Plângere contravenţională. Sentința nr. 1829/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1829/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 10330/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1829/2014
Ședința publică din 25.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
Grefier: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent O. M. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentatul petentului, av. L. R., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 5, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată din oficiu să își stabilească competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Conform art. 311 și următoarele Cod Procedură Civilă instanța procedează la audierea martorului O. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 31.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentului arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, susține că petentul a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, iar nu pe culoarea roșu cum s-a reținut de organul constatator, mai mult susține că organele de poliție se aflau la o distanță considerabilă de semafor, astfel că nu aveau cum să vadă culoarea semaforului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței (fila 32).
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plangerea inregistrata la aeasta instanta sub nr._ din data de 25 aprilie 2013, petentul O. M. a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 11.04.2013 motivand in esenta ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, acesta sustinand circula cu auto VW Golf cu nr. de inmatriculare_ pe . Apahida iar in dreptul imobilului cu nr. 76 a trecut pe culoarea verde a semaforului electric, existand posibilitatea ca in momentul in care trecea sa se fi schimbat in culoarea galbena.
In drept au fost invocate disp.art. 411 C.pr. civ si OG nr. 2/2001
Intimatul a depus intampinare solicitand respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal de contraventie ca fiind temeinic si legal.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie mentionat mai sus, petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prev de art.100/3/d din OUG nr. 195/2002 constand in aceea ca circuland cu auto VW Golf cu nr. de inmatriculare_ pe . Apahida iar in dreptul imobilului cu nr. 76, a trecut pe culoarea rosie a semaforului electric,
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petenta din cauza de față, instanța constată că aceasta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul,, trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Petentul a propus in acest sens audierea martorului O. A., care a fost incuviintat de instanta fiind audiat.
Deoarece cu ocazia audierii, martorul a declarat ca este ruda cu petentul, instanta apreciind lipsa de obiectivitate,va inlatura declaratia acestuia.
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acesteia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petentul O. M. cu domic. procesual ales in Cluj-N., Calea Dorobantilor, nr. 25,. in contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 25.02.2014.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
(plecata din instanta)
PEE./PEE./4 EX./07.03.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1828/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6506/2014.... → |
|---|
