Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-01-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 14893/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 519 / 2014
Sedinta publica din 22.01.2014
Instanta constituita din :
JUDECĂTOR: A. M. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._ inaintat de petentul C. H. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contraventiei, nr._ din data de 25.06.2013.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 15.01.2014, cand părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECATORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 iunie 2013, sub nr._, petentul C. H. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.06.2013, încheiat de intimat, iar, în subsidiar, aplicarea sancțiunii avertismentului.
În motivarea plângerii, s-a arătat că agentul constatator a reținut în mod greșit că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor, nefiind niciun pieton implicat în traversarea trecerii.
În drept, plângerea a fost motivată pe OG nr. 2/2001, Cod pr. civ.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravențiilor (f. 4).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că procesul-verbal este întocmit în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din ordonanță. De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
La termenul din 15 ianuarie 2014, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/25.06.2013, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu măsura suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe o perioadă de 30 de zile, pentru că, în data de 25 iunie 2013, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe . benzinăriei MOL, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare din partea stânga pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător.
În termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, petentul a formulat prezenta plângere contravențională.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Analizând temeinicia procesului verbal in discuție, instanța constată că starea de fapt reținută in cuprinsul acestuia corespunde realității.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În speță, singurul mijloc de probă administrat a fost procesul-verbal de contravenție, astfel că petentul nu a făcut, în niciunul dintre modurile admise de lege, proba existenței unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal. Prin urmare, în lipsa probelor, instanța nu poate reține simplele afirmații ale petentului, potrivit cărora nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Deși petentul a depus în probațiune practică judiciară prin care i s-a admis plângerea formulată împotriva unui proces-verbal întocmit pentru săvârșirea aceleiași fapte, în aceeași zonă, instanța reține că împrejurările în virtutea cărora i s-a admis plângerea nu sunt identice cu cele din prezentul dosar. Astfel, spre deosebire de procesul-verbal . nr._/25.06.2013, contestat în prezentul litigiu, celălalt proces-verbal conținea mențiunea că fapta contravențională a fost înregistrată video, dar ulterior, nu s-a putut prezenta această dovadă, și numai în baza acestor incongruențe ale intimatului s-a dat prevalență principiului in dubio pro reo. Or, în speța de față, procesul-verbal atacat nu conține o asemenea mențiune, motiv pentru care instanța va reține că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, astfel că instanța constată că fapta contravențională atestată prin actul constatator, există și, ca atare, este imputabilă contravenientului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei concret săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța, în acord cu prevederile legale evocate, constată că sancțiunea amenzii aplicate, în cuantum de 300 lei, reflectă, în mod real, gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, astfel că, în cauză, nu se justifică reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale stabilite de agentul constatator.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și va menține atât amenda contravențională de 300 lei, cât și celelalte mențiuni, ca temeinice și legale.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională de petentul C. H., cu domiciliul în Cluj-N., Piața Mărăști, nr. 3, ap. 41, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE P. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. A. B.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./30.01.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
