Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6904/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6904/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 8437/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6904/2014
Ședința camerei de consiliu din 30.06.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol este pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanta E. K. ROMÂNIA SRL și pe pârâtul S. D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Pronunțarea hotărârii s-a făcut conform prevederilor art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 aprilie 2014, sub numărul de mai sus, reclamanta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului S. D. la plata sumei de 1451,17 lei reprezentând debit principal, penalitati, taxa de reziliere, dobanda legală.
În fapt, pentru serviciile de telefonie prestate în temeiul contractului încheiat între părți, societatea Orange a emis facturi rămase neachitate de către debitor. Creanța în litigiu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, având un caracter cert, lichid și exigibil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 si următoarele din C. proc. civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: notificare, contracte, facturi fiscale, contract de cesiune.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Debitorul-pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 25 iunie 2014, în fața instanței s-a prezentat pârâtul care a învederat instanței că într-adevăr a avut un contract un Orange România și au rămas neachitate unele facturi dar a contestat penalităților solicitate precum și taxa de reziliere solicitată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 18.10.2008 între . și pârâtul-debitor s-a încheiat contractul cu nr._ având ca obiect prestarea de servicii de telefonie mobila in favoarea acesteia din urmă, fiind emise facturi fiscale, din al căror cuantum a rămas de plată suma de 420,97 lei.
Prin condițiile generale anexate contractului, creditoarea s-a obligat să presteze servicii, iar debitorul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de către creditoare, iar în caz de întârziere în efectuarea plății, să plătească penalități în cuantum de 0.5 % pe zi de întârziere.
La data de 12 septembrie 2012 între Orange Romania SA și E. K. ROMANIA SRL au încheiat un contract de cesiune de creanță prin care Orange Romania a cesionat și creanța avută față de debitorul din prezenta cauză. Potrivit extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale imobiliare( f.68) instanța constată că s-a notat creanță avută față de debitorul S. D., îndeplinind astfel condiția opozabilității cesiunii.
Față de cele învederate mai sus, instanța constată că reclamanta este în drept să solicite sumele datorate de către pârât către Orange Romania.
Analizând cererea reclamantei în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că suma de 420,97 lei, cu titlu de preț al serviciilor, pretinsă de creditoare, este certă, existența ei rezultând din facturile fiscale cu nr.
- JAE_, în cuantum de 73,68 lei, data facturii 27.08.2011
- JAE_, în cuantum de 144,75 lei, data facturii 27.08.2011
- JAE_, în cuantum de 35,38 lei, data facturii 27.08.2011
- JAE_, în cuantum de 52,70 lei, data facturii 27.07.2011
- JAE_, în cuantum de 79,05 lei, data facturii 27.07.2011
- JAE_, în cuantum de 35,41 lei, data facturii 27.07.2011
depuse la dosar (f.16-23 ), coroborate cu contractul de abonament pentru serviciul Orange, însușit de debitor prin semnarea acestora. De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, în termen de 14 zile de la data emiterii fiecărei facturi, astfel cum se stipulează în art. 5 din Clauze contractuale de bază ale contractului.
Actul juridic legal încheiat de părți are forță obligatorie nu doar pentru părțile acestuia ci și pentru organul de jurisdicție, respectiv pentru instanța care are obligația de a asigura executarea acestuia tinând seama de voința părților în acest context instanța va obliga pâratul să își execute obligația asumată prin contract respectiv plata serviciilor primite.
În consecințǎ, cum obligația de platǎ a prețului serviciilor nu a fost pânǎ în prezent executatǎ, deși scadența acesteia este de mult timp împlinitǎ, instanța va dispune admiterea capǎtului principal de cerere și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 420,97 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, conform contractului.
Relativ la penalitǎțile de întârziere pretinse de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ cǎ potrivit clauzei 1.9.4 din conditile contractuale ( f.45 ), pârâtul datoreazǎ penalitǎți în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere în cazul depǎșirii termenelor de platǎ convenite, de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului principal, or în cauza de fațǎ este de reținut cǎ într-adevăr pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de platǎ a contravalorii serviciilor furnizate, potrivit facturilor arătate mai sus, sumele în discuție fiind scadente.
Cu toate aceste instanța constată că beneficiarul este persoana fizică și că în raporturile încheiate de o societate cu o persoana fizică cuantumul dobânzii penalizatoare stabilit prin contract nu poate depăși cu mai mult de jumătate dobânda penalizatoare legală. Având în vedere momentul la care s-a încheiat contractul între părți, respectiv la care pârâtul în calitate de beneficiar și-a asumat obligația de a plăti 0,5% pe zi de întârziere în cazul neexecutării la timp la obligației de plată a facturilor, adică în august 2008, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale.
Potrivit 5 din OG 9/2000 „In raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an.” iar potrivit art. 9 din același act normativ „In raporturile civile obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea stabilita in conditiile prezentei ordonante este nula de drept.
Având în vedere aceste repere precum și premisă acestei discuții raportat la calitatea de consumator-persoana fizică a pârâtei, instanța constată că dobânda stabilită prin clauza art.19.4 din Contract însumează o dobândă pe an de 182,5% din debitul raportat.
Conform rapoartelor statistice oferite de BNR în anul 2008, dobânda legală de referința a fost de 10 % pe an ( august, data la care s-a încheiat prezentul contract) așadar la acest procentaj (redus cu 20%, debitorul nefiind comerciant) ne vom raporta pentru verficarea valabilității clauzei contractuale de stabilire a dobânzii penalizatoare ( a se vedea: http://www.bnro.ro/Raport-statistic- 606.aspx )
Din compararea celor două valori reiese cu ușurință că penalitățiile stabilite cu titlu de dobânda penalizatoare depășesc cu mult cuantumul dobânzii maxim admise în raporturile civile astfel:
10-20%(10)=8+½(8)=12% aceasta fiind dobânda maxim admisă în raporturile în care debitorul nu este comerciant iar dobânda în litigiu în cuantum de 182,5% depășește dobânda maxim admisă prin art.5 din OG 9/2000.
În aceste condiții, în temeiul art. 9 din OG 9/2000 instanța din oficiu va constata nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățiile de întârziere și în consecința va respinge acest capat de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța va obliga pârâtul la plata acestora cuantimizate până la data introducerii la suma de 55,18 lei si în continuare pana la plata integrală a debitului fiind aplicabil art. 43 din Codul Comercial.
În ceea ce privește taxa de reziliere, instanța constată că reclamanta arată că debitorul a cumpărat unul sau mai multe telefoane la un pret redus sub conditia menținerii contractului pe o durată de 2 ani de zile. Reclamanta vorbește în cererea sa despre o perioada obligatorie de 24 de luni precum și de faptul „achiziționării uneia sau mai multor telefoane mobile” dar nu face dovada celor alegate. Mai mult, din cererea sa nu rezultă care este temeiul de drept în baza căruia solicită aceasta sumă de bani. Nu putem decât să considerăm că temeiul pretenției este dat de art. 1.16 din Contract care prevede că în cazul „ în cazul în care contractul incetează înainte de perioda minimă contractuală...Clientul va fi ținut la plata de despăgubiri către Orange care constau în contravaloarea abonamentului contractat înmultit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime obligatorii.” Având în vedere că reclamanta nu a învederat instanței modalitatea de calcul a acestor despăgubiri precum nici momentul la care s-a denunțat unilateral contractul sau contractele, pârâtul având 6 numere de telefon diferite, dat fiind că în funcție de acest moment se calculeaza taxa de reziliere, instanța nu poate verifica temeinicia pretenției sale sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a i se acorda un termen de grație pentru a achita creanța recunoscută, instanța va respinge această solicitare dat fiind că hotărârile pronunțate în procedura cererii cu valoare redusă sunt executorii de drept raportat la art.1030 alin.3 din codul de procedură civilă raportat la art.397 din acelasi act normativ.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În consecință, cum debitoarea a căzut în pretenții, cererea urmând a fi admisă in parte nstanța va obliga pârâtul sǎ achite reclamantei suma de 50 lei, reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către E. K. ROMÂNIA SRL, cu sediul în București str. .. 10 A, sector 2, J40/_/2002, CUI_ în contradictoriu cu pârâtul S. D. . ., ., CNP_.
Obligă pârâtul la plata sumei de 420,95 lei cu titlu de facturi neachitate.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata penalităților în cuantumul dobânzii contractuale în valoare de 372,74 lei.
Respinge capatul de cerere privitor la obligarea paratului la plata taxei de reziliere.
Obliga debitorul la plata dobânzii legale aferente cuantimizată până la data introducerii la suma de 55,18 lei si în continuare până la plata integrală a debitului.
Obligă debitorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la momentul comunicării hotărârii. Cererea privind calea de atac se depune la Judecătoria Cluj N..
Pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei.
JUDECĂTOR,GREFIER,
R. DANLizuca M.
Red./Dact. RD./2 ex./30.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1379/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 7912/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
