Pensie întreţinere. Sentința nr. 3369/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3369/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 20507/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3369/2014
Ședința publică din data de 01 aprilie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. R. M. în contradictoriu cu pârâta B. M., având ca obiect exercitarea autoritate părintească.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul B. R. M., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La întrebarea instanței, reclamantul arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare pentru prezentarea reprezentantei pârâtei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul B. R. M., lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța raportat la prevederile art. 130 alin. 1 C.pr.civ. derogatorii de la art. 131 alin. 1 C.pr.civ. referitoare la caracterul interlocutoriu al încheierii, prin prisma prevederii exprese a faptului că, excepția necompetenței generale a instanței poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii, diferit de modul de invocare a necompetenței materiale ori teritoriale exclusive, ce poate fi invocată doar la primul termen de judecată, raportat la dovezile depuse la dosar în privința domiciliul minorilor și a precizării de acțiune, după ședința publică din data de 07.01.2014 (f. 46), și în temeiul dispozițiilor art. 8 din REGULAMENTUL (CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, pune în discuție excepția necompetenței generale a instanțelor române.
Reclamantul arată că nu a avut cunoștință de acest aspect, sens în care arată că, dacă este de competența altor instanțe cererea sa înțelege să renunțe la petitul privind stabilirea domiciliului minorului la el și își menține doar capătul de cerere privind sistarea plății pensiei de întreținere pe perioada verii când copii sunt la el. Acesta mai arată că, dorința minorului R. M. este de a locui în țară, și că acesta a fost nevoit să respecte dorința lui.
La întrebarea instanței, reclamantul arată că nu știe cum este mai bine, să renunțe sau nu la petitul privind stabilirea domiciliului minorului la el, ori a ambilor minori.
Instanța raportat la poziția procesuală oscilantă a reclamantului, reține învestirea cu acțiunea precizată în data de 09.01.2014 privind exercitarea autorității părintești, sens în care acordă cuvântul asupra excepției invocate din oficiu.
La insistența instanței, reclamantul arată că el nu are posibilitatea materială pentru a se adresa autorităților italiene, solicitând astfel respingerea excepției și soluționarea prezentei cereri.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepția necompetenței generale a instanțelor române.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamantul B. R. M. în contradictoriu cu pârâta B. M. a solicitat instanței schimbarea modalității de plată lunară a pensiei de întreținere în favoarea minorilor R. M. și R. A., la care a fost obligat prin Sentința civilă nr. 7733/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/2006, precum și schimbarea custodiei minorului R. M., la cererea acestuia.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că, din căsătoria părților au rezultat minorii R. M. și R. A., care prin hotărârea judecătorească de mai sus au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Conform reclamantului, din anul 2011, minorii locuiesc cu pârâta în Italia, stare de fapt neagreată de reclamant, care a mai menționat că pe perioada lunilor de vară, minorii se află în îngrijirea sa, motiv pentru care se impune sistarea plății pensiei în lunile iulie și august ale anului. Totodată, reclamantul a mai precizat că, minorul R. M. și-a exprimat dorința de a rămâne în grija tatălui său.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 531 C.civ., art. 194 C.pr.civ. și urm.
În probațiune s-au depus copii ale următoarele înscrisuri: hotărâre judecătorească, declarație, (f. 4-7).
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.10.2013, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea s-a arătat în esență că, nu se impune suspendarea plății pensiei de întreținere pe perioada vacanței, fiindcă chiar și când minorii se află în îngrijirea tatălui, pârâta efectuează o . cheltuieli, care nu sunt acoperite de cuantumul lunar redus al pensiei la care a fost obligat reclamantul, iar în privința minorului R. M. a precizat că, nu se poate decide soarta unui copil de 16 doar pe baza solicitării sale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 200, 445 C.pr.civ. și urm., art. 496 și urm. C.civ.
În probațiune s-au depus copii ale următoarele înscrisuri: corespondență electronică, bilete de avion, extras Registru școlar (f. 19-26).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18.11.2013, reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, întrucât pârâta își invocă propria culpă relativ la neprezentarea în fața mediatorului, iar pe fond a învederat că, acesta prin schimbarea custodiei minorului a înțeles să solicite stabilirea domiciliul minorului R. M. la acesta, conform dorinței minorului.
La data de 18.11.2013 s-a depus la dosar ancheta psihosocială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj-N. (f. 40).
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 09.01.2014 reclamantul a solicitat instanței încredințarea spre creștere și educare a minorului R. M. cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, iar în situația în care instanța consideră în beneficiul minorilor, acesta a solicitat și încredințarea spre creștere și educare a minorului R. A., cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere. În subsidiar a solicitat modificarea modalității de plată a pensiei de întreținere pe perioada celor 2 luni zile în care minorii se află în grija sa.
La data de 12.03.2014, pârâta a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor, stabilirea locuinței minorilor la aceasta și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a reiterat cele învederate deja prin întâmpinare, iar în probațiune a depus copii ale următoarele înscrisuri: cartea de identitate a minorului R. M. și certificate de naștere ale minorilor (f. 53-55).
Cererea a fost legal timbrată.
În temeiul art. 132 alin. 1 coroborat cu art. 130 alin. 1 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată din oficiu.
În fapt, prin Sentința civilă nr. 7733/25.10.2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/2006 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea minorilor R. M. și R. A., spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Din recunoașterile părților coroborate cu cartea de identitate a minorului R. M. și a extraselor din Registru școlar rezultă că minorii au reședința stabilită în Italia, unde urmează și cursurile școlare, în România venind doar în perioada vacanței școlare.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 130 alin. 1 C.pr.civ., necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Conform art. 8 alin. 1 din REGULAMENTUL (CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Prin prisma stării de fapt, instanța observă că, deși reclamantul a avut o atitudine oscilantă în privința obiectului acțiunii, în cele din urmă acesta a solicitat pe lângă modificarea obligației pensiei de întreținere și pronunțarea instanței asupra exercitarea autorității părintești, însă, atât la data introducerii acțiunii, cât și după aceea, din actele dosarului a rezultat că, cei doi minori au stabilită reședința în Italia, alături de mama lor, motiv pentru care, în speță devin incidente prevederile de mai sus, ce stabilesc competența în favoarea instanțelor judecătorești din statul membru în care minorii locuiesc în fapt în mod stabil.
În consecință, în temeiul dispozițiilor anterioare și a art. 132 alin. 4 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată din oficiu și va respinge acțiunea civilă formulată de formulată și precizată de reclamantul B. R. M. în contradictoriu cu pârâta B. M., ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată din oficiu, și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. R. M. cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 44, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta B. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Gidro I. în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 24, ., ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 aprilie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./S.B.T./C.O./4 ex./30.04.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 6473/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
