Plângere contravenţională. Sentința nr. 1242/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 1242/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 25054/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1242/2014

Ședința publică din data de 11 februarie 2014

Instanța constituită din :

JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.

GREFIER: C. O.

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. D. S.R.L. în contradictoriu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD VEST CLUJ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 04.02.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11.02.2014.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 20.10.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petenta S.C. M. D. S.R.L. în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD VEST CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.10.2013, iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că, aceasta a respectat întocmai prevederile art. 9 O.G. nr. 21/1992, deoarece aceasta a transmis clientei codul de reîncărcare valid și corect la data afișării, nefiind răspunzătoare de modul de utilizare a acestuia, după momentul tranzacționării. În acest sens, s-a subliniat că, petenta răspunde pentru calitatea produsului, dar nu răspunde pentru lipsa produsului de la client după momentul predării.

Petenta a precizat că, fiindcă politica companiei este de a pune nevoile clienților pe primul loc, pentru a nu crea o imagine negativă și fiind o situație unică cu care s-a confruntat în ultimul an, aceasta a restituit clientei suma de bani aferentă cartelei de reîncărcare de 4 euro.

În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune petenta a anexat copii după următoarele înscrisuri: corespondența electronică purtată cu clienta, ordin de plată (f. 6-10).

Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 5).

Intimata a formulat întâmpinare la data de 02.12.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal. Astfel, a arătat că, orice comerciant trebuie să fie sincer și să respecte interesele clienților, iar petenta deși afirmă că nu poate controla utilizarea codurilor de reîncărcare, totuși toate operațiunile se efectuează pe site-ul controlat de aceasta, inclusiv reclamațiile trebuie să-i fie adresate, fără însă să-și asume nicio responsabilitate pentru produsul vândut.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 21/1992.

În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție, reclamația clientului și anexele la aceasta (f. 21-43).

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 16.12.2013, petenta a reiterat cele expuse în plângerea formulată, menționând că, atitudinea acesteia de a restitui suma de bani nu trebuie interpretată ca o acceptare a vinei, ci dimpotrivă, ca o atitudine de bună-credință, raportată la nevoile clientei. Totodată, s-a învederat că, emiterea codurilor de reîncărcare nu are legătură cu controlul pe care petenta îl are asupra site-ului.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și intimat.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.10.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 9 și art. 50 lit. c O.G. nr. 21/1992, reținându-se că, în urma cercetării unei reclamații, s-a constat la data de 09.10.2013 că, operatorul economic, prin utilizarea unor fraze aflate pe site-ul www.incarca.ro, la capitolul responsabilități privind produsele, își declină orice responsabilitate pentru produsele vândute și face referire clară asupra acestui fapt prin menționarea situației lipsei de conformitate și de calitate a produselor, după momentul tranzacționării, afișând în acest mod, un comportament incorect față de clienți (f. 22-24).

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin prisma celor expuse, instanța arată că, din analiza modului de formulare de către petentă a limitărilor responsabilităților sale, respectiv neasumarea niciunei răspunderi pentru codurile de reîncărcare după momentul tranzacționării, procesul verbal apare temeinic încheiat, dat fiind faptul că, o astfel de formulare exclude orice posibilitate sau drept al clientului-consumator să se adreseze petentei în legătură cu codul de reîncărcare în vederea asigurării asistenței pentru verificarea validității și corectitudinii lui la momentul generării.

Astfel, deși este pertinentă susținerea petentei sub aspectul utilizării frauduloase a codului de reîncărcare chiar de către client, totuși petenta trebuie să asigure clientul de faptul că, aceasta răspunde de eventualele erori la generare ori utilizare frauduloasă a codului atunci când problema provine din partea acesteia, cum ar fi chestiuni de securitate, ori cel puțin să-și asume responsabilitatea și să acorde asistență în identificarea cauzei invalidității codului ori a utilizării frauduloase. Asta, deoarece nu întotdeauna utilizarea frauduloasă este cauzată de client, iar petenta având calitate de operator economic are obligația, chiar și intermediar fiind, de a asigura calitatea și conformitatea produselor și ulterior achiziționării lor, bineînțeles sub forma specifică fiecărui produs, în funcție de natura lui.

Ori, în cazul de față, petenta nu poate afișa un mesaj de declinare a oricărei responsabilități în privința conformității produselor și serviciilor pe care le furnizează, fiind necesar a asigura cel puțin asistență în problema ivită, și nu a lăsa clientului această responsabilitate de a se adresa unui alt operator economic pentru soluție.

Având în vedere că, cele reținute de agentul constatator în procesul verbal privind sunt conforme cu realitate, instanța consideră că nu se impune anularea procesului verbal. După cum s-a indicat anterior, cât timp petenta afișează un mesaj de declinarea totală a responsabilității, instanța consideră că aceasta se încadrează în art. 9 O.G. nr. 21/1992.

Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. În acest sens, instanța arată că, deși petenta este responsabilă pentru afișarea mesajului de declinare a oricărei responsabilități, după generarea codului de reîncărcare, totuși aceasta în realitate a acordat clientei asistență în soluționarea problemei, după reiese din corespondența electronică de la dosar, necontestată de intimată, astfel că aplicarea unei amenzi contravenționale apare disproporționată.

Totodată, instanța remarcă că, deși, această asistență nu a fost una completă, totuși petenta a manifestat preocupare și a răspuns clientei-consumator, iar apoi a acționat de maniera adecvată, prin returnarea sumei de bani achitate, atâta timp cât nu s-a dovedit că, în speță, problema era de utilizare frauduloasă din partea clientei.

Pe baza criteriilor menționate anterior instanța apreciază că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.

Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentei că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să adopte o politică de asumare a responsabilității declarate.

Sub aspectului cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând culpa procesuală a petentei, care nu și-a respectat obligațiile legale, va respinge solicitarea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. D. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., Bld. Muncii, nr. 18, jud. Cluj în contradictoriu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD VEST CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:

Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 14.10.2013, cu sancțiunea avertismentului.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2014.

JUDECĂTOR,GREFIER,

ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.

Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/12.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1242/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA