Plângere contravenţională. Sentința nr. 2132/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2132/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 27087/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
DOSAR nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 2132/2014
Ședința publică din data de 03 martie 2014
Instanța constituită din:
P.: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. R. L., împotriva procesului verbal contravențional . nr._ încheiat la 08.10.2013 de către organul constatator I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul T. R. L., martorul T. G., lipsă fiind intimatul I.P.J.Cluj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 32 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Petentul solicită încuviințarea probei cu martorul T. G. – tatăl său, care este prezent în instanță.
Deliberând, în temeiul art. 255 C.pr.civ., instanța în raport de caracterul punitiv și preventiv al sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție, consideră că în cauză sunt incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., motiv pentru care, în vederea respectării dreptului la apărare a petentului, precum și a principiului egalității de arme, va încuviința proba cu martorul T. G. – tatăl petentului, în ciuda opoziției intimatului, urmând a aprecia în considerentele hotărârii asupra subiectivității declarației martorului.
Petentul declară că nu solicită audierea martorului C. G. – semnatar al procesului verbal e contravenție, întrucât este persoana care a făcut reclamația la 112.
Instanța a procedat la audierea martorului sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 alin.1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, declară închisă faza probatorie .
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei reprezentând taxa de timbru.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 19 noiembrie 2013, petentul T. R. L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la 08.10.2013.
În motivare petentul a arătat că la data de 05.10.2013, în jurul orei 15:00 se afla în curtea imobilului din . din Cluj-N. împreună cu tatăl său, T. G., proprietarul imobilului și executa lucrări de reparații ale gardului. La un moment dat s-a oprit în fața imobilului mașina poliției și au coborât doi polițiști. A precizat petentul că tatăl său s-a dus la limita proprietății și s-a prezentat ca fiind proprietarul imobilului și i s-a solicitat de către agenții de poliție să se legitimeze cu motivarea că prin serviciul 112 s-a făcut o reclamație. A arătat petentul că agentul de poliție a refuzat să precizeze conținutul reclamației, persoana care a reclamat și scopul descinderii, iar ulterior i-a solicitat să părăsească proprietatea și să iasă în stradă. A arătat petentul că a refuzat întrucât nu cunoștea ce vrea să facă, îi era frică și nu cunoștea motivele pentru care să fie legitimat pe proprietatea tatălui său. Petentul a mai susținut că numitul C. G. a fost martor doar la întocmirea procesului-verbal, acesta fiind întocmit ulterior la sediul secției de poliție, numitul C. G. nefiind prezent la fața locului.
De asemenea, petentul a arătat că nu se afla pe . se menționează în procesul-verbal, ci pe proprietatea privată.
În drept s-au invocat Constituția României, Deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, Codul de conduită al polițistului.
La plângere au fost anexate în copie procesul verbal (f. 4) și dovada de comunicare a acestuia (f. 4).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013 (f. 3).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 24.12.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206, 223 alin. 2, art. 249 C.pr.civ. și a anexat raportul agentului constatator (f. 13).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și a fost audiat martorul T. G..
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 08.10.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 31 și sancționată art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 05.10.2013, ora 19:00, în timp ce se afla pe . să prezinte pentru control și să se legitimeze cu un act de identificare pentru a-i fi stabilită identitatea și a refuzat să comunice datele de stare civilă pentru stabilirea identității.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 08.10.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate invocate de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale, respectiv nerespectarea disp. art. 19 din O.G. 2/2001 prin aceea că deși petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției agentul constatator nu a solicitat unui martor să confirme acest aspect instanța reține că aceasta este neîntemeiată. O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la semnarea procesului-verbal de către un martor, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (agent principal P. C. din cadrul Secției 3 Poliție), numele și prenumele contravenientului (T. R. L.), fapta contravențională săvârșită („în timp ce se afla pe . să prezinte pentru control și să se legitimeze cu un act de identificare pentru a-i fi stabilită identitatea și a refuzat să comunice datele de stare civilă pentru stabilirea identității”), locul și data săvârșirii faptei (05.10.2013, ora 19:00. .) și semnătura agentului constatator.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea un unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Analizând plângerea formulată de petent prin prisma apărările formulate de către acesta, instanța apreciază că starea de fapt expusă în procesul verbal corespunde realității, iar încadrarea juridică a fost de asemenea corect consemnată.
Astfel, petentul aflându-se pe terenul proprietatea tatălui său din Cluj-N., ., a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate și a da relații despre identitatea sa.
Instanța reține că petentul a recunoscut faptul că a refuzat să se legitimeze, aspect confirmat și de către martorul T. G., însă se apără susținând că nu a cunoscut motivul pentru care i se solicită să se legitimeze în condițiile în care se afla pe terenul proprietatea tatălui său.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române În realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale: a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală.
De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 61/1991, „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infracțiuni (…) 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitația justificata a organelor de urmărire penala sau de menținere a ordinii publice, aflate in exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Astfel, instanța arată că o cerința obligatorie a textului de lege sus-menționat este ca cererea pentru legitimare sa fie justificată.
În cauză instanța constată că solicitarea agentului de poliție a fost justificată în condițiile în care a existat o reclamație din partea unei persoane cu privire la faptul că persoanele care se aflau in imobilul din . au distrus un gard care era proprietate comună.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. Instanța consideră că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
În ceea ce privește solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge întrucât intimatul nu a căzut în pretenții, instanța doar reindividualizând sancțiunea aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. R. L., cu domiciliul în Cluj-N., .. 8, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 100 lei, aplicată petentului prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la 08.10.2013 de către organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MM/MCF/4 EX./04.03./15.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 682/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
