Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 4950/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2014
Ședința Publică din 23 decembrie 2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. M. R.
GREFIER: O. C. E.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul R. L. L. în contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK R. S.A., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează că mersul dezbaterilor a avut loc la data de 16 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru 19 decembrie 2014 și apoi pentru astăzi, 23 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. in data de 06.03.2014 sub dosar nr._ contestatorul R. L. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK R. S.A.:
- anularea tuturor formelor de executare incepute in baza titlului executoriu conventia de credit nr._/PC/25.09.2008 al Volksbank R. SA (cu accesoriul contract de garantie imobiliara autentificat sub nr. 4669/25.09.2008 de BNP Pausan D.) si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 11.02.2014, forme de executare incepute prin somatia de instiintare despre infiintarea popririi fara somatie emise in dosarul executional nr. 290/2012 in data de 11.02.2014 de B. M. V. V. D., avand in vedere existenta unor clauze abuzive in contractul de credit raportat la prev. art. 4, alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 actualizata coroborat cu art. 711 C.pr.civ. si art. 712, alin. 2 C.pr.civ. si, in consecinta:
- sa se constatate ca fiind abuzive clauzele din contractul de credit bancar nr._/PC/25.09.2008 de la pct. 5.1, lit. a privind comisionul de risc si din conditiile generale ale Volksbank – anexa la contractul de credit indicat anterior de la sectiunea 3) costuri, punctele 3.5 si de la sectiunea 9) garantii, punctele 9.1.c, privind perceperea unui comision de risc si renuntarea codebitorului la beneficiile de diviziune si discutiune, in temeiul art. 1 si 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 193/2000 actualizata si, in consecinta, sa se dispuna anularea acestora ca fiind nelegale;
- suspendarea tuturor formelor de executare pornite in baza titlului executoriu conventia de credit nr._/PC/25.09.2008 al Volksbank R. S.A. (cu accesoriul contract de garantie imobiliara autentificat sub nr. 4669/25.09.2008 de BNP Pausan D.) si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.11.2012, in dosar de executare nr. 290/2012 la data de 11.02.2014 de B. M. V. V. D., pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei contestatii la executare, in baza art. 718, alin. 1 si 2 C.pr.civ.;
- cu cheltuieli de judecata.
Motivele de fapt si de drept ale cererii sunt expuse pe larg in cuprinsul filelor 3-8, vol. I din dosar.
In probatiune, contestatorul a depus inscrisuri.
In data de 26.03.2014 intimata S.C. Volksbank R. S.A. a inregistrat la dosar
intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executarii silite, ca neintemeiata, respingerea contestatiei la executare, ca nefondata, mentionand ca contestatia la executare impotriva executarii silite insesi este tardiv formulata la data de 06.03.2014, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, pentru motivele de fapt si de drept expuse pe larg in cuprinsul filelor 49-60, vol. I din dosar.
In probatiune, intimata a depus inscrisuri.
In data de 16.05.2014 B.E.J. M. V. V. D. a depus dosarul de executare nr. 290/2012 in copie certificata pentru conformitate cu originalul (fl. 105-300 vol. I, 1-146 vol. II)
La termenul de judecata din data de 23.05.2014 contestatorul a depus la dosar
raspuns la intampinare (fl. 160-163, fl. 164 vol. II).
La termenul de judecata din data de 12.09.2014 s-a respins cererea de suspendare a executarii silite formulata de catre contestator, ca inadmisibila si s-a luat act de imprejurarea ca intimata nu mai sustine exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, avand in vedere ca contestatia la executare priveste instiintarea de infiintare a popririi din 11.02.2014, comunicata contestatorului in data de 19.02.2014 si actele ulterioare (fl. 185 vol. II).
S-a incuviintat si administrat pentru parti proba cu inscrisurile depuse la dosar interogatoriul contestatorului (fl. 187-188 vol. II) si interogatoriul intimatei (fl. 196-197 vol. II).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, in dosarul de executare nr. 290/2012 instrumentat de B. M. V. V. D. s-a demarat executarea silita impotriva debitorilor P. (fosta R.) G. Miora (debitoare) si contestatorul R. L. L. (codebitor) in temeiul titlurilor executorii, constand in conventia de credit nr._/PC/25.09.2008 (cu accesoriul contract de garantie reala imobiliara autentificat sub nr. 4669/25.09.2008 de NP Pausan D.), procesul verbal de stablire a cheltuielilor de executare din 12.11.2012, precum si procesul verbal din 16.01.2014 (fl. 105-300 vol. I, 1-146 vol. II), in data de 19.02.2014, contestatorul fiind instiintat prin adresa din 11.02.2014 cu privire la infiintarea popririi la tertii popriti Banca Transilvania, Bancpost SA, Garanti Bank SA si Volksbank SA pana la concurenta sumei de 108.378,70 euro, reprezentand debit neachitat, dobanzi, comisioane si penalitati aferente plus 7.935,44 lei (tva inclus) cheltuieli de executare (fl. 163, 165 vol. I).
Contestatia la executare priveste instiintarea de infiintare a popririi din 11.02.2014, comunicata contestatorului in data de 19.02.2014 si actele de executare ulterioare intocmite in dosarul de executare (fl. 3 vol. I, 185 vol. II), iar motivele contestatiei la executare consta in existenta unor clauze abuzive in contractul de credit nr._/PC/25.09.2008, respectiv clauzele de la pct. 5.1, lit. a privind comisionul de risc si din conditiile generale ale Volksbank – anexa la contractul de credit indicat anterior de la sectiunea 3) costuri, punctele 3.5 si de la sectiunea 9) garantii, punctele 9.1.c, privind perceperea unui comision de risc si renuntarea codebitorului la beneficiile de diviziune si discutiune.
Astfel, se constata ca la data de 25.09.2008 între părțile în speță a fost încheiata conventia de credit nr._/PC/25.09.2008, prin care intimata, în calitate de creditor, a acordat contestatorului R. Livu L. si dnei R. G. M., in calitate de imprumutati, un credit în valoare de 100.000 euro, pe o perioadă de 360 luni de la data incheierii conventiei, destinatia creditului fiind de acoperire cheltuieli personale curente, refinantarea creditelor acordate de ING Bank, BCR, BRD (fl. 29-43).
Contestatorul si-a asumat obligatia de a achita comisioane in legatura cu acordarea si utilizarea creditului, respectiv conform pct. 5.1, lit. a din conditiile speciale ale conventiei – comision de risc: 0,165%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Din cuantumul creantei pusa in executare suma de 2730,94 euro reprezinta comision de risc (fl. 304 vol. II).
Conform conditiilor generale ale conventiei, sectiunea 3) costuri, pct. 3.5 – comisionul de risc – pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc prin conditiile speciale.
Potrivit sectiunii 9) din conditiile generale ale conventiei, pct. 9.1, lit. c) – codebitorul/garantul recunoaste dreptul bancii de a alege modalitatea de urmarire si executare silita a garantiilor, precum si ordinea valorificarii acestora, in acest sens codebitorul/garantul renuntand expres la beneficiile de diviziune si de discutiune.
Clauzele mentionate ale contractului de credit intra sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat intimata are calitatea de comerciant, iar contestatorul, persoana fizica, are calitatea de consumator, in sensul prev. art. 2, alin. 1 din actul normativ mentionat.
Astfel, potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piața produsului sau serviciului respectiv. Potrivit alineatul 3 teza finală se arata ca dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Contractul de credit nr._/PC/25.09.2008 face parte din categoria contractelor standard preformulate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, clauzele contractuale ale acestuia se prezumă a fi clauze nenegociate direct cu consumatorul, revenindu-i intimatei, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, sarcina de a proba că aceste clauze standard preformulate au fost negociate direct cu contestatorul.
Din probele administrate in cauza nu a reiesit ca prevederile contractuale criticate de catre contestator, ca fiind abuzive, au fost rezultatul unor negocieri directe purtate între părți. De altfel, contestatorul a mentionat ca nici nu a avut intentia de a negocia (raspuns .. 187 verso, vol. II). Astfel, în speță, apare ca fiind îndeplinită cerința ca aceste clauze contractuale să fie considerate drept clauze care nu au fost negociate în mod direct cu consumatorul.
Pe de altă parte însă, raportat la disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, natura nenegociată a unei clauze contractuale nu îi imprimă acesteia în mod automat și caracter abuziv, fiind necesar ca în analizarea respectivei clauze să fie avute în vedere și celelalte criterii și circumstanțieri legale instituite de prevederile Legii nr. 193/2000.
În speță, întrucât clauza contestată de către contestator, prevazuta de pct. 5.1, lit. a din conditiile speciale ale conventiei si pct. 3.5 din conditiile generale ale conventiei, se referă la un comision prevăzut în favoarea băncii, instanța consideră că este incidenta disp. art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, conform căreia evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Or, este evident că, la fel ca și dobânzile, comisioanele stipulate într-un contract de credit în favoarea băncii împrumutătoare sunt elemente ce compun obiectul principal al contractului, respectiv prețul serviciilor de creditare oferite de către bancă.
În acest sens sunt, de altfel, și disp. art. 3 lit. g teza I din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului Europea și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumator, conform cărora „costul total al creditului pentru consumatori” înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale.
De altfel, partile au convenit, in cuprinsul conditiilor generale ale conventiei, asupra costului total al creditului in ceea ce il priveste pe consumator, constand in D. (dobanda anuala efectiva) (fl. 34), in care este inclus si comisionul de risc (fl. 31).
Intenția contestatorului la semnarea contractului de credit a fost aceea de a stabili dacă costul creditului este convenabil pentru acesta fără a conta din ce anume este compus acel cost. A si mentionat ca i s-a prezentat graficul de rambursare si i s-a explicat cat are de platit in fiecare luna si parea in regula (raspuns intrebare nr. 1 interogatoriu – fl. 188 vol. II). E greu de crezut ca ar fi acceptat un al cost pentru a nu plăti comisionul de risc, in caz contrar contestatorul ar fi putut cere majorarea dobânzii și eliminarea acestui comision.
Astfel, interpretarea contractelor trebuie sa se faca dupa intentia ., iar nu dupa sensul literal al termenilor (conform art. 977 C.Civ. 1864), ori intentia partilor a fost de a stabili pretul contractului conform mentiunilor din cuprinsul acestuia si a graficului de rambursare, pe care contestatorul le-a acceptat. Este si greu de acceptat că părțile au stipulat clauza privind plata comisionului de risc fără a fi dorit și urmărit să se producă efecte juridice, mai cu seama ca legalitatea aceastei clauze a fost contestata dupa aproape sase ani de la incheierea contractului.
Prin urmare, reținând că prevederea contractuală criticată de către contestator se referă la un element ce face parte din obiectul contractului de credit în litigiu și dând eficiență disp. art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000(interpretate per a contrario) reiese că această clauză poate fi supusă unei evaluări din perspectiva caracterului său abuziv doar în măsura în care a fost exprimată într-un limbaj neinteligibil, echivoc sau greu accesibil pentru o persoană fără cunoștințe de specialitate.
Or, în speță, raportat la conținutul clauzei contractuale în discuție (care cuprinde denumirea comisionului ce se percepe, valoarea procentuală a acestuia raportată la suma împrumutată, precum și momentul contractual în care banca procedează la reținerea comisionului respectiv), instanța apreciază că aceasta a fost exprimată într-un limbaj perfect inteligibil și lipsit de orice echivoc sau ambiguitate chiar și pentru o persoană fără cunoștințe de specialitate.
De altfel, contestatorul nu a invocat în susținerea argumentației sale privind caracterul abuziv al clauzei analizate faptul că nu ar fi înțeles conținutul clauzei inserată la pct. 5.1, lit. a din conditiile speciale ale conventiei. Prevederile referitoare la comisioane sunt elemente esențiale ale oricărui contract de credit, care trebuie sa fie luate în considerare de către orice consumator diligent și responsabil și trebuie sa faca obiectul unei analize prealabile din partea acestuia sub aspectul tuturor implicațiilor de natură patrimonială pe care ar fi susceptibile să le producă odată cu încheierea contractului.
In plus, contestatorul la data incheierii acestui contract de credit nu era strain de experienta incheierii altor contracte similare, avand in vedere ca imprumutul avea destinatia de refinantare a creditelor acordate de ING Bank, BCR, BRD (fl. 30). Chiar contestatorul a depus la dosar o alta conventie de credit semnata cu intimata – nr._/PC/21.06.2007, care, de asemenea, prevedea un comision de risc (fl. 19).
Astfel, prestatiile la care contestatorul s-a obligat prin aceasta clauza inteligibila, chiar și pentru o persoană fără cunoștințe de specialitate, reprezinta un pret al contactului de credit, pe care ambele parti l-au acceptat.
Pe cale de consecință, întrucât clauza analizată se referă la un element ce se subsumează noțiunii de obiect principal al contractului de credit încheiat între părți, iar, pe de altă parte, aceasta este exprimată într-o formulare clară și aptă de a fi înțeleasă de către orice consumator mediu, rezultă că în speță se impune concluzia conform căreia aceasta este exceptată de la controlul caracterului abuziv, potrivit disp. art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
In ceea ce priveste clauza prevazuta la pct. 9.1, lit. c), sectiunea 9) din conditiile generale ale conventiei de credit, prin care partile au stabilit ca codebitorul/garantul recunoaste dreptul bancii de a alege modalitatea de urmarire si executare silita a garantiilor, precum si ordinea valorificarii acestora, in acest sens codebitorul/garantul renuntand expres la beneficiile de diviziune si de discutiune, partile au convenit sa asigure intimatei creditoare o garantie a executarii creantei sale (solidaritatea pasiva), respectiv posibilitatea de a alege pe acela dintre codebitorii solidari care este mai solvabil, evitand riscul pe care il prezinta, in lipsa solidaritatii, divizarea urmaririi intre codebitori, intre care unul ar fi fost insolvabil, fara a se putea invoca nici beneficiul de discutiune nici beneficiul diviziunii.
Aceasta clauza este inteligibila, neechivoca si este stabilita prin raportare la prev. art. 1039 - 1043 C.civ. 1864. Nu poate fi acceptata ipoteza ca aceasta prevedere contractuala este greu accesibila contestatorului, lipsit de pregatire juridica, atata timp cat anterior semnarii conventiei de credit care face obiectul prezentului litigiu, in data de 21.06.2007, a semnat o alta conventie de credit cu intimata, respectiv nr._/PC/21.06.2007, prin care si-a asumat, prin semnatura, obligatia de rambursare a sumelor datorate in mod solidar si indivizibil – pct. 7.1 lit. b (fl. 25). Pe de alta parte, si contestatorului i se aplica principiul nemo consetur legem ignorare, care constituie o prezumție a cunoașterii legii, sens in care nu poate ignora prevederile art. 1039 - 1043 C.civ. 1864. Oricum, contestatorul nu poate pretinde buna credinta in comportamentul acestuia de a semna conventia de credit fara a citi conditiile contractuale (raspuns .. 187), fara a avea initiativa sa negocieze (raspuns .. 187 verso), ca mai apoi, pe parcursul executarii contractului sa invoce caracterul abuziv al acestei clauze. Deci, nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, ci trebuie sa aibe in vedere prev. art. 969 C.Civ. 1864 potrivit careia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante si art. 970, alin. 1 C.Civ. 1864 potrivit caruia conventiile trebuie executate cu buna credinta.
Nu se poate aprecia ca s-a impus contestatorului sa renunte la beneficiul de diviziune si discutiune, atata timp cat acesta nici nu a avut intentia de a refuza clauza contestata, dupa cum a raspuns in cadrul interogatoriului, respectiv nu a avut intentia de a negocia, apreciind probabil ca contractul in ansamblu este avantajos, nu a studiat ofertele altor banci (raspuns .. 187) si nu a dovedit ca la data semnarii contractului de credit se afla in vreo situatie grava si urgenta, care ar fi impus contractarea creditului numai de la intimata. Sumele obtiune au fost destinate si construirii unei case, respectiv a unei cabane (raspuns . verso). Prevederea unei astfel de clauze este de inteles data fiind valoarea considerabila a creditului (100.000 euro) si durata indelungata a imprumutului (30 ani).
Prin urmare, apreciind ca cele doua clauze contractuale criticate de catre contestator nu intra sub incidenta prev. art. 4, alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 193/2000, in lipsa invocarii altor motive de nelegalitate ale actelor de executare silita contestate din dosarul de executare nr. 290/2012 instrumentat de B. M. V. V. D., instanta va respinge contestația la executare formulată de catre contestator, ca neintemeiata.
Față de disp. art. 274 C.pr.civ. si avand in vedere culpa contestatorului, instanta va aprecia ca neintemeiata solicitarea acestuia privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata si il va obliga la plata in favoarea intimatei a sumei de 744 lei, reprezentand contravaloare onorariu de avocat (fl. 302-303 vol. II).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neintemeiata, contestatia la executare formulata de contestatorul R. L. L., avand CNP_, cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. Gioarsa, Timonea, C. & Partners – situat in Mun. Cluj-N., ., ., in contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK R. S.A., inregistrata la ORC sub nr. J_, avand C. RO_, cu sediul procesual ales la S.C.A. Nemeti si Asociatii – situat in Mun. Cluj-N., ., ..
Obliga contestatorul la plata in favoarea intimatei a sumei de 744 lei, reprezentand contravaloare onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 23 decembrie 2014,
JUDECATOR, GREFIER,
I.-M. R. O. C. E.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 9095/2014.... → |
|---|
