cauzat reclamantei constând în lipsa de folosință a sumei restante, se produce în continuare în patrimoniul reclamantei și față de cererea expresă a acesteia, instanța urmează a obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere aferente debitului neachitat de 1469,06 lei, în continuare, ulterior datei de 27.06.2014 și până la momentul achitării efective a sumei restante.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordarea a daunelor interese în sumă de 150 lei instanța reține că potrivit art. 5 din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/04.11.2013 părțile au convenit ca în cazul în care cumpărătorul nu va achita rata scadentă în termen de 30 zile de la scadență, va fi obligat la plata unei sume fixe de 150 lei cu titlu de daune interese. Apreciind că prin aceste prevederi contractuale părțile au convenit de comun acord stabilirea unei clauze penale în sensul art. 1538 și urm. C.civ., instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 150 lei cu titlu de daune interese.
Raportat la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 coroborat cu art. 1031 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța urmează a admite această cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj N., .. 1, ., CUI RO_, nr. de înmatriculare în Registrul Comerțului J_ în contradictoriu cu pârâtul G. M., cu domiciliul în Cluj N., ., ., jud. Cluj, CNP :_, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1469,06 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate, precum și a sumei de 226,24 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal calculate până la data de 27.06.2014.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal în sumă de 1469,06 lei în continuare, ulterior datei de 27.06.2014 și până la plata efectivă a întregului debit datorat.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei reprezentând daune interese.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
I. G. D. A. P.
Red./Dact. I.G.D. /4 exemplare/05.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8681/2014.... | Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 2014/2014.... → |
|---|
