Plângere contravenţională. Sentința nr. 1149/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1149/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 28404/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1149/2014
Ședința publică de la 07.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta B. Z. M. și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta personal, legitimată cu CI . nr._, eliberată de SPCLEP Cluj N., la data de 28.12.2012, având CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 18.12.2013, întâmpinare formulată de către intimatul cauzei și înscrisuri anexă (filele 12-14), iar la data de 06.01.2014, răspuns la întâmpinare formulat de către petenta cauzei (fila 19 și 20).
La interpelarea instanței, petenta arată că nu are cereri prealabile de formulat și semnează notele scrise de la dosarul cauzei la solicitarea instanței.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată), instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea ambelor părți.
Pune în discuția petentei istoricul contravențional individualizat în întâmpinare.
Petenta arată că este adevărat, doar că de această dată a fost sancționată pe nedrept. Menționează că legea îi permite oprirea pentru debarcarea și îmbarcarea clienților. Invocă în acest sens prevederile art. 118 alin. (1) lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002. Arată că este vorba despre oprire până la 5 minute, oprirea ei însă nu a durat nici măcar 2 minute. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 02.12.2013 (fila 1), petenta B. Z. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.11.2013.
În motivare, petenta arată, în esență, că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal corespunde realității, că a oprit pentru a asigura debarcarea clientului pe care îl transporta, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 38/2003.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 2-4).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (fila 5).
La data de 17.05.2013, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare (filele 12-14), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 lit. e), art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. (3) și art. 315 alin. (1) C. proc.civ., OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001, Legea nr. 218/2002.
La data de 06.01.2014, petenta a depus la dosarul cauzei înscrisul de la fila 19, prin care a învederat că temeiul juridic menționat în procesul verbal corespunde staționării neregulamentare, iar nu opririi neregulamentare (fila 19).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.11.2013 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.11.2013 (fila 2), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 160 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) punctul 8 și sancționată de art. 99 alin. (2) din OUG nr.195/2002, constând în aceea că în data de 15.11.2013, în jurul orelor 20.30, a oprit voluntar neregulamentar autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, în Cluj-N., Piața Unirii, în apropierea intrării pe . bandă de circulație stânjenind traficul în zonă.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petentă, fără obiecțiuni.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acesteia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
Instanța reține că potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Astfel, bonul depus în probațiune la fila 4 din dosar a fost emis în data de 15.11.2013 la orele 20.36, după sancționarea contravenientei prin procesul verbal atacat. Petenta nu a înțeles să dovedească că oprirea voluntară la locul menționat în cuprinsul procesului verbal a fost determinată de debarcarea clientului pentru a cărui cursă s-a emis bonul menționat.
Chiar dacă din ansamblul probator de la dosar ar fi rezultat că petenta a oprit voluntar în la data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal pentru a asigura clientului său debarcarea din autoturism la finalizarea cursei, instanța reține că nu ar fi fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 20 alin. (4) teza finală din Legea nr. 38/2003, conform cu care oprirea nu trebuie să perturbe circulația prin manevra de oprire în loc nepermis. Din cuprinsul procesului verbal,s e poate observa că s-a reținut că manevra de oprire s-a efectuat pe o bandă de circulație stânjenind traficul în zonă.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
În consecință, față de istoricul contravențional al petentei (filele 13-14), instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că aceasta va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, sens în care nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicată.
Față de aceste aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. Z. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.11.2013, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.11.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 februarie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./ 4 ex./11.02.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3556/2014. Judecătoria... → |
|---|
