Contestaţie la executare. Sentința nr. 6842/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6842/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 3910/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6842/2014
Ședința publică din 27.06. 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civile formulată de contestatorii . și P. I. M. în contradictoriu cu intimații B. T. și B. E. JUDECĂTORESC C. R., având ca obiect contestație la executare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11.06.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect contestație la executare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr._, contestatorii . și P. I. M. in contradictoriu cu B. T., si B. executor Judecătoresc R. C. au solicitat anularea tuturor actelor de executare inclusiv cererea de executare silita formulate în dosarele execuționale 723/2012 și 724/2012 ca fiind perimate și anularea procesului verbal reprezentand cheltuieli de executare
În motivare, contestatorii au arătat că cererea de executare silita a fost depusa si înregistrata la data de 06.12,2012, in data de 15.01,2013, a fost transmisa debitorului P. I. M., o somație de plata in dosarele de executare menționate, iar pana la data de 04.02.2014 când s-a efectuat comunicarea înființării popririi in interval de 1 an si 2 luni, nu s-a mai efectuat niciun act de executare,ori rațiunea pentru care a fost introdus art. 389 alin. 1 Cod Procedura civila, a fost tocmai acela de a sancționa creditorul care a lăsat sa treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fara a fi urmat de acte de urmărire. Chiar si in situația in care, creditorul ar depune o cerere de stăruința, au considerat ca aceasta cerere nu întrerupe termenul de 6 luni, atâta timp cat cererea nu este urmata de acte de executare.
Au mai arătat că în condițiile in care, executarea silita este perimata, este evident ca nici procesul verbal reprezentând cheltuielile de executare nu este temeinic, onorariul de executare fiind aplicat la creanța solicitata, conform Legii 188/2000.
In drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 399 si următoarele Cod Procedura Civila, 389 Cod Procedura Civila.
În probațiune au fost depuse înscrisuri (7-19).
La data de 10.03.2014 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . și cerere reconvențională (f. 22-23).
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că pentru a fi admisibila o astfel de apărare formulata de terțul poprit in favoarea debitorului urmărit, este necesar a stabili existenta unui interes legitim in formularea acțiunii - ca pentru orice cerere de chemare in judecata, in conformitate cu prevederile art 49 cod pr civila coroborat cu art 399 cpc., interes pe care această parte nu îl justifică, în lipsa unei vătămări.
În ceea ce privește excepția perimării invocată de către contestatori intimata a arătat că, anterior emiterii adresei de înființare a popririi, in dosarul inițial de executare silita nr 439/2009 au fost înființate popriri bancare la banci din sistemul bancar, asa cum rezulta din actele existente la dosarul de executare silita depus in copie in prezenta cauza.
In aceste circumstanțe, practica judiciara este unanima in a aprecia ca in cazul in care a fost dispusa înființarea popririi bancare ca modalitate de executare silita, tinand cont de faptul ca poprirea este activa si operează si este cu executare zi de zi, pana la concurenta sumelor prevăzute in adresa de înființare a popririi, perimarea nu intervine.
Prin cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu contestatoarea . intimata a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit și aplicarea sancțiunii amenzii pentru rea credința in îndeplinirea obligațiilor privind efectuarea popririi.
În motivare, intimata creditoare a arătat că prin Procesul verbal de afișare din data de 05.02.2014 a fost adusa la cunoștința terțului poprit . înființarea popririi in cota de 1/3 parte asupra venitului net datorat debitorului urmărit POPTELECANIOAN M..
Obligația legala instituita in sarcina acestuia, este ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi sa "consemneze suma de bani sau după caz sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporate poprite si sa trimită dovada executorului judecătoresc."
F. de lipsa dovezii de îndeplinire a acestei obligații in termenul imperativ prevăzut de legiuitor si coroborat cu demersul sau de a formula contestație din postura de terț poprit fara a dovedi interesul legitim sau o vătămare a acestui interes, apreciază ca un refuz si rea credința in atitudinea acestuia si in consecința solicită validarea popririi atât pentru veniturile actuale datorate debitorului urmărit cat si pentru cele viitoare.
În drept intimata a invocat prevederile art. 460 C.pr.civ.
În probațiune au fost depuse o . înscrisuri (f. f.24-27).
Prin întâmpinarea depusă în data de 13.05.2014 (f. 158-160) contestatorii . si P. I. M. au arătat că în aprecierea lor nu se impune disjungerea cererii de validare de acțiunea principala, soluționarea acesteia depinzand de soluționarea cererii principale.
Ba mai mult decât atât, arată faptul ca, in data de 12.05.2014, pe rolul Judecătoriei Cluj N. s-a judecat dosarul nr._ , având ca parti pe EUROPEAN PROIECT SRL IN CALITATE DE TERȚ POPRIT SI L. D. IN CALITATE DEBITOR in contradictoriu cu BT ASIGURĂRI, având ca obiect contestația la executare izvorând din aceleași bilete la ordin care fac obiectul litigiului din dosarul_, iar instanța nu a disjuns cererea de validare soluționând litigiul împreuna cu cererea principala.
Pe fond contestatorii au solicitat respingerea cererii de validare ca neîntemeiată.
În motivare, au arătat că executarea silita a fost începută fara a exista încuviințarea instanței de executare.
Chiar daca executarea silita a fost începuta de către executorul bancar, la aceea data, bancile având aceasta modalitate de executare, acesta avea obligația de a solicita încuviințarea instanței pentru a demara executarea silita. Toate actele întocmite de către executorul bancar, conform legii in vigoare la aceea data, erau suspuse Codului de Procedura Civila
Ori, conform actelor de la dosar nu s-a solicitat încuviințarea executării silite, astfel ca, in speța nu se poate solicita validarea popririi
In concluzie, perimarea operează chiar si in situația in care s-a instituit poprirea pe conturi, întrucât executarea silita are un caracter unitar si este irelevant faptul ca una dintre formele executării silite pretinse de creditor prin cererea sa de executare silita permite executarea fara somație, adică poprirea, in cazul acesteia neoperând perimarea, atâta timp cat creditorul a optat pentru toate formele de executare silita, nu exclusiv pentru executarea silita prin poprire, emițând somații in acest sens.
Raportat la toate cele doua situații mai sus invocate, respectiv lipsa încuviințării instanței a executării silite, perimarea executării, în situația data terțul poprit nu poate fi obligat la plata sumelor datorate de debitor.
In drept contestatorii au invocat dispozițiile art 115 Cod Proc Civila, art 405 Cod Proc Civila, art 373 Cod Proc Civila.
Prin precizarea de acțiune depusă în data de 06.06.2014 contestatorii au solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, de la data refuzului la plată a biletelor la ordine ce fac obiectul executării silite fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut lege, fără ca în cauză să fi fost îndeplinit un act întrerupător de prescripție.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimată din data de 06.06.2014 contestatorii au solicitat respingerea lipsei de interes, respectiv a lipsei calității procesuale active a contestatoarei ., arătând că terțul poprit poate exercita această acle de atac împotriva actelor de executare în virtutea dispozițiilor art. 401 C.pr.civ.
Pe fond, contestatorii au reiterate susținerile expuse pe larg în cuprinsul cererii introductive.
Prin precizarea depusă în data de 10.06.2014 intimata a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei de interes față de cererea formulată de către contestatoarea ..
Prin concluziile scrise depus în data de 17.06.2014 contestatorii au reluat susținerile expuse în cuprinsul cererii introductive și a răspunsului la întâmpinare.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Totodată la solicitarea instanței au fost depuse dosarele execuționale nr. 723/2012 și nr. 724/2012 ale B. R. C. (f. 46-148).
Analizând excepția lipsei de interes în formularea prezentei contestații de către contestatoarea ., invocată de intimată, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond întrucât prin intermediul acesteia se invocă lipsuri privind condițiile de exercitare a dreptului la acțiune și perempetorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea cererii ca lipsită de interes.
Interesul ca și condiție de exercitare acțiunii civile constă în folosul practic, determinat, legitim, personal, născut și actual, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
În prezenta cauză contestatoarea . urmărește desființarea actelor de executare constând în înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului P. I..
Interesul contestatoarei în prezentul demers judiciar este așadar evident, în condițiile în care, prin înființarea popririi nu mai poate plăti sumele datorate creditorului său fiind obligată a le vira către intimata creditoare, lămurirea raporturilor dintre creditoarea intimată și debitorul contestator fiind necesară sub aspectul derulării propriilor raporturi juridice cu acesta din urmă.
De altfel, însuși art. 401 alin. 1 lit. b C.pr.civ. consacră interesul terțului poprit în contestarea măsurii astfel dispuse.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei de interes raportat la contestația formulată de către contestatoarea ., invocată de către intimată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei cu privire la prezenta contestație la executare, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererile de executare silită formulată împotriva garantului avalist P. I. M. și înregistrate sub nr. 859/10.03.2009, respectiv nr. 863/10.03.2009 (f.50,103)intimata B. T. solicita corpului executorilor bancari sprijin pentru recuperarea debitului în sumă de_,52 euro, respectiv_,87 lei cu care clientul . figura în evidențele sucursalei BT Cluj.
Ca urmare a celor două cereri de executare au fost deschise dosarele execuționale nr. 437 și 439/2009, debitorul fiind somat în vederea achitării sumelor urmărite la data de 20.03.2009 (f.138-143).
Întrucât nu s-a reușit recuperarea debitelor astfel urmărite intimata a revenit cu cerere de continuare a executării silite în data de 06.12.2012, cererile sale fiind inregistrate sub nr. 723, respectiv 724/2012(f.46, 99).
Ca urmare a cererilor mai sus menționate, executorul judecătoresc a notificat debitorul în vederea achitării debitelor restante la data de 06.12.2012 (f.55, 106) și a emis somațiile din data de 06.12.2012, respectiv 13.12.2012 (f.56, 108) prin care debitorului – contestatorul din prezenta cauză i se punea în vedere ca în termen de 5 zile să achite suma de_,30 euro, respectiv 7987,50 lei.
Ulterior la data de 20.12.2013 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi în ambele dosare execuționale asupra sumelor datorate de terțul poprit – contestatoarea ., aceasta primind adresa de înființare a popririi în data de 05.02.2014 (f. 131), precum și de alte societăți bancare (f. 67-87, 115-119), comunicându-i totodată debitorului măsura înființării popririi (f.65-66, 120-121).
În drept, instanța reține că potrivit disp. art.389 alin.1 C. proc. civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Perimarea reprezintă așadar sancțiunea procesuală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele procedurale, fiind în același timp și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în executare, respectiv rămânerea în nelucrare a dosarului execuțional un termen de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare.
În speță, conform înscrisurilor existente în dosarele execuționale nr.723/2012, respectiv 724/2012 ale B. R. C., ulterior cererilor de continuare a executării silite din data de 06.12.2012, executorul judecătoresc a emis somații mobiliare în data de 06.12.2012, respectiv 13.12.2012, următoarele acte de executare fiind adresele de înfințare emise către mai multe instituții de credit precum și către contestatoarea din prezenta cauză . din data de 20.12.2013.
Or, raportat la data de 06.12.2012, respectiv 13.12.2012, ca dată de început a termenului de perimare de 6 luni instituit de disp. art.389 alin.1 C. proc. civ. și având în vedere și disp. art.101 alin.3 C. proc. civ., care prevăd modul de calcul al termenelor procedurale statornicite pe luni, rezultă că în ceea ce privește procedura de executare silită din dosarele execuționale nr. 723 și 724/2012 ale B. R. C. a intervenit sancțiunea perimării la data de 06.06.2013, respectiv 13.06.2013.
Nu se poate reține în acest context apărarea intimatei în sensul că, în condițiile în care în dosarele execuționale nr. 437, 439/2009 ale Corpului Executorilor Bancari – executor R. C. a fost inființată poprirea asuma sumelor astfel urmărite, față de această măsură de executare, raportat la prevederile art. 457 C.pr.civ. sancțiunea perimării nu a intervenit.
Astfel, într-adevăr potrivit art. 390 poprirea nu se perimă, dat fiind caracterul succesiv al acestei măsuri de executare, însă aceste dispoziții legale nu pot opera decât în condițiile în care actul de executare astfel inființat are un caracter efectiv și își produce efectele pentru care a fost instituit.
Or, în prezenta cauză, față de adresele de înființare emise la nivelul anului 2009 în dosarele execuționale 437, 439/2009 se poate observa că terțul poprit Bancpost SA a răspuns în sensul că debitorul nu deține conturi deschise la această societate (f.98, 146), terțul poprit Citibank România SA nu a oferit nici un răspuns, singura instituție de credit care a procedat la înființarea popririi fiind B. Comercială România SA, care a arătat că nu s-a putut proceda la indisponibilizarea nici unei sume, întrucât nu există disponibil în conturi (adresa nr. 755/22.04.2009).
Raportat la acest răspuns instanța reține pe de o parte, că din cuprinsul său nu rezultă pentru care dosar execuțional a fost emis, în ciuda susținerilor intimatei că poprirea în cauză ar fi fost instituită în dosarul execuțional nr. 439/2009, la acest dosar execuțional nefiind atașată adresa de înființare a popririi comunicată către această instituție, iar din împrejurarea că înscrisul se regăsește în dosarul execuțional nr. 437/2009 rezultând că de fapt măsura în cauză ar fi fost luată în acest dosar execuțional.
Pe de altă parte, având în vedere că prin cererile de continuare a executării silite formulate în data de 06.12.2012 intimata creditoare a urmărit recuperarea debitelor restante în același cuantum ca cel avut în vedere la data declanșării executării silite în dosarele execuționale 437, 439/2009, rezultă că în fapt poprirea înființată de către terțul poprit B. Comercială România SA a rămas fără rezultat, pe perioada 2009-2012 nefiind recuperată nici o sumă în contul creanțelor astfel executate silite.
Față de această împrejurare, instanța apreciază că popririle înființate în dosarele execuționale nr._ au fost lipsite de orice efecte practice, având natura unor acte de executare pur formale, în condițiile în care nu au asigurat recuperarea nici măcar parțială a debitelor urmărite.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că actele de executare constând în măsurile de poprire înființate în decursul anului 2009 în dosarele execuționale nr. 437, 439/2009 nu au avut un caracter întrerupător de perimare, cu atât mai mult cu cât intimata se prevalează de aceste acte de executare doar într-un singur dosar execuțional, motiv pentru care, întrucât între somațiile emise în data de 06.12.2012, respectiv 13.12.2012 și adresele de în ființare a popririi contestate în prezenta cauză, din data de 20.12.2013 au trecut mai mult de 6 luni, instanța va constata intervenită perimarea actelor de executare efectuate în dosarele execuționale nr._ ale B. R. C., cu mențiunea că inclusiv în dosarele execuționale nr. 437, 439/2009, raportat la somațiile emise în decursul anului 2009 și data formulării cererii de continuare a executării silite – 06.12.2012, pentru același raționament, a intervenit perimarea executării silite astfel demarată.
Totodată, raportat la disp. disp. art.405 alin.1 și 2 C. proc. civ., potrivit cărora „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, iar „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”, precum și la cele ale art.4052 alin.3 C. proc. civ., din care rezultă că în cazul în care executarea s-a perimat prescripția dreptului creditorului de a cere executarea silită nu este întreruptă, executarea silită a titlurilor executorii în litigiu apare ca fiind și prescrisă, de vreme ce de la momentul emiterii somațiilor în martie 2009 – data ultimelor acte de executare efectuate în dosarele execuționale nr. 437 și 439/2009 și până la data de 06.12.2012 - data înregistrării cererii de continuare a executării silite formulată de către intimată au trecut mai mult de 3 ani.
În aceste condiții, ținând cont și de împrejurarea că din înscrisurile depuse la dosar nu reiese existența vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive dintre cele reglementate în mod expres în cuprinsul art.4051 și respectiv art.4052 C. proc. civ., având în vedere și considerentele reținute la punctul anterior, rezultă că intimata a formulat cererea de continuare a executării silite cu mult după împlinirea termenului de prescripție extinctivă.
Pe cale de consecință, cu luarea în considerare și a disp. art.405 alin.3 C. proc. civ, potrivit cărora “Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”, executarea silită ce face obiectul dosarelor execuționale nr. 723 și 724/2012 ale B.E.J. C. R. apare ca fiind demarata în lipsa unui titlu executoriu, fiind, prin urmare, nelegală.
Ca atare, constatând incidența acestei cauze de ineficacitate a executării silite pornită împotriva contestatorilor, instanța apreciază că prezenta contestație la executare este pe deplin întemeiată, iar, pe cale de consecință, o va admite, urmând a anula toate actele de executare silită, precum și executarea silită însăși, efectuate împotriva contestatoarei în dosarele de executare nr. 723/2012 și 724/2012 ale B. R. C., ca efect al prescripției dreptului intimatei creditoare de a cerere executarea silită.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la cererea reconvențională, având ca obiect validarea popririi, instanța reține următoarele:
Prin adresele de înființare a popririi din data de 20.12.2013, emise în dosarele execuționale nr. 723 și 724/2012 ale B. R. C. și comunicate în data de 05.02.2013 i s-a pus în vedere terțului poprit, contestatoarea din prezenta cauză . să consemneze sumele datorate de debitorul P. I. M. în cuantum de_,30 euro, respectiv 7987, 50 lei.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, poprirea este acea formă de executare prin care creditorul urmărește sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente și constă în indisponibilizarea bunurilor urmărite, în mâinile terțului, debitor al datornicului urmărit, urmată după caz, de plata directă a creanței poprite creditorului sau de plata prin intermediul organului de executare.
Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale care presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit, între acestea stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice. Dintre aceste raporturi juridice două preced înființarea popririi și anume: raportul de creanță dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este dator față de debitorul urmărit. Ca urmare a înființării popririi se naște al treilea raport de creanță, de această dată între creditorul urmăritor și terțul poprit, în baza căruia terțul poprit devine direct debitorul creditorului popritor.
Potrivit art. 460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța este datoare să verifice dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului iar în caz afirmativ dispune validarea popririi și obligă terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului.
În prezenta cauză, față de soluția ce se va acorda cu privire la contestația la executare formulată de către contestatorii . și P. I. M., cu consecința desființării tutoror actelor de executare demarate în cele două dosare execuționale, inclusiv cu privire la măsurile de înfinnțare a popririi ce se solicită a fi validate prin prezenta cerere, instanța apreciază că în cauză nu mai subzistă obligația de plată din partea terțului poprit, astfel cum o impun prevederile art. 460 C.pr.civ.
Prin urmare, apreciind că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ. instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi dispusă în sarcina contestatoarei în dosarele execuționale nr. 723 și 724/2012 ale B. R. C., precum și cererea de amendare a terțului poprit.
Față de dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a contestatorilor în acest sens, instanța o va admite în parte, reținând că din înscrisurile depuse în probațiune onorariul avocațial solicitat a fost achitat doar de către contestatorul P. I. M. (chitanța fila 171).
Prin urmare, instanța va obliga intimata la plata către contestatorul P. I. M. a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial, urmând a respinge pretențiile contestatoarei . raportat la aceeași sumă ca neîntemeiate.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru achitată în sumă de 1000 lei, întrucât contestatorii au dreptul în virtutea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f OUG nr. 80/2013 să solicite la data ramanerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri restituirea taxei judiciare de timbru, legea impunând astfel o procedură specială pentru recuperarea acestor cheltuieli de judecată, instanța va respinge și aceste pretenții ca neîntemeiate.
Totodată față de soluția de respingere a cererii de validare a popririi, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei creditoare de obligare a contestatorilor la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de către intimată.
Admite în parte contestatia la executare formulata de catre contestatorii ., cu sediul în Florești, ., . și P. I., cu domiciliul în E. I., nr. 75 D, ., jud. Cluj, ambii cu domiciliul procesual ales în Cluj N., ., . în contradictoriu cu intimații B. R. C., cu sediul în Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 96, ., ., jud. Cluj și B. T., cu sediul în Cluj N., .. 8, jud. Cluj.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către creditoarea intimată B. T. SA – Sucursala CLUJ în contradictoriu cu terțul poprit . și debitorul P. I., având ca obiect validare poprire.
Anuleaza executarea silită pornită împotriva contestatorului P. I. de către intimata B. T. SA în dosarele de executare nr. 723/2012 și 724/2012 ale B. R. C., precum si toate actele de executare silita efectuate împotriva contestatorilor în aceste dosare execuționale.
Obligă intimata B. T. SA la plata către contestatorul Poptelean I. M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei . de obligare a intimatei B. T. SA la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile contestatorilor privind obligarea intimatei la plata sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei B. T. SA de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în ceea ce privește cererea reconvențională.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
Red. I.G.D./tehnored. I.G.D./18.05.2015/4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9291/2014. Judecătoria... → |
|---|
