Plângere contravenţională. Hotărâre din 07-11-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 10224/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENȚINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința Publică din 07.11.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul M. V. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 06.05.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 29.10.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentulMoraru V. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să constate netemeinicia si nelegalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din 06.05.2014 si drept consecința, sa anuleze:
- amenda aplicata de 340 de lei;
- sancțiunea complementara a 4 puncte penalizare;
- măsura de reținere a permisului de conducere si supendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, cu cheltuieli de judecata.
În motivare petentul a arătat că au fost încălcate prevederile art. 16 și 17 OG nr. 2/2001 în sensul că nu s-a prezenta dovada"încălcării sancționate", agentul constatator a refuzat a accepta martorii care sa confirme ca nu este nici o fapta incalcata de natura celei prezentate, descrierea faptei s-a făcut de asa maniera incat instanța de judecata nu poate stabili fapta efectiv, temeiul invocat in procesul verbal de contravenție, nu corespunde faptei stabilite si descrise, si sancționate asa cum rezulta din OUG 195/2002:
A mai arătat că a pătruns in intersecția semaforizata in paralel cu un troleibus care circula pe aceeasi direcție (dar pe banda 1 - conform conductorilor electrici, in direcția înainte ca si petentul), pe culoarea verde a semaforului electric, împrejurare adusă la cunoștință agentului constatator
In drept, petentul a invocat art. 7 alin. 2, art. 21 alin. 3 din OG 2/2001[1] si urmat., art. 105 din OUG 195/2002[2] si urmat.
În probațiune petentul a depus o . înscrisuri (f.7-13).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.6).
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.06.2014 (f.18-19) intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului D. O..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.05.2014 petentul M. V. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 06.05.2014, la orele 18:15, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, pe . Cluj N., iar la intersecția cu Piața Unirii, a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului.
Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica ,,alte mențiuni,, s-a consemnat ”am avut martor pe O. D. că am trecut pe verde, în spatele meu a mai trecut un autoturism”.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal datorită lipsei descrierii corespunzătoare a faptei, instanța reține că în cadrul procesului-verbal de contravenție au fost menționate data și locul faptei, acțiunea petentului, fiind astfel cuprinse toate elementele necesare pentru identificarea contravenției reținute și încadrarea acesteia în textul legal care o sancționează. Astfel, în cauză nu este vorba despre o simplă reproducere a textului legal care reglementează ca și contravenție fapta comisă de petent, ci agentul constatator a procedat la menționarea elementelor constitutive ale faptei reținute în sarcina petentului.
Cu privire la încălcarea art. 16 OG 2/2001 privind dreptul petentului de a formula obiecțiuni, instanța constată că art. 16 alin. 7 OG 2/2001 instituie un caz de nulitate expresă cu privire la fapta agentului constatator de a nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, însă fiind vorba de ocrotirea unor interese particulare, respectiv ale contravenientului, nulitatea este una relativă astfel că procesul-verbal poate fi anulat numai în măsura în care prin neîndeplinirea acestor obligații de către agentul constatator, i s-a adus o vătămare contravenientului care nu poate fi înlăturată altfel decât prin lipsirea actului de efectele sale. În speță, nu numai că în cuprinsul aactului sancționator au fost menționate obiecțiunile acestuia, dar petentul a avut posibilitatea de a invoca obiecțiunile și pe calea plângerii contravenționale formulată potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât această prerogativă a dreptului la apărare ocrotită prin art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu a fost golită de conținut. Această soluție a fost promovată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXII/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Cât privește criticile de nelegalitate privind încadrarea faptei și aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că în mod corect a reținut petentul că fapta săvârșită constituie contravenție în sensul art. 100 alin. 3 lit. D din OUG nr. 195/2002 fiind sancționată de același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului, iar potrivit art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
Sub acest aspect, martorul propus de către petent, numitul D. O. (fila 22), a precizat că se afla în autoturism împreună cu petentul, și acesta, circulând într-o coloană de vehicule, a pătruns cu viteză redusă în intersecție pe culoarea verde a semaforului, fiind urmat și de alte autoturisme. Ulterior, petentul a fost oprit de un echipaj de poliție și agentul constatator i-a adus la cunoștință faptul că a trecut pe culoarea roșie, deși celelalte vehicule, care au pătruns în intersecție în urma petentului și-au continuat deplasarea.
Referitor la declarația martorului audiat, instanța apreciază că aceasta trebuie privită cu reticență, fiind marcată de subiectivism, având în vedere relația de prietenie dintre cei martor și petent, fapt ce îl face vulnerabil în fața eventualelor sugestii venite din partea petentului. Din acest motiv, declarația va fi luată în considerare de către instanță la pronunțarea soluției numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.
Or, instanța constată că depoziția martorului, vine în contradicție atât cu mențiunile procesului verbal de constatare a contravenției dar și cu înregistrarea video depusă de Primăria Cluj N. la fila 29 din dosar, din care rezultă, conform susținerilor petentului că acesta a pătruns în intersecție aproximativ în paralel cu un troleibuz, însă pe culoarea roșie, fiind fără relevanță sub acest aspect că și alte autoturisme au procedat în aceeași manieră.
Astfel, instanța apreciază că, deși petentului îi revenea sarcina de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, întrucât petentul nu a făcut această dovadă pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, procesul-verbal îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptelor, și circumstanțele personale ale contravenientului, care nu se află la prima abatere de la regimul circulației rutiere (conform istoricului contravențional de la fila 17 verso), ceea ce denotă faptul că acesta nu constientizează pericolul pe care îl creaază pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, sancțiunea contravențională a amenzii, stabilite la minimul legal de 340 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d OUG 195/2002 care prevăd că în cazul nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligației de a opri la culoarea roșie a semaforului, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M. V. M., cu domiciliul în Cluj N., ., ., CNP:_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/06.05.2014.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/06.05.2014 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/08.05.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 23-09-2014, Judecătoria... → |
|---|
