Contestaţie la executare. Sentința nr. 6040/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6040/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 3050/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6040/2014
Ședința publică din 11 iunie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare înaintată de contestatorul K. Z. T. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – Direcția Impozite și Taxe Locale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 4.06.2014, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 12.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., contestația la executare formulată de contestatorul K. Z. T. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – Direcția Impozite și Taxe Locale prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea popririi și a înștiințării de poprire, precum și a eventualelor acte de executare subsecvente.
În motivare, contestatorul a arătat că prin înștiințarea de poprire nr._, emisă la data de 13.12.2013 de Direcția Impozite si Taxe Locale - Serviciul de Executare Silita Creanțe
Buget Local, comunicată la data de 28.01.2013, i s-a adus la cunoștința ca s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente si a celor viitoare provenite din încasările zilnice in conturile CREDIT EUROPE BANK precum si a oricăror sume reprezentând venituri si disponibilități bănești in lei sau in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute si/sau datorate de subsemnatul.
Sumele ce ar urma sa fie reținute si vărsate in conturile deschise la Trezoreria C. ar face obiectul unei amenzi contravenționale, invocându-se ca titlu executoriu: Z2434963/05.06.2003.
In ceea ce privește obținerea executării silite in baza ridului executoriu Z2434963/05.06.2003, contestatorul a arătat faptul ca a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. l si 2 Cap. VII din Codul de procedura fiscala reactualizat, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. In alineatul (2) se arata in mod expres ca termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Prin urmare, termenul in care titlul executoriu nr. Z2434963 din data de 05.06.2003 ar fi putut fi pus in executare, s-a Împlinit la data de 1 ianuarie 2009. Având in vedere ca înștiințarea de poprire a fost emisa doar in data de 13.12.2013 si a fost adusa la cunoștința sa in data de 28.01.2014, si ca alte acte de executare nu au fost întreprinse, se poate concluziona ca a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita a celor doua titluri executorii.
În drept, art. 711 și urm. NCPC, art. 131 C. pr. fiscala, 411 al. 2 NCPC.
La data de 25.02.2014, intimatul M. C.-N. – Direcția de Impozite și Taxe a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că potrivit prevederilor art. 136 alin. 1 Cod de procedură fiscală „În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor”. Contestatorul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr._/05.06.2003, emis de IPJ C. cu amendă contravențională în cuantum total de 80 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat contestatorului prin înmânare sub semnătură la data de întocmirii acestuia, potrivit art. 26 alin. 1 din OG nr. 2/2001 în termenul de prescripție prevăzut de art. 14 din OG nr.2/2001, și nu a fost contestat pe calea plângerii contravenționale.
În temeiul prevederilor art. 39 din OG nr. 2/2001, organul emitent a procesului verbal a trimis spre executare silită debitul de 80 lei către organul fiscal din raza teritorială a domiciliului debitorului, respectiv Direcția de Taxe și Impozite Locale a Municipiului C.-N.. Potrivit art. 37 din Ordonanța 2 din 12 iulie 2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, respectiv hotărârea instanței de soluționare a plângerii contravenționale, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Întrucât procesul-verbal de contravenție menționat nu a fost anulat de vreo instanță de judecată, s-a demarat procedura de executare silită împotriva contestatorului, prin emiterea somației de executare nr._/21.08.2007- comunicată prin publicitate conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 la data de 03.11.2008 (în forma aflată în vigoare la data comunicării), ulterior returnării corespondenței neridicată de contestator. Conform prevederilor art. 131 (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale., și art.133 Cod de procedură fiscală - Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege. Odată cu emiterea și comunicarea somației de executare silită nr. 3449/21.08.2007 (la data de 03.11.2008), în termenul de prescripție de 5 ani de zile de la emiterea procesului verbal de contravenție a fost întrerupt termenul de prescripție, începând cu data de 01.01.2009 începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani de zile, termen care nu era împlinit la data emiterii noului act de executare silită reprezentat de adresa de înființare a popririi, nr._/495/13.12.2013.
Ulterior, în termenul legal de prescripție prevăzut de art. 131 Cod de procedură fiscală, organul de executare a procedat la continuarea formelor de executare silită prin emiterea conform dispozițiilor art. 149 Cod de procedură fiscală a adresei de înființare a popririi nr._/495/13.12.2013. Adresa de înființare a popririi nr._/495/13.12.2013 conține toate elementele obligatorii menționate de art. 46 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. (Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu).
In condițiile în care procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. l, din OG nr. 2/2001, adică în termen de cel mult o lună de la data încheierii lui, iar procedura de executare silită a fost demarată în termenul legal de prescripție prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2001 și de dispozițiile art. 39 alin. 3 din același act normativ, coroborate cu prevederile art. 131 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, adică în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, obligația fiscală a fost stabilită în sarcina contestatorului cu respectarea prevederilor legale în materie, în consecință și executarea silită pornită împotriva acestuia în baza prevederilor Codului de procedură fiscală, este în conformitate cu norma legală imperativă.
La data de 17.03.2014, contestatorul a depus la dosar răspunsul la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare pentru următoarele:
În esența, se arata ca odată cu emiterea si comunicarea somației de executare silita nr. 3449/21.08.2007, a fost întrerupt termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. l si 2 Cap. VII din Codul de procedura fiscala reactualizat, deoarece sunt incidente prevederile art. 133 lit. c din Codul de procedura fiscala. In acest sens se arata ca a fost comunicata somația de executare silita nr. 3449/21.08.2007 la data de 03.11.2008 prin procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/495/30.10.2008.
In acest proces verbal se arata, fără nici o motivare, ca daca actul administrativ fiscal nu s-a putut comunica prin modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin (2) lit. a, b si c din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, priv. Codul de procedura fiscala, republicata, comunicarea s-a realizat prin publicitate. Problema majora care se ivește este legata de modurile de comunicare prevăzute de art. 44 alin. 2, lit. a, b, c. Conform al. 2 Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent fi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum fi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal fi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Parata nu a făcut dovada ca pana la publicitatea somației conform procedurii prevăzute la art. 44. al. 3, a îndeplinit toate celelalte modalități de comunicare.
In decizia nr. 536 din 28.04.2011 a Curții Constituționale se arata ca in lipsa unei norme care sa prevadă ordinea de prioritate in ceea ce privește comunicarea, in practica, exista o tendința a organelor fiscale de a ignora succesiunea in care acestea sunt prevăzute de art. 44 alin. 2 si de a recurge la comunicarea direct prin publicitate, fără a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal. (Decizia 536/28.04.2011)
In acest context, Curtea constată că o astfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al contribuabilului care contestă existența sau cuantumul obligației fiscale. Ținând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță.
Mai departe, se arata in motivarea deciziei mai sus amintite, ca într-adevăr enumerarea din art. 44 al. 2 nu este una întâmplătoare, ci aceste modalități de comunicare sunt trecute . prioritate in ceea ce privește aplicarea acestora.
Curtea alege ca si criteriu de prioritizare a acestor modalități de comunicare, gradul de certitudine in ceea ce privește luarea la cunoștința despre actul fiscal de către contribuabil, in speța dedusa judecații, subsemnatul.
Astfel, Curtea apreciază ca modalitatea de comunicare prevăzuta la lit. a, art. 44 al. 2, prezintă cel mai ridicat grad de certitudine in ceea ce privește luarea la cunoștința, actul fiind înmânat la sediul organului emitent, sub semnătura contribuabilului. Modalitatea de la lit. b, conferă un grad ridicat, adică primirea actului de către contribuabil sub semnătura de la angajații organului emitent. Modalitatea prevăzuta la lit. c din art. 44 al 2 conferă un grad de certitudine mai ridicat decât simpla publicitate, având in vedere ca mijlocul de comunicare este scrisoarea recomandata însoțita de confirmarea de primire, emisa prin posta la adresa cunoscuta a contribuabilului.
Trebuie văzut in primul rând intenția legiuitorului, respectiv cea de instituire a unei ordini in ceea ce privește modalitățile de comunicare.
In textul deciziei mai sus amintite sunt amintite alte decizii ale Curții Constituționale, respectiv, decizia 667/30.04.2009, Decizia 891/6.07.2010, prin care sa constatat ca modalitatea comunicării prin publicitate este una subsidiara si va fi folosita in ultima instanța, doar daca organul fiscal emitent face dovada ca toate celelalte modalități de comunicare au eșuat din motive obiective.
Ori, în cauză nici una dintre anexele întâmpinării nu confirma ca somația din 21.08.2007 ar fi fost comunicat prin oricare dintre celelalte modalități prevăzute la art. 44 al. 2 lit. a, b si c. Din acest motiv publicitatea acesteia nu poate fi considerata un act de executare silita care sa întrerupă cursul prescripției de 5 ani prevăzute te art. 131 C.Pr.fisc, astfel ca la momentul emiterii înștiințării de poprire_/495/13.12.2013, act comunicat prin posta si primit de către contestator, dreptul paratei de a fi executa silit, era prescris.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor atașate cererii introductive de instanță, se reține că prin înștiințarea de poprire nr._/13.12.2013 emisă de intimat, contestatorului i s-a adus la cunoștința că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente si a celor viitoare provenite din încasările zilnice in conturile CREDIT EUROPE BANK.
Din adresa de înființare a popririi rezultă că titlu executoriu ce a stat la baza emiterii acesteia este un proces-verbal de contravenție . nr._ din 5.06.2003 emis de I.P.J. C. prin care contestatorului i s-a aplicat o amendă contravențională de 80 lei.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 136 alin. 1 Cod de procedură fiscală „În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor”.
Analizând copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din 5.06.2003, depus la fila 17 verso din dosar, se reține că acesta a fost comunicat contestatorului prin înmânare sub semnătură la data de întocmirii acestuia, potrivit art. 26 alin. 1 din OG nr. 2/2001 în termenul de prescripție prevăzut de art. 14 din OG nr.2/2001, și nu a fost contestat pe calea plângerii contravenționale.
În temeiul prevederilor art. 39 din OG nr. 2/2001, organul emitent a procesului verbal a trimis spre executare silită debitul de 80 lei către organul fiscal din raza teritorială a domiciliului debitorului, respectiv Direcția de Taxe și Impozite Locale a Municipiului C.-N..
În acest sens, se reține că potrivit art. 37 din O.G. nr.2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, respectiv hotărârea instanței de soluționare a plângerii contravenționale, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform prevederilor art. 131 (1) din C.proc.fisc. „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Iar, art.133 Cod de procedură fiscală stabilește că „ Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege.”
Întrucât procesul-verbal de contravenție menționat nu a fost anulat de vreo instanță de judecată, intimatul susține că a demarat procedura de executare silită împotriva contestatorului, prin emiterea somației de executare nr._/21.08.2007- comunicată prin publicitate conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 la data de 03.11.2008, ulterior returnării corespondenței neridicată de contestator.
Privitor la emiterea și comunicarea somației de executare silită nr. 3449/21.08.2007, se reține în primul rând de către instanță că intimatul nu a depus la dosar dovada faptului că aceasta a fost comunicată contestatorului la adresa de domiciliu și a returnării corespondenței, așa cum susține în cuprinsul întâmpinării.
În ceea ce privește modalitatea de comunicare a actelor administrativ-fiscale se reține că art.44 alin. 2 din C.proc.fisc. stabilește că „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent fi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum fi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal fi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.”
Ori, în opinia instanței textul instituie o ordine de prioritate a modalităților de comunicare, sens în care în situația din speță în care intimatul susține că a făcut comunicarea primului act de executare prin publicitate, trebuia să facă dovada că a încercat comunicarea aceluiași act prin primele modalități prevăzute la literele a, b și c.
În același sens este și decizia nr. 536 din 28.04.2011 a Curții Constituționale în care se arata ca in lipsa unei norme care sa prevadă ordinea de prioritate in ceea ce privește comunicarea, in practica, exista o tendința a organelor fiscale de a ignora succesiunea in care acestea sunt prevăzute de art. 44 alin. 2 si de a recurge la comunicarea direct prin publicitate, fără a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal. (Decizia 536/28.04.2011)
Astfel instanța de control constituțional a constatat că că o astfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al contribuabilului care contestă existența sau cuantumul obligației fiscale. Ținând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță.
Mai departe, se arată că enumerarea din art. 44 al. 2 nu este una întâmplătoare, ci aceste modalități de comunicare sunt trecute . prioritate in ceea ce privește aplicarea acestora.
Astfel, Curtea apreciază ca modalitatea de comunicare prevăzuta la lit. a art. 44 al. 2, prezintă cel mai ridicat grad de certitudine in ceea ce privește luarea la cunoștința, actul fiind înmânat la sediul organului emitent, sub semnătura contribuabilului. Modalitatea de la lit. b, conferă un grad ridicat, adică primirea actului de către contribuabil sub semnătura de la angajații organului emitent. Modalitatea prevăzuta la lit. c din art. 44 al 2 conferă un grad de certitudine mai ridicat decât simpla publicitate, având in vedere ca mijlocul de comunicare este scrisoarea recomandata însoțita de confirmarea de primire, emisa prin posta la adresa cunoscuta a contribuabilului.
Ori, în cauză nici una dintre anexele întâmpinării nu confirma ca somația din 21.08.2007 ar fi fost comunicat prin oricare dintre celelalte modalități prevăzute la art. 44 al. 2 lit. a, b si c.
În aceste condiții, instanța apreciază că primul act de executare în cauză este cel îndeplinit la data de 13.12.2013 – adresa de înființare a popririi, act de executare îndeplinit după mai mult de 5 ani ai termenului de prescripție instituit de art. 131 C.Pr.fisc.
În aceste condiții, instanța constată că prezenta contestație la executare este întemeiată, urmând a o admite și în consecință:
În baza art.711 și urm. NCPC cu aplicarea art.131 C.proc.fisc. va constata prescrisă executarea silită a debitului în cuantum de 80 de lei reprezentând amendă contravențională aplicată contestatorului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 5.06.2003 de către I.P.J. C..
Va dispune anularea tuturor actelor de executare din dosar execuțional nr._.
Văzând dispozițiile art.453 NCPC și în aplicarea principiul disponibilității, instanța constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite contestația la executare formulată de contestatorul K. Z. T., CNP_, domiciliat în mun. C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – Direcția Impozite și Taxe Locale cu sediul în mun. C.-N., Piața Unirii nr.1, jud. C..
Constată prescrisă executarea silită a debitului în cuantum de 80 de lei reprezentând amendă contravențională aplicată contestatorului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 5.06.2003 de către I.P.J. C..
Dispune anularea tuturor actelor de executare din dosar execuțional nr._.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se vor depune la instanța a cărei hotărâre se atacă - Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-25.06.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 486/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Actiune in regres. Sentința nr. 1405/2014. Judecătoria... → |
|---|
