Ordin de protecţie. Sentința nr. 8899/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8899/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 17336/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8899/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 10.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: D. O.-M.
Grefier: M. A.-M.
Ministerul Public a fost reprezentat de catre doamna procuror A. L. M. din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile privind pe reclamantul T. G. M. în contradictoriu cu pârâtul T. G. D., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, se constata lipsa partilor
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanta constata ca dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței camerei de consiliu din data de 09.09.2014, mersul dezbaterilor fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.09.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 06.08.2014, sub nr._, reclamantul T. G.-M., prin avocat cu împuternicire la fila 8 din dosar, a solicitat instanței emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului T. G. D., prin care sa se dispuna:
- obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate (200 m) fata de reclamant si fata de sotia acestuia (T. Cristine Adelaide), de domiciliul acestuia, de locul de munca si fata de domiciliul cumnatului (Cotet A.);
- intrezicerea pârâtului de a se deplasa la domiciliul reclamantului, la domiciliul cumnatului si la locul de munca al reclamantului;
- interzicerea oricarui contact al paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamantul.
S-a mai solicitat si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in suma de 700 lei reprezentand onorariu avocatial.
În motivarea cererii, reclamantul T. G.-M. a aratat ca paratul T. G. D. este fratele său, insa el a intrerupt relatiile si legaturile de familie cu acesta in urma cu multi ani, cand a plecat din orasul natal pentru a desfasura studiile. A invederat reclamantul instantei ca, din cauza comportamentului neadecvat si total deplasat al fratelui si tatalui său, a ales sa nu îi mai contacteze in niciun fel in urma cu aproximativ 4-5 ani, dar acestia, nemultumiti de decizia sa, au incercat sa-l contacteze pe toate caile posibile: vizite neasteptate si telefoane repetate, chiar si la serviciu, unde postul telefonic este unul secret si aceste incercari de a-l contacta s-au transformat in amenintari, atat pe calea convorbirilor telefonice, cat si prin e-mail.
A precizat reclamantul ca fratele său, fara a justifica motivul, il asteapta zilnic la locul de munca pentru a-l urmari prin oras si a afla unde locuieste, insa el se ascunde si incearca sa-si piarda urma pentru a nu-l conduce la locuinta sa, unde se afla sotia sa, ce este inspaimantata de aceste fapte. De altfel, a aratat reclamantul ca, in urma cu aproximativ 2 ani, sotia sa a fost speriata atunci cand, la vechea locuinta, a fost vizitata noaptea la orele 00:00-01:00 de catre intreaga familie (tata, fratele si mama) care au batut la usa si au strigat, dar aceasta nu le-a deschis. Totusi, reclamantul a mentionat ca, in urmatoarea perioada, paratul statea in jurul locuintei si ii urmarea, motiv pentru care s-au mutat.
S-a mai arătat ca, la data de 11.07.2014, reclamantul a depus o plangere penala pentru savarsirea infractiunii de hartuire, deoarece faptele au inceput sa fie tot mai dese, prejudiciindu-l si ingradindu-i libertatea psihica si fizica. A considerat reclamantul ca faptele fratelui său care, in mod repetat, il urmareste fara drept sau fara vreun interes legitim, îi supravegheaza locul de munca si ii telefoneaza frecvent, cauzandu-i o temere si afectandu-i libertatea psihica, repetative, constituie fapta de hartuire.
In sfarsit, a mai învederat reclamantul instantei ca, in ultimele saptamani, faptele de hartuire s-au intensificat si sunt aproape zilnice, facand precizare despre un episod petrecut la data de 03.08.2014, cand paratul l-a urmarit de la serviciu pana la domiciliul cumnatului său si, din jurul orei 19:30, l-a asteptat pana la orele 00:00, cand, parasind locuinta cumnatului impreuna cu sotia sa, s-a intalnit in fata blocului cu pârâtul, a avut loc o scurta altercatie si acesta i-a urmarit prin oras, ei nereusind sa scape pana la ora 02:00 dimineata, cand s-au prezentat la Politia Mun. Cluj-N. unde s-a depus cea de-a doua plangere penala pentru hartuire si, dupa depunerea plangerii, organele de politie i-au ajutat sa paraseasca sediul politiei, folosind usa din spate și reusind, astfel, sa ajunga cu taximetrul in siguranta acasa.
A concluzionat reclamantul ca aceste evenimente il afecteaza major si ii reduc capacitatea fizica si psihica pentru a-si desfasura activitatea, din moment ce detine o functie care necesita o atentie sporita, avand un inalt grad de responsabilitate, anume controlor de trafic aerian.
In drept, au fost invocate prev. Legii nr. 217/2003.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, mijloace materiale de proba, a probei testimoniale si a celei cu interogatoriul paratului.
Paratul nu a depus intampinare la dosar. Conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, instanta a efectuat demersuri pentru ca paratul beneficieze de asistenta juridica obligatorie, fiind desemnat aparator din oficiu in persoana doamnei avocat M. A..
Prin incheierea de sedinta din data de 02.09.2014, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a incuviintat probatoriul, anume proba cu inscrisuri si mijloace materiale de proba, proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala constand in audierea martorului P. E. C. pentru reclamant, iar, pentru parat, a fost incuviintata proba cu interogatoriul reclamantului si proba testimoniala constand in audierea martorei Mesaros G..
In administrarea probei cu inscrisuri si mijloace materiale de proba, instanta a incuviintat reclamantului efectuarea adreselor solicitate prin cererea de chemare in judecata. Au fost solicitate informatii din partea Secției Regionale de Poliție Transporturi Cluj-N.- Biroul de Poliție Transporturi Aeriene Cluj cu privire la existența dosarului nr._/11.07.2014, precum și înregistrarea camerelor de securitate ale Aeroportului Internațional Cluj-N. din data de 11.07.2014 de la camerele de luat vederi din zona acces DHL, orele 18,45-19,05, respectiv din data de 04.08.2014 de la camerele acces VIP, orele 19,15- 20,30, raspunsul oferit la adresa instantei fiind atasat la filele 46-48 din dosar. Au fost solicitate informatii Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj cu privire la dosarul nr. 7265/P/2014, raspunsul acestei institutii fiind anexat la fila 49 din dosar si au fost solicitate informatii Poliției Municipiului Cluj N., cu privire la dosarul nr._/04.08.2014, fiind atasat la fila 50 din dosar raspunsul oferit cu privire la solicitarea instantei.
In cadrul sedintei publice din data de 09.09.2014, instanta a administrat proba cu interogatoriu, raspunsurile reclamantului fiind atasate la fila 53 si raspunsurile paratului la filele 54-56, precum si proba testimoniala constand in audierea martorilor P. E., respectiv Mesaros G., a caror declaratii au fost depuse la filele 57-58 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
In fapt, reclamantul T. G.-M. este fratele paratului T. G. D.. Reclamantul a decis sa intrerupa orice legătură cu familia sa in urma cu aproximativ 4-5 ani, dupa cum a invederat instantei in cuprinsul raspunsului la interogatoriu, fapt ce se confirma prin depozitia martorului P. E. (fila 57 verso) si este sustinut de corespondenta depusa la filele 18-20 din dosar. Decizia de a comunica cu o anumita persoana, indiferent daca este vorba despre parinti sau rude apropiate, este una de natura personala, face parte din dreptul la viata privata garantat de art. 71 din Codul Civil, text de lege ce garanteaza dreptul la respectarea vietii private si interzice orice imixtiune în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliu, reședința sau corespondența, fără consimțământul persoanei in cauza.
Probatoriul administrat in cauza a relevat imprejurarea ca parintii si fratele reclamantului, nemultumiti de decizia sa, au incercat sa-l contacteze in mod repetat si in diverse modalitati, sub pretextul ca doresc sa cunoasca motivul pentru care acesta refuza orice contact cu familia sa. Insa, motivul pentru care reclamantul nu doreste sa mentina relatiile de familie cu parintii si fratele sau, nu prezinta relevanta. Cat timp acesta a luat o hotarare sub acest aspect si le-a invederat-o in mod constant, hotararea sa trebuie respectata, doar in aceasta maniera putandu-se realiza exercitarea optima a dreptului la viata privata, a libertatii de gandire si actiune, componente ale acestui drept ce este garantat la nivel constitutional ( art. 22 coroborat cu art. 26 din Constitutie) si impus prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 8).
Ceea ce prezinta relevanta in speta este insistenta paratului, maniera in care acesta a inteles sa desfasoare relatiile „fratesti” cu reclamantul, insistenta ce l-a determinat pe reclamant sa formuleze plangere penala impotriva paratului T. G.-D. si a tatalui sau, T. G., sub aspectul savarsirii infractiunii de hartuire, fiind intocmit in acest sens dosarul penal inregistrat la P. de pe langa Judecatoria Cluj-N., sub nr. 7265/P/2014, aflat in faza de urmarire penala fata de suspect, dupa cum rezulta din cuprinsul adreselor comunicate instantei ca urmare a dispozitiilor incheierii de sedinta din data de 02.09.2014 si atasate la filele 45-46 si 49-50.
Dosarul penal a fost intocmit ca urmare a plangerii reclamantului cu privire la imprejurarea ca paratul il urmareste in mod repetat si ii supravegheaza locul de munca, motive ce au constituit si temeiul formularii cererii de emitere a prezentului ordin de protectie. Starea de fapt alegata de catre reclamant se confirma de deplin prin probatoriul administrat in cauza.
In primul rand, instanta are in vedere ca Biroul de Politie Transporturi Aeriene Cluj a depus la dosar doua inregistrari video surprinse de camerele de supravegheat ale Aeroportului International Cluj-N., in zilele de 11.07.2014 si, respectiv 03.08.2014, mijloace materiale de proba care confirma prezenta paratului T. G. D. in incinta aeroportului. De altfel, paratul T. G. D. recunoaste, in cuprinsul raspunsului la interogatoriu, deplasarile frecvente la aeroport in incercarea de a se intalni cu reclamantul, dupa cum recunoaste si atitudinea constanta a reclamantului de a refuza orice contact cu el, in sensul ca nu i-a raspuns niciodata la telefoanele pe care i le dadea in mod frecvent si nici nu a dorit sa se apropie de el cand l-a vazut in aeroport ci, dimpotriva, nu a stiut cum sa plece cat mai repede. Proba testimoniala administrata in cauza confirma pe deplin insistenta paratului de a-l cauta pe reclamant la Aeroport, precum si atitudinea constanta a reclamantului de a refuza orice contact cu fratele sau familia sa.
Arata martorul P. E. (fila 57) ca, de multe ori, cand intra sau iesea din tura, reclamantul i-a spus ca fratele sau il urmareste si, chiar, l-a rugat sa-l duca cu masina pentru ca pârâtul să nu-l poata urmări, din moment ce ii cunostea masina si aceste afirmatii ale reclamantului i s-au confirmat martorului si de catre Politia Aeroportului care a fost sesizata de prezenta nejustificata a paratului in zone de intrare-iesire. Aceasta imprejurare a fost recunoscuta si de catre parat care a invederat instantei, in cuprinsul raspunsului la interogatoriu, ca a fost legitimat de catre Politia Aeroportului, ocazie in care acesta s-a prevalat de relatia de rudenie cu reclamantul T. G. M.. In sfarsit, instanta mai retine ca martorul P. E. a facut mentiune despre impactul emotional cauzat in persoana reclamantului in urma fiecarei intalniri cu fratele sau, descriind episodul din data de 11 iulie 2014, cand martorul, in calitatea sa de sef de tura, a considerat ca ar fi oportun ca reclamantul sa ia o pauza cateva ore ca sa isi revina, intrucat altercatia cu fratele sau il tulburase si ii creease o stare de surescitare care nu ii permitea sa-si mai indeplineasca atributiile de serviciu.
Totodata, martora Mesaros G. (fila 58) a precizat ca paratul l-a cautat de mai multe ori pe fratele sau la Aeroport si a motivat acest comportament prin aceea ca reclamantul nu-i raspunde paratului la telefon, paratul nu cunoaste domiciliul reclamantului si nu are posibilitatea de a obtine o explicatie pentru refuzul reclamantului de a mai intretine orice fel de relatie cu familia sa.
Dupa cum deja a aratat instanta in cele ce preced, indiferent care ar fi motivul pentru care reclamantul a luat o hotarare atat de drastica, de a nu mai comunica cu familia sa si a adoptat o pozitie totalmente inchisa in ceea ce-i priveste pe parintii si fratele sau, comportamentul paratului nu are justificare. Insistenta acestuia de a-l contacta pe reclamant, prin telefoane repetate la care nu primeste raspuns, vizite frecvente la locul de munca al reclamantului unde se loveste mereu de refuzul acestuia de a-l vedea si comunica cu el sau urmarirea reclamantului prin oras, nu poate fi tolerata. . in cuprinsul raspunsului la interogatoriu ca isi urmareste fratele prin oras, pozitia paratului fiind sustinuta de martora audiata in apararea sa, Mesaros G., faptele de aceasta natura sunt evidente, din moment ce atat paratul, cat si martora au invederat instantei ca, la data de 03.08.2014, s-au plimbat prin zona locuintei cumnatului reclamantului tocmai in ideea ca ar putea sa-l intalneasca pe reclamant acolo.
De altfel, instanta considera ca a fost dovedita si sustinerea reclamantului in sensul ca urmarirea ar fi continuat, in seara de 03.08.2014, dupa discutia de la domiciliul cumnatului reclamantului, invocand in acest sens declaratia martorei Mesaros G.. Traseul indicat de aceasta martora nu are niciun fel de sens si nu ar putea fi urmat de catre o persoana echilibrata care, dupa o seara atat de incarcata, ar fi cautat cel mai scurt drum pentru a se deplasa acasa si, mai mult, coincidenta pe care aceasta martora o alega este total nevorosimila, fiind clar ca paratul l-a urmarit pe reclamant, in dorinta de a-i cunoaste domiciliu, din moment ce martora a afirmat clar ca paratul isi asteapta fratele prin aeroport pentru ca nu-i cunoaste domiciliul. Se pune, astfel, intrebarea logica: daca i-ar cunoaste domiciliul, oare paratul nu ar incerca, in mod repetat, sa afle explicatia pentru atitudinea inchisa a reclamantului fata de familia sa, prin vizite la domiciliul de fapt al reclamantului?
F. de cele expuse, instanta considera ca este verosimila starea de temere si surescitare pe care o resimte reclamantul care este pus, in mod frecvent, in situatia de a se feri de fratele sau, de a fugi pentru „a-si pierde urma”, deoarece paratul nu doreste sa inteleaga un refuz de a comunica, un refuz de a stabili sau continua relatiile de familie. Considera instanta ca este justificata sustinerea reclamantului cu privire la atingerile aduse libertatii sale psihice si, chiar, fizice, situatia sa familiala ajungand a fi cunoscuta la locul de munca, intrucat colegii de serviciu sunt nevoiti sa raspunda la telefoanele repetate ale tatalui si fratelui sau, care a invederat in raspunsul la interogatoriu ca suna la serviciul reclamantului de fiecare data cand doreste sa-l vada, pentru ca acesta nu-i raspunde la telefon si, mai mult, chiar Politia Aeroportului l-a perceput pe parat in zone de intrare/iesire, stationand fara motiv.
Prin atitudinea pe care o adopta fata de fratele sau, paratul il supune pe acesta la suferinte psihice, cauzate de consumul intern ce a putut fi perceput si de catre colegii de serviciu, dupa cum rezulta din depozitia martorului P. E., violenta psihologica fiind evidenta. In acest context, instanta trebuie sa remarce maniera in care libertatea psihica ii este afectata reclamantului, starea de iritație pe care acesta o resimte si temerea ce ii este generata de fiecare intalnire cu parintii si fratele sau, aspecte ce rezulta dintr-un simplu incident ce s-a petrecut pe holul instantei de judecata, la termenul de judecata din data de 09.09.2014, ce a fost relatat de catre martorul P. E.. A invederat martorul instantei de judecata ca familia reclamantului a inceput sa strige la acesta si sa incerce o apropiere fortata si reclamantul a fugit, strigand „Lasati-ma in pace”.
În drept, instanta va aprecia cu privire la pretentiile deduse judecatii pe baza dispozitiilor Legii nr. 217/2003, solutia ce urmeaza a fi adoptata trebuind a fi in concordanta cu scopul urmarit de acest act normativ, anume: ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei.
Violenta este definitia in cuprinsul art. 3 din Legea nr. 217/2003, ce arata ca reprezintă „violența în familie” orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
In cuprinsul art. 4 din acest act normativ, legiuitorul a stipulat diversele forme de manifestare a violenței în familie, identificand:
- violența psihologică: impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
....
Prin membru de familie, in sensul art. 5 lit. a din Legea nr. 217/2003, se înțeleg ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.
F. de aceste dispozitii legale, pe baza starii de fapt retinute de instanta, se va aprecia ca reclamantul a fost victima violentei psihologice. Este evidenta impunerea voinței sau a controlului personal, din moment ce paratul refuza sa inteleaga atitudinea reclamantului de a nu mai mentine relatiile de familie cu el si cu parintii si il contacteaza pe acesta, in mod frecvent, atat telefonic, cat si prin supravegherea locului de munca sau urmarirea reclamantului prin oras. Ori, probatoriul administrat in cauza a dovedit ca aceasta atitudine a paratului, de control a vietii private a fratelui sau, a cauzat reclamanntului stări de tensiune și de suferință psihică, dupa cum rezulta din raspunsul reclamantului la interogatoriu si se confirma pe deplin prin depozitia martorului P. E. si mijlocul material de proba administrat in cauza.
Atingerile aduse libertatii si integritatii psihice a reclamantului sunt cu atat mai evidente cu cat acesta este nevoit sa isi indeplineasca atributiile de serviciu, in cadrul Aeroportului International Cluj, in functia pe care o ocupa: controlor de trafic aerian (filele 12-15), ce necesita o atentie sporita avand un inalt grad de responsabilitate, in conditiile starilor de agitatie si tensiune, cauzate de prezenta repetata a paratului in incinta Aeoportului, asteptandu-l pe reclamant la . tura. A confirmat, astfel, depozitia martorului P. E., sef de tura in cadrul postului de control trafic aerian unde activeaza reclamantul, ca evenimentele de acest gen il afecteaza major si ii reduc capacitatea fizica si psihica pentru a-si desfasura activitatea. Puterea de concentrare a reclamantului scade, in mod evident, fata de imprejurarea ca acesta este nevoit sa-si centralizeze atentia gandindu-se cum va reusi sa scape de o eventuala intalnire cu paratul, intalnire ce ar fi de natura sa-l afecteze la nivel psihologic si, chiar, ar exista posibilitatea de a-l lasa pe acesta sa-l urmareasca pentru a-i afla domiciliul, daca nu este atent.
Cu privire la emiterea ordinului de protectie, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, arata ca: “Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
...”
Raportat la aceste prevederi legale, instanta apreciaza ca paratul T. G. D. reprezinta un real pericol pentru integritatea psihica a reclamantului T. G. M., pentru linistea si libertatea ce trebuie sa caracterizeze viata privata a fiecarei persoane, din moment ce s-a dovedit ca acesta manifesta o tendinta constanta de a se impune in dorinta sa de a mentine relatiile de familie cu reclamantul, in pofida refuzului constant manifestat de acesta. Situatia familiala este extrem de conflictuala si, pentru inlaturarea starii de pericol, se impune obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantul T. G. M., precum si o distanță minimă de 200 metri față de locuința faptica si locul de munca al reclamantului.
Avand in vedere imprejurarea ca paratul cunoaste domiciliul cumnatului reclamantului, precum si relatia de apropiere dintre acesta si reclamant, relatie ce determina vizite repetate si, in virtutea careia, paratul a incercat, in seara zilei de 03.08.2014, sa-l abordeze pe reclamant la domiciliul cumnatului sau (desigur, dupa cum arata, in raspunsul la interogatoriu, doar din prisma faptului ca, „intamplator”, se afla prin zona, cu gandul ca, poate, fratele său este acolo …), instanta constata ca este oportuna solicitarea reclamantului de a i se interzice paratului apropierea fata de locuinta cumnatului său si instanta va obliga paratul sa pastreze o distanță minimă de 200 metri față de locuința numitului Cotet A., situata in localitatea Cluj-N., .. 62, jud. Cluj.
Distanta aleasa de instanta pentru protejarea reclamantului este in concordanta cu situatia de fapt a partilor care locuiesc . mare si, in consecinta, interzicerea paratului de a pastra aceasta distanta fata de reclamant si locuinta lui nu ar putea genera incalcarea dreptului la libera circulatie ., ce nu ar mai putea fi justificata de nevoia imperioasa de protectie a reclamantului fata de comportamentul paratului.
Raportandu-se la situatia extrem de conflictuala existenta intre parti si, retinand starea de tulburare, ce ii este cauzata reclamantului de orice contact cu fratele sau, instanta va interzice paratului orice contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod.
Nu va fi impusa, insa, nicio obligatie a paratului cu privire la sotia reclamantului- numita T. Cristine Adelaide, din moment ce probatoriul administrat in cauza nu a demonstrat existenta unei stari de pericol cu privire la viata, integritatea fizica sau psihica a acesteia, prin acte savarsite de catre paratul T. G. D., sens in care instanta va respinge, ca neintemeiata, solicitarea reclamantului privind obligarea paratului să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de sotia sa. De altfel, instanta apreciaza ca protectia sotiei reclamantului, in sensul art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003, se poate realiza prin masura interzicerii apropierii paratului de domiciliul reclamantului, din moment ce nu s-a facut vorbire si, cu atat mai putin, nu s-a dovedit urmarirea acesteia sau interpelarea ei in alt loc decat domiciliul conjugal.
Referitor la durata respectarii de catre parat a obligatiilor stabilite in sarcina acestuia, instanta va fixa un termen de 6 luni de la data pronuntarii prezentei hotarari, raportat la prevederea art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, potrivit careia durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Aceste obligatii vor fi dispuse in sarcina paratului pe termenul maxim de 6 luni, avand in vedere manifestarile repetate de violenta psihologica, dar si imprejurarea ca, intre, parti exista un litigiu de natura penala, care ar putea genera, pe parcursul desfasurarii sale, tensiuni intre parti, apte sa dea nastere manifestarii agresivitatii paratului fata de reclamant.
Față de dispozițiile art. art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, raportandu-se la masura in care au fost admise pretentiile reclamantului de emitere a ordinului de protectie, instanța apreciaza ca reclamantul este indreptatit la recuperarea sumelor avansate cu titlu de cheltuieli de judecata, motiv pentru care il va obliga pe parat sa plateasca acestuia suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocatial, cheltuieli probate prin chitanta depusa la dosar (fila 9). În precizarea sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța arată că se justifică cuantumul solicitat cu titlu de onorariu avocațial, avand in vedere importanta procesului pentru reclamant, apărarea construită și asistența acordata partii pe tot parcursul derularii procedurii.
In temeiul art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, instanta va dispune avansarea, din fondurile Ministerului Justitiei, a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu numit pentru reprezentarea paratului, av. M. A..
Cu privire la executarea ordinului, apreciind ca împrejurările cauzei o impun, conform art. 29 din Legea nr. 217/2003 instanța va arata ca prezentul ordin de protectie este executoriu si va dispune executarea ordinului de protecție fără somație și fără trecerea unui termen.
In conformitate cu prev. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție se va comunica Inspectoratului de Politie al Judetului Cluj și, în conformitate cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, pentru punerea sa în executare, polițistul va putea intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În sfarsit, in baza art. 32 din Legea nr. 217/2003, instanta urmeaza a atrage atenția pârâtului asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de către reclamantul T. G. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Avocat Georoceanu A., din localitatea Cluj-N., ., .în contradictoriu cu pârâtul T. G.-D., cu domiciliul in localitatea Zalau, .. 37, ., . și, în consecință:
Emite ordin de protecție pe durata unui termen de 6 luni calculat de la data pronuntarii prezentei hotarari, prin care se iau următoarele măsuri:
1. Obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantul T. G. M., precum si o distanță minimă de 200 metri față de locuința faptica si locul de munca al reclamantului.
2. Obliga paratul sa pastreze o distanță minimă de 200 metri față de locuința numitului Cotet A., situata in localitatea Cluj-N., .. 62, jud. Cluj.
3. Interzice paratului orice contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod.
Respinge, ca neintemeiata, solicitarea reclamantului privind obligarea paratului să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de numita T. Cristine Adelaide.
Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocațial.
Conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, dispune avansarea, din fondurile Ministerului Justitiei, a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu numit pentru reprezentarea paratului, av. M. A..
În temeiul art. 29 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protectie este executoriu si instanta dispune executarea ordinului de protecție fără somație și fără trecerea unui termen.
Conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție se comunică Inspectoratului de Politie al Judetului Cluj și, în conformitate cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, pentru punerea în executare a acestui ordin, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În baza art. 32 din Legea nr. 217/2003, atrage atenția pârâtului asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. M. A.-M.
Red. D./Dact. D.
4 ex./10.09.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 1338/2014.... → |
|---|
