Contestaţie la executare. Sentința nr. 4220/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4220/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 173/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4220/2014
Ședința publică din data de 18.04.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata P. A. M. I., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având în vedere solicitarea contestatoarei de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 18.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 07.01.2014, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata P. A. M. I. anularea executării silite și desființarea dosarului de executare nr. 805/2013 al SCPEJ A. D. și Oszoczki A., restituirea taxei judiciare de timbru, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat, în esență, că executarea silită s-a făcut cu rea credință întrucât nu s-a realizat de către creditoare până la data executării silite niciun demers pentru recuperarea creanței pe cale amiabilă, iar cu privire la creanța a cărei executare silită s-a solicitat, a intervenit compensația de drept deoarece deține față de creditoare o creanță de 2.480 lei, iar creditoarea are o creanță față de ea de 1.616 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 1616 și art. 1617 C.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4 - 13).
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 52,46 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – filele 2 și 17.
Legal citată, intimata P. A. M. I. a depus întâmpinare – filele 20 - 22, la data de 18.02.2014, prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum și sancționarea acesteia pentru abuz de drept procesual prin exercitarea cu rea-credință a prezentei contestații la executare, respectiv obligarea la daune interese de 500 lei și amendarea acesteia, în baza art. 719 alin. 3 C.pr.civ.
În motivare, a susținut că, creanța debitoarei este aferentă titlului executoriu Sentința civilă nr. 8685/2013 a Tribunalului Cluj, iar asupra acestui titlu executoriu s-a făcut deja contestație la executare și a fost respinsă în dosarul nr._/211/2013 și, prin urmare, aceste cheltuieli nu pot face obiectul prezentului dosar, creanța din prezentul dosar fiind doar cea aferentă titlului executoriu Decizia civilă nr. 3642/R/2013 a Curții de Apel Cluj.
În drept, a invocat prevederile art. 712 alin. 3, art. 715 alin. 3 și art. 719 alin. 3 C.pr.civ.
În probațiune, a depus înscrisuri – filele 23 – 27.
La data de 10.03.2014, prin Serviciul Registraură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare – filele 32 – 33.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către SCPEJ A. D. și Oszoczki A. cu mențiunea de a depune copii certificate cu originalul de pe dosarul de executare nr. 805/2013, iar la data de 17.03.2014, s-a depus copia dosarului execuțional nr. 805/2013 (filele 39 - 54).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin cererea de executare silită formulată de intimata P. A. M. I. și înregistrată sub nr. 805/19.11.2013 la SCPEJ A. D. și Oszoczki A. s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 3624/R/2013 a Curții de Apel Cluj din dosarul nr._/117/2012 împotriva debitoarei . pentru suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, la care se adaugau cheltuielile de executare silită de 270 lei plus onorariu executor și alte cheltuieli de executare – fila 39 din dosar.
Prin Decizia civilă nr. 3642/R/2013 din data de 24.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/117/2012 s-a respins recursul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 8685 din data de 20.05.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._/117/2012, aceasta fiind obligată să plătească intimatei P. A. M. I. suma de 350 lei cheltuieli de judecată parțiale – filele 40 – 41.
La data de 25.11.2013, SCPEJ A. D. și Oszoczki A. a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere care a fost înregistrată sub nr._/211/2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., iar prin Încheierea civilă nr._/CC/2013 din data de 03.12.2013 s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 3642/R/2013 din data de 24.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/117/2012 împotriva debitoarei – fila 50 din dosar.
La data de 19.12.2013, SCPEJ A. D. și Oszoczki A. a întocmit Încheierea nr. 1 de stabilire a cheltuielilor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 805/2013, acestea fiind în cuantum de 328,10 lei – fila 51 din dosar.
La aceeași dată, s-a emis în dosarul execuțional nr. 805/2013 și somația de la fila 53 din dosar, comunicată debitoarei în 25.12.2013 – fila 54 din dosar, prin care i s-a solicitat ca în termen de o zi de la primirea sau lăsarea la sediul ei a somației, să achite creditoarei suma de 350 lei reprezentând creanța datorată în baza titlului de executare și suma de 328,10 lei cheltuieli de executare silită.
La data de 07.01.2014, contestatoarea a depus la dosarul execuțional o cerere prin care a comunicat executorului judecătoresc că a consemnat suma datorată, dar se opune eliberării acesteia până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În drept, față de dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, actualizată, executarea silită în dosarul execuțional nr. 805/2013 fiind începută după data de 15.02.2013, în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă, iar față de data nașterii raporturilor juridice dintre părți, dispozițiile Noului Cod civil.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”
Mai întâi, pentru anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 850/2013, contestatoarea a invocat nerespectarea prevederilor art. 622 alin. 2 C.pr.civ., motivând că executarea silită putea să înceapă numai dacă debitorul nu-și executa de bună voie obligația sa, iar, în speță, până la data depunerii cererii de executare silită, nu s-a efectuat de către creditoare niciun demers pentru a recupera creanța pe cale amiabilă.
Cu privire la aceste aspecte, instanța reține că debitoarea nu a făcut dovada afirmațiilor referitoare la încercările sale repetate de soluționare pe cale amiabilă a cauzei, în timp ce creditoarea a atașat la filele 25 – 26 din dosar, dovada notificării debitoarei, notificare comunicată la data de 02.10.2013, prin care i s-a solicitat ca, în termen de o lună, să achite suma de 350 lei, în caz contrar fiind nevoită să înceapă executarea silită împotriva sa. Simplele susțineri ale debitoarei că ar fi făcut demersuri în scopul soluționării amiabile a situației dintre părți, iar creditoarea ar fi refuzat orice încercare de conciliere în acest sens, nu pot atrage anularea executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 850/2013. Totodată, consemnarea sumei de bani la dispoziția executorului judecătoresc concomitent cu formularea prezentei contestații la executare și cu formularea unei cereri către executor, prin care s-a comunicat acestuia că debitoarea se opune la distribuirea sumei către creditoare, nu echivalează, în opinia instanței, cu o încercare de soluționare amiabilă a cauzei.
Apoi, raportat la solicitarea contestatoarei de a se constata aplicarea în cauză a prevederilor art. 1616 și art. 1617 C.civ. întrucât ar deține față de creditoare o creanță de 2.480 lei, iar aceasta din urmă ar avea față de debitoare doar o creanță de 1.616 lei aferentă titlurilor executorii Sentința civilă nr. 8685/20.05.2013 și Decizia civilă nr. 3624/2013, ambele pronunțate în dosarul nr._/117/2012, instanța reține următoarele:
Cu privire la suma de 2.480 lei pe care contestatoarea afirmă că o are față de intimată, aceasta a arătat că provine din Sentința civilă nr._/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, prin care creditoarea din prezentul dosar a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată, atât față de debitoare, cât și față de terțul poprit, în valoare de 1.240 lei fiecare, iar terțul poprit i-a cesionat această creanță, astfel că în prezent deține față de creditoare suma totală de 2.480 lei.
Susținerile debitoarei legate de cesionarea de către terțul poprit a sumei de 1.240 lei nu au fost dovedite, iar în lipsa dovedirii cesiunii de creanță, instanța nu poate aprecia că intimata ar datora contestatoarei și suma de 1.240 lei stabilită prin Sentința civilă nr._/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013 în favoarea terțului poprit ..
Potrivit art. 1616 C.civ. „Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele”, iar în baza art. 1617 alin. 1 și alin. 3 „compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură, iar oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație”.
Trebuie reținută, față de aspectele învederate de contestatoare prin cererea de chemare în judecată, prevederea din art. 1617 din Noul C.civ. prin care oricare dintre părți poate renunța la compensarea creanței sale, deși în același articol, primul aliniat prevede că aceasta operează de plin drept. Prin urmare, din interpretarea textelor legale menționate rezultă că, deși operează de plin drept, compensația nu poate interveni împotriva voinței părților.
La data de 06.11.2013 a fost pronunțată Sentința civilă nr._/06.11.2013 de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, prin care contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea intimatei a sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar la data de 24.09.2013 s-a pronunțat Decizia civilă nr. 3624/R/2013 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr._/117/2012, prin care debitoarea a fost obligată la plata în favoarea creditoarei a sumei de 350 lei, în dosarul de executare nr. 850/2013 nefiind solicitată și punerea în executare silită împotriva debitoarei a Sentinței civile nr. 8685/2013, la care contestatoarea a făcut referire în cerere, sentință care nu a fost atașată la dosar, astfel că instanța nu poate verifica susținerile contestatoarei. Din întâmpinarea formulată de intimată rezultă că, în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 8685/2013 a Tribunalului Cluj, contestatoarea îi datorează suma de 1.266 lei la care se adaugă dobânda la zi, cheltuielile de executare de 1.197,48 lei, sentință care a fost pusă în executare de către creditoare într-un alt dosar de executare, în care contestatoarea a formulat contestație la executare, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._/211/2013 și care a fost respinsă, ca neîntemeiată, la data de 24.01.2014 (după cum rezultă din analiza aplicației Ecris). În opinia creditoarei, după cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, contestatoarea îi datorează suma totală de 3.141,58 lei (debit de 1.266 și cheltuieli de executare silită de 1.197,48 lei și suma de 350 lei și cheltuieli de executare silită de 328,10 lei).
Ca urmare a notificării comunicată debitoarei în data 02.10.2013, prin care i s-a solicitat acesteia achitarea debitului de 350 lei, notificare căreia nu i s-a dat curs, în mod legal, creditoarea a început executarea silită împotriva debitoarei pentru recuperarea creanței datorate, chiar contestatoarea recunoscând prin cererea formulată că nu a dispus de banii necesari pentru achitarea datoriilor.
Pentru a opera compensația legală, în baza art. 1616 și art. 1617 din Noul C.civ., trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: obligațiile să fie reciproce, creanțele să aibă ca obiect sume de bani sau bunuri fungibile, să fie certe, lichide și exigibile și niciuna dintre părți să nu fi renunțat expres sau tacit la compensație.
În cauză, deși se poate reține că părțile au obligații reciproce una față de cealaltă, care au ca obiect sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată, nu se poate stabili cu certitudine cuantumul acestor sume, prin cererea formulată, contestatoarea făcând abstracție de cheltuielile de executare silită stabilite în sarcina sa, ea limitându-se la a menționa doar sumele indicate în titlurile executorii a căror executare silită a fost începută împotriva sa. Inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatoarea a arătat că nu datorează întreaga sumă indicată de intimata, cheltuielile de executare silită urmând a fi suportate de partea care cade în pretenții. Astfel, potrivit art. 662 alin. 2 Noul C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar în materia compensației legale, creanța certă presupune o creanță a cărei existență nu este discutabilă. În concluzie, nefiind determinată cu exactitate valoarea creanțelor părților, chiar debitoarea prin cererile formulate contestându-le cuantumul, instanța apreciază că nu se poate constata că, în speță, a intervenit compensația legală. Totodată, instanța nu poate face abstracție de prevederile art. 1617 alin. 3 Noul C.civ., compensația neputând opera în cazul în care una dintre părți renunță, în mod expres ori tacit, la compensație, atitudinea părților în acest sens fiind elocventă, ea rezultând atât din formularea cererilor de executare silită, din introducerea contestațiilor la executare de către debitoare, dar și din întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare depuse la dosar de cele două părți, creanța de care se prevalează contestatoarea împotriva intimatei fiind comunicată acesteia ulterior începerii executărilor silite împotriva debitoarei. Față de înscrisurile depuse la dosar, având în vedere și susținerile părților, instanța apreciază că nu se poate constata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera compensația legală a creanțelor indicate de constestatoare prin cererea de chemare în judecată.
În consecință, apreciind că în mod legal a fost începută executare silită împotriva debitoarei, în baza art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de cotestatoare.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, față de soluția care urmează a se pronunța în prezentul dosar, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, restituirea taxei judiciare de timbru putându-se dispune numai în cazul în care contestația la executare se admite, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Referitor la solicitarea intimatei de obligare a contestatoarei la plata despăgubirilor de 500 lei, precum și la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei pentru exercitarea cu rea-credință a prezentei contestații la executare, instanța apreciază că, în cauză, nu se poate face aplicarea art. 719 alin. 3 din Noul C.pr.civ., deși contestația la executare formulată urmează a fi respinsă. În cauză, nu s-a făcut dovada exercitării cu rea-credință a contestației la executare, această nouă cerere fiind formulată într-un alt dosar de executare decât cel care a făcut obiectul dosarului nr._/211/2013, soluționat prin respingerea cererii, împotriva actelor de executare silită efectuate împotriva unei persoane fiind prevăzută posibilitatea de a se formula contestație la executare, prin exercitarea dreptului său legal neputându-se susține că debitoarea a prejudiciat-o pe creditoare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că cererea intimatei este întemeiată, având în vedere că partea care a pierdut procesul este contestatoarea, iar în prezenta cauză, intimata a solicitat plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea onorariul de avocat achitat la data de 18.02.2014 prin chitanța de la fila 23 din dosar, suma solicitată fiind justificată prin raportare la munca efectiv depusă de avocat în susținerea poziției intimatei pentru soluționarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., .. Cluj, la avocat Gaziuc T., în contradictoriu cu intimata P. A. M. I., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., la avocat N. C..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a contestoarei la plata de despăgubiri și amendă judiciară.
Obligă contestatoarea la plata în favoarea intimatei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 18.04.2014.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
| ← Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 9353/2014.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 5102/2014. Judecătoria... → |
|---|
