Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5465/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5465/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 7300/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5465/2014
Ședința Camerei de consiliu din 28.05.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta M. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții RT D. S.R.L. și R. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cauzei s-a făcut în Camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
JUDECĂTORIA
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta . a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige în solidar pârâții RT D. SRL, în calitate de debitor al obligației principale, și pe R. V., în calitate de debitor fideiusor al RT D. SRL, la plata sumei 288,02 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, respectiv a produselor livrate, precum și dobânda contractuală aferentă debitului principal.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâtă s-a încheiat la data de 10.12.2010 un Contract de furnizare produse și servicii-V5, înregistrat sub nr. 5592, prin care reclamanta, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze către pârâtă produse, respectiv servicii de reîncărcare cu cartele valorice electronice. Reclamanta mai arată că în decursul desfășurării relațiilor comerciale cu pârâta, aceasta a emis o . facturi ca urmare a serviciilor prestate, o parte dintre acestea rămânând neachitate până la acest moment.
În drept își întemeiază acțiunea pe prevederile art.1025 și următoarele din Codul de procedură civilă. Aceasta solicită de asemenea plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, reclamanta a depus informare RECOM referitoare la debitoarea RT D. SRL, copie contract de furnizare produse și servicii 5592/10-12-2010 (f. 22), copie proces verbal primire terminale (f. 29), copie balanță și fișă cont (f. 30), anexă calcul penalități (f. 15), copie facturi (f.16-20):
1. ._/02.01.2012, cuantum 379,59 lei, scadența 09.01.2012
2. ._/03.01.2012, cuantum 26,97 lei, scadența 10.01.2012
3. ._/09.01.2012, cuantum 161,05 lei, scadența 16.01.2012, achitate partial
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare, respectiv formularul de răspuns specific acestei proceduri.
Analizând cererea de chemare în judecată respectiv înscrisurile depuse în probațiune instanța reține următoarele:
Reclamanta . și pârata RT D. SRL au încheiat la data de 08.12.2010 un contract de furnizare produse și servicii-V5 prin care reclamanta se obligă să îi furnizeze pârâtei diverse produse precum și servicii de încărcare prin cartele electronice. În acest sens, pârâtei i-a fost pus la dispoziție un terminal de reîncărcare de tipul printec verifone, seria_ ID_, terminal care îi permitea realizarea tranzacțiilor de încarcare electronică.
Potrivit prevederilor contractuale, respective cap. IV pct. 4.12 din contractul mai sus menționat (f. 25) “în cazul facturilor de servicii de încărcare electronică sumele datorate de Distribuitor (pârâtă) către Furnizor (reclamantă) se pot dovedi pe baza tranzacțiilor înregistrate în sistemul informatic. Astfel, Distribuitorul declară că acceptă și recunoaște că înregistrările din Sistemul informatic prezentate de către Furnizor, precum și facturile emise în baza acestor înregistrări, îi sunt opozabile, le recunoaște și le acceptă.
Instanța constată că în ceea ce privește aceste prevederi contractuale, acestea au fost asumate de către pârâți prin semnarea fără rezerve a contractului mai sus menționat, prin urmare, facturile emise sunt considerate acceptate de către pârâtă chiar dacă nu conțin semnătura sau ștampila pârâtei.
În ceea ce privește raportul obligațional de garanție, potrivit pct. 7.5 din contractul mai sus menționat, obligațiile fidejusorului sunt de a executa întocmai obligația asumată de debitorul principal, în cazul în care acesta nu își execută obligația asumată, fără posibilitatea de a invoca beneficiul de discuțiune și fără posibilitatea de a invoca beneficiul de diviziune, iar conform pct. 7.6, în cazul în care fidejusorul nu îsi execută obligația asumată până la data scadentă menționată pe factură, datorează cu titlu de penalități de întârziere 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată.
Fideiusorul obligației principale este în persoana pârâtului R. V..
Instanța constată că facturile depuse la dosarul cauzei au fost emise, așa cum prevăd dispozițiile contractuale în baza rapoartelor emise de sistemul informatic “Transction Tracking”, raportându-se exclusiv la cardul de membru aparținând pârâtei.
Potrivit art. 969 din Codul civil 1865, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 277 din codul de procedură civilă în vigoare la data perfectării relațiilor contractuale dintre părți, înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi, face dovada cuprinsului său, prin urmare facturile anexate intră în această categorie.
În ceea ce privește raportul obligațional de garanție existent în prezenta cauză, potrivit art. 1662 Cod civil, fidejusorul, atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau codebitor solidar, nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune și de diviziune, aspect pe care îl regăsim și în prevederile contractuale amintite mai sus.
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța a concluzionat că, în speță, creanța pretinsă constând în contravaloarea serviciilor prestate în favoarea pârâtei, îndeplinește condițiile art. 662 din Codul de procedură civilă: este certă, existența ei rezultând din contractul de furnizare încheiat între părți si din facturile fiscale emise de reclamantă, este exigibilă la termenul de plată înscris în cuprinsul fiecărei facturi în parte, este lichidă constând în plata unei sume de bani determinate.
Din analiza contractului de furnizare, respectiv cap. VII pct. 7.5, instanța mai reține că reprezentantul societății, în persoana pârâtului R. V., a consimțit să garanteze achitarea tuturor debitelor și a penalităților față de furnizor, obligându-se în acest sens în solidar cu societatea beneficiară în a achita întreaga sumă datorată.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
Instanța reține că penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 4.8 au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 din Codul civil 1865, clauză penală pe care pârâta și-a însușit-o prin contract, astfel fiind întrunit acordul de voință al părților și în ceea ce privește acest aspect. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată, iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate, acestea putând fi cumulate cu executarea în natură a obligației principale.
Ca atare, față de cele reținute în fapt și în temeiul art. 969 din Codul civil 1865 coroborat cu art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 288.02 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor următoare:
1. ._/02.01.2012, cuantum 379,59 lei, scadența 09.01.2012
2. ._/03.01.2012, cuantum 26,97 lei, scadența 10.01.2012
3. ._/09.01.2012, cuantum 161,05 lei, scadența 16.01.2012 achiatate partial
precum și penalități de întârziere de 0,5% pe zi, aferente debitului principal, începând cu data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte și până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, constatând culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, le va obliga la plata sumei de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea formulată de reclamanta S.C. M. D. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj, având CUI RO_, J_, cont bancar RO60 RZBR_ 3341 deschis la Raiffeisen Bank Cluj-N., prin reprezentant legal administrator F. Z. în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în BAIA M. ., județ M., CUI_, J_ în calitate de debitor principal si R. V. cu domiciliul în BAIA M. ., județ M.,_
Obligă în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 288,02 lei, reprezentând contravaloare produse conform facturilor fiscale și penalități de întârziere de 0,5% pe zi aferente debitului principal începând cu data scadenței fiecarei facturi fiscale în parte și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecatoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
P.,GREFIER,
Jud. R. D. L.-M. M.
Red./Dact./RD/5 ex/29.05.2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 5013/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Hotărâre din 17-11-2014, Judecătoria... → |
|---|
