Somaţie de plată. Sentința nr. 9821/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9821/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 17302/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 9821/2014
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de creditoarea S.C. T&T I. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea .. având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2014 sub nr._, creditoarea S.C. T&T I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea .. obligarea debitoarei la plata sumei de 24.565,97 lei reprezentând contravaloare facturi, a sumei de 26.671,92 lei reprezentând penalități de întârziere precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale începând cu anul 2008 și până în anul 2014 în urma cărora pârâta a achiziționat echipamente de protecția muncii. Deși a primit marfa, debitoarea a refuzat să achite către creditoare sumele restante, sume ce reprezintă contravaloarea facturilor fiscale nr. 2013/28.08.2013, nr. 2049/30.08.2013, nr. 2370/03.10.2013, nr. 2413/08.10.2013, nr. 2543/17.10.2013, nr. 2722/04.11.2013, nr. 2783/07.11.2013, nr. 2845/12.11.2013, nr. 2936/19.11.2013, nr. 2963/20.11.2013, nr. 3143/05.12.2013, nr. 3210/10.12.2013, 3241/12.12.2013, nr. 3279/16.12.2013, 3335/20.12.2013, nr. 97/16.01.2014, nr. 147/21.01.2014, nr. 323/04.02.2014, nr. 324/04.02.2014, nr. 479/18.02.2014, nr. 540/24.02.2014 și nr. 692/10.03.2014. Valoarea totală a debitului cumulat de către debitoare este de 24.565,97 lei.
A mai arătat creditoarea că creanța pe care o deține este certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm, art. 223 C.pr.civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 OUG nr.80/2013, așa cum reiese din înscrisul depus la fila 5.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: facturi fiscale (filele 10-31), fișă client (filele 7-9), somație și dovada de înmânare a acesteia (filele 4 și 6).
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu și-a exprimat poziția procesuală raportat la pretențiile creditoarei.
La termenul din data de 24.09.2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada august 2013-martie 2014, creditoarea S.C. T&T I. S.R.L., în calitate de vânzător, a livrat debitoarei .., în calitate de cumpărător, echipamente de protecția muncii.
Ca urmare a executării obligațiilor sale de livrare echipamente de protecția muncii, creditoarea a emis următoarele facturi: factura nr. 2013/28.08.2013 pentru suma de 1840,76 lei, factura nr. 2049/30.08.2013 pentru suma de 223,13 lei, factura nr. 2370/03.10.2013 pentru suma de 1128,1 lei, factura nr. 2413/08.10.2013 pentru suma de 1192,27 lei, factura nr. 2543/17.10.2013 pentru suma de 37,19 lei, factura nr. 2722/04.11.2013 pentru suma de 756,56 lei, factura nr. 2783/07.11.2013 pentru suma de 1320 lei, factura nr. 2845/12.11.2013 pentru suma de 123,98 lei, factura nr. 2936/19.11.2013 pentru suma de 2250,12 lei, factura nr. 2963/20.11.2013 pentru suma de 123,99 lei, factura nr. 3143/05.12.2013 pentru suma de 784,65 lei, factura nr. 3210/10.12.2013 pentru suma de 1227,43 lei, factura nr. 3241/12.12.2013 pentru suma de 5628,79 lei, factura nr. 3279/16.12.2013 pentru suma de 510,88 lei, factura nr. 3335/20.12.2013 pentru suma de 495,97 lei, factura nr. 97/16.01.2014 pentru suma de 1355,2 lei, factura nr. 147/21.01.2014 pentru suma de 308,09 lei, factura nr. 323/04.02.2014 pentru suma de 1163,55 lei, factura nr. 323/04.02.2014 pentru suma de 108,19 lei, factura nr. 479/18.02.2014 pentru suma de 198,36 lei, factura nr. 540/24.02.2014 pentru suma de 3372,15 lei și factura nr. 692/10.03.2014 pentru suma de 520 lei. Debitoarea nu a achitat contravaloarea acestor facturi. Instanța a reținut aceste aspecte prin analiza mijloacelor de probă administrate, respectiv facturile depuse la dosarul cauzei de către creditoare.
Facturile au fost semnate (patru dintre ele fiind și ștampilate) de primire, fiind astfel acceptate la plată de către debitoare. Factura, ca mijloc de probă face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Pentru ca factura să dovedească existența actului juridic și executarea operațiunii care face obiectul ei și în favoarea emitentului, ea trebuie acceptată de către destinatar.
În speță, 4 dintre cele 22 facturi au fost acceptate la plată prin aplicarea semnăturii și a ștampilei societății pârâte. Restul facturilor au fost acceptate doar prin semnare, semnătura oricărui prepus al societății fiind însă suficientă pentru a proba executarea operațiunii constatate prin factură.
Debitul cumulat de către debitoare prin neachitarea integrală a contravalorii facturilor mai sus menționate este de 24.565,97 lei.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, după ce creditorul face proba existenței creanței, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării obligației – iar debitoarea în speță nu a făcut nici o probă în acest sens - instanța reține că aceasta, deși i-au fost livrate bunuri de către creditoare, nu a achitat la scadență contravaloarea echipamentelor livrate.
În cuprinsul facturilor identificate mai sus este inserată mențiunea potrivit căreia, în cazul depășirii termenelor de plată convenite, penalizările sunt de 0.5% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la valoarea echipamentelor preluate și neachitate.
În drept, în temeiul art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Instanța reține că fiecare factură în parte constată un alt raport juridic între părți, fiecare reprezentând un alt contract. Facturile au fost emise și acceptate la plată în perioada august 2013-martie 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 279/2009 privind Codul civil (01.10.2011) astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
Art. 1013 C.pr.civ. impune o . condiții pentru ca o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată să fie admisă. Astfel, o primă condiție este ca izvorul juridic al creanței să fie un contract civil constatat printr-un înscris, cea de-a doua este ca creanța să constea în plata unei sume de bani iar cea de-a treia o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Instanța va analiza îndeplinirea acestor condiții cu privire la creanța de 24.565,97 lei, reprezentând contravaloarea facturi.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că a fost dovedită existență unui contract între părți prin înscrisurile depuse la dosar de către creditoare. Fiecare factură constată un alt raport juridic între părți, conținutul facturilor referitor la livrarea mărfii și contravaloarea acesteia fiind însușit de către debitoare prin aplicarea semnăturii de primire.
Contractele încheiate de părți, ambele fiind societăți, intră în sfera de aplicare a noțiunii de contract civil, așa cum e definită aceasta de Codul civil. Astfel, potrivit art. 3 cod civil noțiunea de “civil” acoperă și raporturile dintre profesioniști. Atât creditoarea cât și debitoarea sunt profesioniști, în sensul atribuit acestei noțiuni de art. 3 al. (2)-(3) C.civ. și art. 8 al. 1 Legea nr. 71/2011, părțile exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în producere, administrare sau înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii. Prin urmare, contractele încheiate de părți, profesioniști, constituie contracte civile, în sensul art. 3 Cod civil.
Pretenția formulată de către creditoare o constituie obligarea debitoarei la plata sumei de 24.565,97 lei, fiind vorba în mod evident de plata unei sume de bani.
Instanța urmează să analizeze condițiile caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, impuse de lege.
Astfel, potrivit art. 662 al. 2 C.pr.civ., creanța este certă când existența ei rezultă din chiar titlul executoriu. Instanța reține că debitul de 24.565,97 lei, reprezentând contravaloare facturi îndeplinește condiția caracterului cert, existența ei fiind pe deplin dovedită prin facturile depuse (filele 10-31).
Mai mult, facturile au fost acceptate expres de către debitoare, prin semnare ( patru dintre ele și prin ștampilare), confirmând astfel că îi revine obligația de plată a sumelor menționate în cuprinsul acestora.
Astfel, instanța constată caracterul cert al creanței de 24.565,97 lei, existența acesteia fiind probată prin facturile depuse la dosarul cauzei.
Conform art. 662 al. 3 C.pr.civ., o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Cuantumul creanței deținute de către creditoare este determinat prin mențiunile inserate în fiecare dintre facturi. Astfel, în fiecare factură este menționat echipamentul livrat precum și costul acestuia, existând în fiecare factură o rubrică în care este indicată suma totală de plată.
Cu privire la caracterul exigibil al creanței, această condiție este îndeplinită având în vedere termenul de plată indicat în fiecare factură. Având în vedere data emiterii ultimei facturi a cărei contravaloare se solicită, respectiv 10.03.2014, precum și termenul de plată indicat în cuprinsul acesteia (09.04.2014), instanța reține caracterul exigibil al creanței de 24.565,97 lei pretinse de către creditoare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 1013 C.pr.civ. pentru emiterea unei ordonanțe de plată, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 24.565,97 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 2013/28.08.2013, nr. 2049/30.08.2013, nr. 2370/03.10.2013, nr. 2413/08.10.2013, nr. 2543/17.10.2013, nr. 2722/04.11.2013, nr. 2783/07.11.2013, nr. 2845/12.11.2013, nr. 2936/19.11.2013, nr. 2963/20.11.2013, nr. 3143/05.12.2013, nr. 3210/10.12.2013, 3241/12.12.2013, nr. 3279/16.12.2013, 3335/20.12.2013, nr. 97/16.01.2014, nr. 147/21.01.2014, nr. 323/04.02.2014, nr. 324/04.02.2014, nr. 479/18.02.2014, nr. 540/24.02.2014 și nr. 692/10.03.2014.
Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere contractuale aferente sumei de 24.565,97 lei, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat.
Instanța reține că clauza penala este convenția prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat. Așa fiind, clauza penală apare ca un veritabil contract cu toate consecințele ce decurg din această calificare.
Simpla mențiune în cuprinsul facturilor referitoare la plata penalităților nu poate fi asimilată unui contract căruia să îi fie aplicat principiul instituit de art. 1270 alin. 1 N.C.civ., respectiv principiul forței obligatorii a contractului. Mențiunea inserată de creditoare în facturile emise referitoare la stabilirea unor penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere constituie o manifestare unilaterală de voință, nefiind vorba de un acord de voințe din moment de debitoarea nu și-a manifestat expres consimțământul la stabilirea unor penalități contractuale de întârziere. Prin acceptarea facturilor la plată, debitoarea a confirmat doar primirea produselor în cantitatea descrisă în facturi, fără a putea extinde această confirmare și la penalități.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că nu a existat un acord de voințe al părților cu privire la stabilirea penalităților, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită obligarea debitoarei la plata penalităților contractuale de întârziere.
In ceea ce privește stabilirea termenului de plată, instanța urmează să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 24.565,97 lei în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, raportat la valoarea obligației dar și la perioada de timp relativ îndelungată ce a trecut de la scadența obligațiilor de plată ce îi revin debitoarei.
În temeiul art. 453 al. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a debitoarei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea creditoarei. Creditoarea a făcut proba efectuării unor cheltuieli în scop procesual în cuantum de 200 lei, reprezentând timbru judiciar (fila 5). Având în vedere caracterul indivizibil al cheltuielilor judiciare suportate de către creditoare și faptul că taxa de timbru achitată pentru formularea prezentei cereri este una fixă, fiind stabilită independent de valoarea obiectului cererii, instanța urmează să oblige debitoarea la plata integrală a cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze, chiar dacă acțiunea a fost admisă în parte.
Prin urmare, instanța urmează să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către creditoarea S.C. T&T I. S.R.L., CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cluj-N., P-ța Abatorului, ., jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea .., CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în com. Căpușu M., ., jud. Cluj.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 24.565,97 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită obligarea debitoarei la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0.5%.
Stabilește termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedintă publică, azi, 30.09.2014.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. P. A. G.
Red. I.V.V. 2 ex/13.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 2335/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1387/2014.... → |
|---|
