Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 5017/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind contestatorul P. I. N., în contradictoriu cu intimata S.C. „U. H.” S.A., intimata S. C. PROFESIONALA DE EXECUTORI JUDECATORESTI M. SI ASOCIATII și intimata O. R. COMERTULUI DE PE LÂNGA TRIBUNALUL CLUJ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.10.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 16.10.2014 și 31.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin contestația la executare depusă pe rolul acestei instanțe la data de 7 martie 2014, sub numărul de mai sus, contestatorul P. I.-N. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.C. "U. H." S.A., SCPEJ M. și Asociații și O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, în principal să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații cu consecința radierii din Registrul Comerțului a mențiunilor cu privire la procesul-verbal de sechestru emis în acest dosar, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru, cu aceeași consecință, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că executarea silită este nelegală întrucât contestatorului nu i-a fost comunicată somațiunea cambială, procesul-verbal de sechestru nu întrunește cerințele legale, procesul-verbal de sechestru nu a fost comunicat contestatorului. S-a mai arătat că contestația la executare a fost introdusă în termenul legal și că nu s-au respectat dispozițiile privind onorariul maxim perceput de executorul judecătoresc. De asemenea, s-a arătat că executarea silită a părților sociale este nelegală întrucât acestea au un caracter intuitu personae, că nu se pot urmări decât părțile ce s-ar cuveni asociatului prin lichidare sau acțiunile, că executarea silită a părților sociale este posibilă doar cu respectarea regimului juridic specific, iar în speță asociații nu și-au dat acordul în acest sens.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile pct. 320 lit. j) din Normele-cadru BNR nr. 6/1994, art. 666, art. 703, art. 711, art. 743 alin. (3), art. 740 C. proc. civ., art. 756, art. 1881, art. 1908 C. civ., art. 66, art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Pentru dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: încheiere (f. 15-16), certificat (f. 17), rezoluție (f. 18), proces-verbal de sechestru (f. 19-20), extras AEGRM (f. 21).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 29 aprilie 2014 intimata S.C. "U. H." S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației întrucât au fost depășite termenele legale. De asemenea, s-a arătat că contestatorul nu a probat o vătămare produsă prin necomunicarea procesului-verbal de sechestru, că acesta a fost înscris în Registrul Comerțului, că somația cambială a fost legal comunicată, că comunicarea acestei somații nu este necesară, că contestatoarea nu a fost vătămată prin faptul că executorul judecătoresc nu a verificat AEGRM, iar acesta nici nu avea o asemenea obligație, că onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit. Intimata a invocat și excepția prematurității, arătând că părțile sociale nu au fost scoase la vânzare, precum și excepția lipsei de interes, având în vedere că nu există un act de executare silită privind vânzarea la licitație publică. Pe fond s-a mai arătat că apărările formulate de contestator în numele celorlalți asociați nu au suport legal, că asociații nu își pot exprima încă acordul, că sechestrarea părților sociale asigură faptul că debitorul nu le va înstrăina.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm., art. 730 și urm. C. proc. civ..
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: cereri (f. 59-60), somație (f. 61), încheiere (f. 62), bilete la ordin (f. 63-68), dovezi de comunicare (f. 69-70), adresă poprire (f. 71), înștiințare (f. 72), dovezi de comunicare (f. 73-74), proces-verbal de sechestru (f. 75-76), dovadă de comunicare (f. 77).
La data de 27 mai 2014 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că a formulat o contestație la executare și nu o opoziție la executare, că actul contestat este procesul-verbal de sechestru, astfel că contestația a fost introdusă în termenul legal, că procesul-verbal de sechestru poate fi contestat, că există un interes în formularea contestației și că au fost efectuate formalități pentru vânzarea părților sociale.
La data de 3 septembrie 2014 la dosarul cauzei a fost depus dosarul execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații (f. 111-360).
La data de 29 septembrie 2014 intimata S.C. "U. H." S.A. a depus la dosarul cauzei note scrise, arătând că contestația la executare este tardivă, că nu sunt aplicabile prevederile privind nulitatea absolută, că contestatorului i s-a comunicat somația cambială, că nu era necesară comunicarea acesteia, că nicio terță persoană nu a notificat executorului judecătoresc drepturile pe care le pretinde, că procesul-verbal a fost comunicat administratorului sechestru, că onorariul a fost calculat în mod legal, că contestația este prematură și lipsită de interes și că apărările contestatorului nu au temei legal.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: extrase de pe portalul instanțelor de judecată (f. 374-376).
La termenul din 3 octombrie 2014 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, instanța reține următoarele:
Contestatorul a arătat că a chemat în judecată O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru a-i face opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză. Or, având în vedere că acest intimat nu joacă niciun rol în executarea silită și că, în calitatea sa de instituție care gestionează un sistem de publicitate, orice hotărâre judecătorească care poate avea efecte cu privire la înscrierile din acest sistem îi este opozabilă automat, instanța reține că nu se justifică chemarea sa în judecată în calitate de intimat în prezenta contestație la executare, motiv pentru care va admite excepția invocată din oficiu.
Analizând excepția tardivității contestației la executare, instanța reține următoarele:
În esență, prin contestația la executare formulată contestatorul P. I.-N. a solicitat anularea întregii executări silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații, anularea procesului-verbal de sechestru emis în acest dosar la data de 12.02.2014 și, de asemenea, a criticat modul de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, ceea ce trebuie calificat ca o cerere de anulare a încheierii prin care acest onorariu a fost stabilit. Având în vedere că pentru fiecare dintre aceste solicitări termenele în care trebuie formulate sunt diferite, se impune analizarea lor separată.
Astfel, în ceea ce privește cererea de anularea a întregii executări silite, instanța reține că se impune mai întâi să se stabilească dacă suntem în prezența unei contestații la executare în materie cambială sau a unei contestații la executare de drept comun. Analizând cererea de chemare în judecată se poate observa că singurul motiv invocat în susținerea nulității întregii executări silite este împrejurarea că contestatorului nu i s-ar fi comunicat somațiunea cambială. Având în vedere că comunicarea acestei somațiuni este reglementată de art. 61 din Legea nr. 58/1934, instanța reține că ne aflăm în prezența unei contestații la executare în materie cambială, astfel că, în conformitate cu art. 62 din același act normativ, ea trebuie formulată în termen de 5 zile de la comunicarea somațiunii. Or, somațiunea cambială (f. 224-230) a fost emisă la data de 18.06.2013 și comunicată contestatorului - în ciuda susținerilor acestuia - la data de 21.06.2013, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar (f. 231). Având în vedere că acest proces-verbal reprezintă un act autentic, care face dovada până la înscrierea în fals, ceea ce contestatorul nu a solicitat, instanța reține că termenul pentru introducerea contestației la executare a început să curgă la data de 21.06.2013 și, având în vedere că contestația la executare a fost înregistrată la data de 07.03.2014, aceasta este în mod evident tardivă.
În ceea ce privește criticile aduse cuantumului onorariului stabilit de executorul judecătoresc, instanța reține că acest onorariu a fost stabilit prin încheierea din data de 18.06.2013 (f. 223), care a fost comunicată contestatorului odată cu somațiunea cambială. În conformitate cu art. 714 alin. (2) C. proc. civ. contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare, termen care a fost în mod evident depășit în speță, astfel că și sub acest aspect contestația apare ca tardivă.
În fine, raportat la contestarea procesului-verbal de sechestru, acesta a fost comunicat contestatorului la data de 24.04.2014 (a se vedea procesul-verbal de la f. 342), deci după introducerea prezentei contestații la executare. Față de această împrejurare și în lipsa unor probe din care să reiasă că contestatorul a cunoscut acest act anterior - sarcina probei aparținând intimatului, și nu contestatorului, după cum în mod greșit s-a apreciat prin întâmpinare - instanța reține că momentul de la care curge termenul pentru formularea contestației la executare este data de 27.02.2014, dată la care însuși contestatorul a arătat că a luat la cunoștință de procesul-verbal în discuție. Or, având în vedere că contestația împotriva acestui proces-verbal reprezintă o contestația la executare de drept comun, care nu are natură cambială, rezultă că ea trebuie formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. (1) C. proc. civ., termen care în speță a fost respectat.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea tuturor actelor de executare silită și anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, și să respingă excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea procesului-verbal de sechestru.
Analizând excepția prematurității contestației la executare, instanța reține următoarele:
Intimata S.C. "U. H." S.A. a invocat excepția prematurității contestației la executare, susținând că o contestație vizând vânzarea la licitație publică a părților sociale este prematură, câtă vreme acestea nu au fost scoase la vânzare. Cu toate acestea, din analiza susținerilor contestatorului reiese că acesta nu a înțeles să critice vânzarea acestor părți sociale, ci faptul că asupra lor s-a instituit un sechestru, prin procesul-verbal emis la data de 12.02.2014 (f. 19-20), astfel că nu se poate considera că contestația este prematură, motiv pentru care va respinge excepția invocată.
Analizând excepția lipsei de interes, instanța reține următoarele:
Intimata S.C. "U. H." S.A. a susținut, în esență, că contestatorul nu are interesul de a ataca procesul-verbal de sechestru, câtă vreme părțile sociale la care acesta se referă nu au fost scoase la vânzare, însă această optică nu poate fi acceptată. Astfel, instituirea unui sechestru asupra unor bunuri este un act de executare diferit de vânzarea acestora și, având în vedere că prin această măsură bunurile sunt indisponibilizate, fiind afectat dreptul de proprietate al contestatorului, este evident că acesta are un interes care îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 33 C. proc. civ., astfel că și această excepție se impune a fi respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarului de față în ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, în dosarul execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații (f. 111-360) intimata S.C. "U. H." S.A. a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului P. I.-N. pentru recuperarea sumei de 1.478.903,43 de lei, datorată în temeiul mai multor bilete la ordin avalizate de acesta.
În acest dosar execuțional a fost emis, la data de 12.02.2014, un proces-verbal de sechestru bunuri mobile necorporale (f. 335-336), prin care au fost sechestrate mai multe părți sociale pe care contestatorul le deține în calitate de asociat al S.C. "M&M Consult" S.R.L., S.C. "Volante" S.R.L. și S.C. "M&M Imobiliare" S.R.L.. Acest proces-verbal a fost comunicat contestatorului la data de 24.04.2014 (a se vedea procesul-verbal de la f. 342).
În drept, potrivit art. 731 alin. (1) C. proc. civ. dacă în termen de o zi de la comunicarea somației însoțite de încheierea de încuviințare a executării debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor. În conformitate cu art. 756 alin. (3) C. proc. civ. vânzarea acțiunilor la societățile închise și a părților sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 753, iar în lipsă, de către executor, prin licitație publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulația acestora.
În speță, instanța reține că nu există niciun text legal care să prevadă că părțile sociale aferente unei societăți cu răspundere limitată nu au un caracter urmăribil. Mai mult, chiar textul art. 756 alin. (3) C. proc. civ. prevede posibilitatea vânzării acestora, cu respectarea anumitor condiții. Or, în această situație, trebuie acceptat că asupra unor asemenea părți sociale se poate institui în mod legal măsura sechestrului.
În ceea ce privește susținerile contestatorului, instanța reține că acestea se subsumează, în esență, ideii că părțile sociale în discuție nu ar putea fi vândute fără acordul asociaților, invocându-se o . texte legale care au la bază ideea de affectio societatis și principiul libertății de asociere, ceea ce ar duce la concluzia că acestea nu pot fi nici sechestrate. Or, instanța găsește că această concluzie nu este corectă, câtă vreme măsura sechestrului este diferită de o vânzare propriu-zisă. A., această măsură are simplul rol de a indisponibiliza părțile sociale, împiedicându-l pe proprietarul lor să le înstrăineze, fără a transfera însă dreptul de proprietate și, prin urmare, fără a interfera cu principiile amintite mai sus. Prin urmare, nu se poate considera că asociații ar trebui să își dea consimțământul pentru instituirea unui sechestru, câtă vreme, chiar sechestrate, părțile sociale aparțin aceluiași asociat, nefiind în nicun caz încălcate drepturile celorlalți asociați, care nu vor fi siliți prin această măsură să intre în asociere cu un terț.
Singura situație în care o asemenea măsură nu ar putea fi instituită este cea în care s-ar ajunge la concluzia că aceste bunuri nu pot fi în nicio situație executate silit și, prin urmare, nu au caracter urmăribil. Această concluzie este, însă, exclusă, câtă vreme textul de lege indicat mai sus prevede expres că părțile sociale pot fi executate silit. De altfel, chiar contestatorul recunoaște că există cel puțin o ipoteză în care vânzarea părților sociale este permisă, și anume atunci când există acordul celorlalți asociați. Chiar pornind de la premisa că aceasta ar fi singura situație în care ar fi posibilă executarea silită, ea este în sine suficientă pentru a justifica instituirea măsurii sechestrului, de natură a-l asigura pe creditor că părțile sociale nu vor fi înstrăinate înainte de a se decide dacă ele pot sau nu să facă obiectul unei vânzări silite. Prin urmare, nu se poate achiesa la opinia contestatorului potrivit căreia dacă o categorie de bunuri are un regim special de circulație ea este automat insesizabilă, fiind mult mai logic să se considere că ea este sesizabilă, impunându-se cel mult condiția respectării acestui regim special.
Chestiunea de a ști în ce condiții o vânzare silită a părților sociale aparținând contestatorului ar fi posibilă nu are o legătură suficient de strânsă cu instituirea sechestrului și toate susținerile cu privire la asemenea chestiuni au un caracter prematur câtă vreme în speță nu s-a pus încă problema vreunei vânzări silite propriu-zise, ci doar a instituirii unei măsuri premergătoare. Prin urmare, câtă vreme instanța nu a fost învestită cu analiza unei măsuri de vânzare silită concretă, ci doar cu o simplă eventualitate, nu poate proceda la o verificare a condițiilor în care o asemenea măsură ar fi legală.
Raportat la faptul că textul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se referă expres numai la sechestrarea acțiunilor, instanța reține că interpretarea acestuia nu poate fi cea conferită de către contestator. În primul rând, se impune observația că niciun text de lege nu interzice instituirea sechestrului asupra părților sociale, iar posibilitatea sechestrării și vânzării acțiunilor nu poate fi privită ca o situație de excepție, întrucât regula este alienabilitatea bunurilor, și nu inalienabilitatea lor. În al doilea rând, interpretarea per a contrario pe care o face contestatorul nu poate fi primită, instanța apreciind că aceasta încalcă art. 756 alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme ar duce la ideea că în nicio situația părțile sociale nu pot fi sechestrate sau executate silit. Or, după cum deja s-a arătat mai sus, cel puțin în situația în care există acordul asociaților, acestea pot fi vândute și, prin urmare, și sechestrate.
În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal de sechestru pentru încălcarea dispozițiilor art. 743 alin. (1) lit. e), în sensul că executorul judecătoresc nu a menționat că asupra părților sociale figurează notate garanții reale mobiliare în favoarea unor terțe persoane, instanța reține că, dincolo de faptul că este discutabil dacă executorul judecătoresc avea datoria de a verifica Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, textul amintit instituie oricum un caz de nulitate virtuală, condiționat de existența unei vătămări. Or, contestatorul nu a invocat și probat o asemenea vătămare. Faptul că el nu mai poate dispune de părțile sociale nu are nicio legătură cu încălcarea analizată aici, fiind evident că el nu ar fi putut dispune de acestea nici dacă executorul judecătoresc menționa în procesul-verbal drepturile unor terți, astfel că susținerile contestatorului în acest sens nu pot fi în niciun caz reținute.
Raportat la faptul că executorul judecătoresc nu a comunicat contestatorului procesul-verbal de sechestru, încălcând astfel obligația instituită de art. 743 alin. (3), instanța reține că, astfel cum deja s-a arătat, procesul-verbal în discuție a fost comunicat. Împrejurarea că această comunicare a avut loc după declanșarea litigiului este neesențială, câtă vreme textul arătat mai sus nu impune niciun termen pentru comunicarea acestui act.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă contestație la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. I.-N., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 13, jud. Cluj, și domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr. 86, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția tardivității contestației la executare invocată de intimata S.C. "U. H." S.A., în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații și la anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în același dosar.
Respinge excepția tardivității contestației la executare invocată de intimata S.C. "U. H." S.A., în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru din data de 12.02.2014, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prematurității formulării contestației la executare, invocată de intimata S.C. "U. H." S.A., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimata S.C. "U. H." S.A., ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. I.-N. în contradictoriu cu intimații S.C. "U. H." S.A., cu sediul în Voluntari, .. 125, ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cont bancar RO26BACX_8310, și SCPEJ M. și Asociații, cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 13, ., după cum urmează:
- ca tardivă în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 483/2013 al SCPEJ M. și Asociații și la anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în același dosar;
- ca neîntemeiată în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru din data de 12.02.2014.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./5 decembrie 2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
